Ordonanţă preşedinţială. Obligarea pârâţilor să nu efectueze lucrări de de construire pe un teren aflat în litigiu. Admisibilitate. Calitate procesual activă. Cercetarea aparenţei de drept.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la 26.04.2007, sub nr. 3779/303/2007, reclamantul BF a chemat în judecată pe pârâţii IL şi BGG, solicitând, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea acestora să nu efectueze nici o lucrare de construire pe terenul situat în Bucureşti, sector 6, la nr. X, în suprafaţă de 661,80 mp, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 2256/2003 aflat pe rolul CAB – Secţia IV-a Civilă. S-a mai solicitat obligarea pârâţilor, în caz de neîndeplinire a obligaţiei de a nu face, la plata de daune cominatorii de 500 lei pe fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului situat în Bucureşti, sector 6, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat, prin care a cumpărat acest teren de la AA. Pârâţii pretind că au cumpărat un teren situat în Bucureşti, sector 6, nr. X-Y, în suprafaţă de 417, 53 mp de la numiţii TA şi TPA prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 924/21.09.2005. La data la care pârâţii au cumpărat acest teren, era definitivă sentinţa civilă nr. 12198/4.11.2002, pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 11728/2001 prin care pârâţii din acea cauză – TA şi TPA erau obligaţi să lase autoarei reclamantului din cauza respectivă – AA, în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul în suprafaţă de 661,80 mp situat în Bucureşti, sector 6, nr. X, sentinţă menţinută prin decizia nr. 10033/5.05.2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Chiar dacă în prezent între reclamant, AA, pe de o parte, şi TA şi TPA, pe de altă parte, există pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, dosarul nr. 2256/2003 ce are ca obiect recursul declarat de numiţii T împotriva deciziei civile nr. 1033/5.05.2003, în momentul de faţă, reclamantul şi autoarea sa sunt câştigătorii unei acţiuni în revendicare, prin hotărâre definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat şi care le recunoaşte pe deplin dreptul de proprietate. Vânzătorii T, nerespectând această hotărâre, nu au înţeles să le respecte dreptul de proprietate şi au procedat la înstrăinarea terenului, deşi la acea dată nu mai erau proprietari. Rezultă că pârâţii din prezenta cauză au cumpărat de la doi neproprietari, astfel încât dreptul lor este viciat. Mai mult, vânzătorii T au declarat fals că nu există nici un litigiu pe rol cu privire la acest teren, deşi exista recursul pe rolul Curţii de Apel, iar pârâţii cumpărători nu au întreprins nici un demers pentru a afla dacă există astfel de litigii şi nici nu au procedat la verificarea registrului de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare. Pentru acest motiv au formulat şi plângere penală împotriva acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii şi uz de fals.
Întrucât autorii pârâţilor au dărâmat gardul despărţitor dintre terenul proprietatea reclamantului şi cel învecinat, a promovat trei plângeri penale pentru săvârşirea infracţiunilor de tulburare de posesie şi distrugere.
Pârâţii din această cauză nu au desfăşurat diligenţe pentru a cerceta registrul de transcripţiuni, au ignorat situaţia litigioasă reală a terenului şi au solicitat Primăriei Sectorului 6 Bucureşti eliberarea unei autorizaţii de construire pe teren. Cu toate că a informat şi Primăria Sectorului 6, despre starea actuală a terenului din Bucureşti, Sector 6 nr. X, s-a procedat la eliberarea autorizaţiei de construire nr. 777/30.08.2006.
Pentru a se preveni un prejudiciu însemnat atât în ce îl priveşte pe reclamant dar şi pe pârâţi, este necesară interzicerea efectuării lucrărilor de construire, până la clarificarea regimului juridic al terenului în litigiu. Prin edificarea unei construcţii pe terenul reclamantului, s-ar încălca grav dreptul său de proprietate, iar lipsirea de atributele dreptului de proprietate ar constitui o pagubă ce nu ar mai putea fi reparată în viitor. După edificarea construcţiei ar fi mult mai dificilă desfiinţarea acesteia pentru ambele părţi. Apreciind că sunt întrunite în cauză condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale – urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului, reclamantul a solicitat admiterea cererii. Reclamantul a mai solicitat ca obligaţia de a nu face să fie însoţită de dispoziţia de obligare a acestora la plata de daune cominatorii, în caz de neîndeplinire, aceasta fiind instituită ca o garanţie în plus că pârâţii nu vor refuza să respecte hotărârea.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 581 Cod proc.civilă, ale art. 1075, art. 1077 şi art. 1078 Cod civil.
La 8.05.2007, prin serviciul registratură, pârâţii au depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale, excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului şi, pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.În motivarea cererii, pârâţii au arătat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale. Cât priveşte urgenţa, art. 581 Cod proc.civilă prevede situaţiile în care instanţa poate să aprecieze existenţa acesteia, în ce priveşte neprejudecarea fondului, nerezolvarea litigiului în fond este o condiţie esenţială a ordonanţei preşedinţiale, deoarece prin rezolvarea litigiului în fond s-ar anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun şi nu ar exista nici o utilitate a ordonanţei. În cauză, nu există nici un litigiu în fond până la rezolvarea căruia s-ar lua anumite măsuri provizorii pe calea ordonanţei preşedinţiale ci, prin acest litigiu se tinde la rezolvarea în fond a problemei deduse judecăţii, ceea ce duce la admiterea excepţiei inadmisibilităţii. Vremelnicia este o condiţie expres prevăzută de art. 581 Cod proc.civilă, şi care decurge din a doua condiţie, caracterul provizoriu al ordonanţei fiind bine cunoscut.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual active ale reclamantului, dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile – care sunt în acelaşi timp şi condiţiile necesar de îndeplinit pentru a fi parte într-un proces civil – face parte şi aceea a calităţii procesuale. Calitatea procesual activă presupune existenţa unei identităţi între cel care introduce acţiunea (în cazul de faţă reclamantul BF) şi titularul dreptului afirmat. Reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune privind terenul în suprafaţă de 661,80 mp, situat în Bucureşti, sector 6 nr. X, iar pârâţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 417,53 mp, situat în Bucureşti, sector 6 nr. X-Y, şi acest teren a fost închiriat de către cooperativa „Arta lemnului” Bucureşti de la fostul CAP Dudu, judeţul Ilfov, iar autoarea reclamantului AA nu putea uzucapa această suprafaţă de teren, din 1960, mai ales, judecându-se în contradictoriu cu 2 entităţi care nu erau proprietarele acestuia, respectiv Consiliul Local Sector 6 şi CGMB. Pârâţii au mai arătat că TA şi TPA au obţinut decizia civilă nr. 1177/30.04.1998 pronunţată de TB – Secţia a IV-a Civilă, în dosarul nr. 8261/1997, prin care s-a admis apelul reclamanţilor T, a fost schimbată în tot hotărârea instanţei de fond, în sensul că s-a admis acţiunea şi pârâţii BF şi AA au fost obligaţi la înlăturarea tulburării posesiei reclamanţilor cu privire la terenul în suprafaţă de 600 mp situat în Bucureşti, sector 6, nr. X-Y, hotărâre devenită irevocabilă prin decizia nr. 1690/27.10.1998.
Pe fondul cauzei, pârâţii au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 417,53 mp, situat în Bucureşti, sector 6, nr. X-Y având număr cadastral, dobândind terenul prin cumpărare de la numiţii TA şi TPA, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 924/21.09.2005. Terenul în suprafaţă de 417,53 mp a fost dezmembrat din suprafaţa totală de 1750 mp (1898,62 mp din măsurătorile cadastrale) în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. 922/21.09.2005. Suprafaţa totală de 1750 mp a fost înscrisă în Cartea funciară nr. 52391 a Municipiului Bucureşti – Biroul de Carte Funciară Sector 6. Suprafaţa de teren de 1750 mp (1898,62 mp din măsurătorile cadastrale) a fost dobândită de vânzătorii T prin moştenire de la TV, decedată la 23.09.1995, care l-a deţinut prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. După cumpărarea terenului, în momentul în care au dorit să demoleze gardul şi să obţină autorizaţia de construire pentru imobil a apărut reclamantul, care se pretinde proprietarul a 200 mp din terenul pârâţilor şi care a formulat mai multe plângeri penale şi acţiuni neîntemeiate, făcând tot posibilul pentru a-i obstrucţiona pe pârâţi. Prin sentinţa civilă nr. 3297/29.04.1996 pronunţată în dosarul nr. 1653/1996 al Judecătoriei Sector 6 Bucureşti s-a constatat că AA a dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani terenul în suprafaţă de 710 mp din Bucureşti, sector 6, nr.X, în contradictoriu cu Consiliul Local Sector 6 Bucureşti. Această sentinţă nu este opozabilă nici pârâţilor şi nici adevăraţilor proprietari de la care au cumpărat, autoarea reclamantului în mod abuziv ascuzând instanţei situaţia juridică a imobilului, obţinând prin fraudă un pretins titlu de proprietate. AA a vândut acest teren fiului său BF, deşi hotărârea nu era definitivă. Apelul promovat împotriva sentinţei civile nr. 3297/29.04.1996 a fost admis, prin decizia civilă nr. 871/A/8.04.1999 dispunându-se schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul că s-a respins acţiunea promovată de AA ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă. Rezultă că, la data înstrăinării terenului AA nu deţinea o hotărâre judecătorească definitivă şi aceasta se judecase în contradictoriu cu o persoană care nu avea calitate procesual pasivă. AA a promovat o nouă acţiune de constatare a uzucapiunii de 30 de ani, în contradictoriu cu CGMB, prin sentinţa civilă nr. 8639/24.06.1999 pronunţată de Judecătoria Sector 6 Bucureşti în dosarul nr. 5295/1999 s-a admis acţiunea şi s-a constatat că AA a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului situat în Bucureşti, sector 6, nr. X, în suprafaţă de 710 mp pe calea uzucapiunii. Şi această hotărâre este pronunţată în contradictoriu cu un neproprietar, adevăraţii proprietari fiind fraţii T. În acel dosar nu s-a efectuat nici o probă, nu s-a efectuat expertiză topo, s-a avut în vedere doar mărturia a doi martori precum şi o adresă a CGMB care a ajuns la dosarul cauzei la 5 zile după pronunţarea sentinţei.
Având în vedere şirul de ilegalităţi produse, TA şi TPŞ au formulat o acţiune prin care au solicitat înlăturarea tulburării posesiei cu privire la terenul în suprafaţă de 660. Prin sentinţa civilă nr. 4405/22.05.1997, Judecătoria Sector 6 a respins acţiunea, iar prin decizia civilă nr. 1177/30.04.1998, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost schimbată sentinţa instanţei de fond, BF şi AA fiind obligaţi la înlăturarea tulburării posesiei reclamanţilor cu privire la terenul de 600 mp.
Într-adevăr, AA a promovat o acţiune în revendicare, prin comparare de titluri, în contradictoriu cu pârâţii T, acţiune admisă de Judecătoria Sector 6, iar apelul promovat împotriva acestei sentinţe a fost respins, pe rolul CAB – Secţia a IV-a Civilă aflându-se dosarul nr. 2256/2003, în prezent suspendat ce are ca obiect recursul promovat de numiţii T. Rezultă că reclamantul nu deţine o hotărâre definitivă şi irevocabilă care să îi confirme dreptul său de proprietate asupra terenului, dimpotrivă fraţii T deţin o astfel de hotărâre, respectiv decizia civilă nr. 1177/30.04.1998. Dosarul nr. 2256/2003 este suspendat până la soluţionarea dosarului nr. 4405/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6, prin care numiţii doi martori sunt cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, cei doi depunând mărturii în dosarul de uzucapiune.
La termenul din 14.05.2007, instanţa, în condiţiile art. 137 al. 2 Cod proc. civilă a unit excepţia inadmisibilităţii cererii pe calea ordonanţei preşedinţiale şi excepţia lipsei calităţii procesual active a pârâtului cu fondul cauzei.
Prin sentinţa civilă nr. 3432/21.05.2007 instanţa respins excepţia calităţii procesuale active a reclamantului ca neîntemeiată, a respins excepţia inadmisbilităţii acţiunii ca neîntemeiată şi a obligat pârâţii să nu efectueze lucrări de construire pe terenul ce face obiectul sentinţei civile nr. 12198/4.11.2002, pronunţată în dosarul 11728/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, situat în Bucureşti, sector 6, nr.X, în suprafaţă de 661,80 mp, până la soluţionarea recursului formulat împotriva acestei sentinţe, ce face obiectul dosarului nr. 2256/2003 al CAB – Secţia a IV-a Civilă.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa a procedat mai întîi la analizarea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, prev.de art.581 Cod proc.civ. şi anume vremelnicia, neprejudecarea fondului şi urgenţa. În ce priveşte vremelnicia, aceasta marchează caracterul conservator al măsurii ordonate în raport cu dreptul periclitat al reclamantului, dar nu se referă la durata în timp a acesteia. Instanţa are posibilitatea de a lua măsuri care să aibă o durată în timp nedeterminată, dacă persoana împotriva căreia au fost luate şi pe care o prejudiciază nu socoteşte necesar să promoveze cerere pe dreptul comun. Trebuie făcută distincţia între noţiunea de „vremelnic” şi durata în timp a măsurii, instanţa neavînd obligaţia să stabilească durata în timp a măsurilor ordonate, întrucât efectele acestora trebuie să prelungească pe tot timpul cât se menţine cauza care le-a generat sau până când acestea sunt desfiinţate sau modificate ulterior, pe calea dreptului comun sau de o altă ordonanţă preşedinţială. Obligarea pîrîţilor de a nu efectua lucrări de construire pe terenulîn cauză nu reprezintă o măsura definitivă, ea datând pînă la data cînd se soluţionează fondul litigiului dintre părţi, respectiv pînă la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în revendicare.
În ce priveşte condiţia neprejudecării fondului s-a reţinut că şi aceasta este îndeplinită. Din chiar modul de redactare a textului de lege rezultă că ordonaţa preşedinţială va putea fi dată chiar şi atunci când nu există o judecată asupra fondului, însă problema care se ridică este aceea dacă, pe baza probatoriului limitat pe care îl permite această procedură se poate soluţiona cererea fără a se anticipa asupra hotărârii instanţei de drept comun, dacă pe baza examinării sumare a probelor se poate stabili care dintre părţi are de partea să aparenţa dreptului şi justifică interes pentru luarea unei măsuri vremelnice. În speţă, s-a reţinut că soluţionarea cererii se poate face doar prin cercetarea aparenţei dreptului fără a se antama fondul cauzei (prin fondul cauzei se înţelege nu numai un litigiu care există între părţi la momentul promovării cererii de ordonanţă preşedinţială, ci orice litigiu s-ar putea ivi între acestea, chiar la un moment viitor). Luarea unor măsuri definitive nu echivalează cu judecarea în fond a cauzei întrucât pe calea ordonanţei preşedinţiale nu rezolvă fondul litigiului dintre părţi, nu se stabileşte definitiv dreptul acestora, soluţia pronunţată avînd un caracter vremelnic.
Cât priveşte condiţia urgenţei, instanţa a reţinut că şi aceasta este îndeplinită. Urgenţa rezultă din caracterul dreptului ce se pretinde a fi încălcat prin acţiunea pîrîţilor. Situaţia terenului pe care aceştia intenţionează să edifice o construcţie (depunîndu-se la dosar copia autorizaţiei de construire) este litigioasă, iar continuarea lucrărilor şi, eventual finalizarea acestora, poate avea consecinţe foarte grave pentru ambele părţi, în situaţia în care litigiul, de lungă durată, dintre părţi se va soluţiona irevocabil în favoarea reclamantului.
Faţă de aceste considerente, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, ca neîntemeiată.
În ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, acesta a invocat împrejurarea că a dobândit dreptul de proprietate asupra în suprafaţă de 661,80 mp în baza contractului de vînzare cumpărare nr. 261/13.11.1996, arătînd şi modul în care autoarea sa a dobîndit acest imobil. În această modalitate reclamantul justifică în cauză calitate procesual activă, existînd identitate între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat. Împrejurarea că litigiul avînd ca obiect acţiunea în revendicare nu a fost irevocabil soluţionat şi soluţiile pronunţate cu privire la celelalte litigii dintre părţi, nu au relevanţă cu privire la calitatea procesuală activă, putînd fi avute în vedere la cercetarea aparenţei de drept, motiv pentru care instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesual active, ca neîntemeiată.
Procedînd la analiza pe fond a cererii, la cercetarea aparenţei de drept, instanţa a apreciat că aceasta funcţionează în favoarea reclamantului. Reclamantul a arătat că a dobândit terenul situat în Bucureşti, sector 6, în suprafaţă de 661,80 mp prin contractul de vânzare cumpărare nr. 261/13.11.1996, încheiat cu AA (mama reclamantului). În cuprinsul contractului se arată că aceasta a dobîndit terenul în baza sentinţei civile nr. 3297/29.04.1996, prin uzucapiunea de 30 ani. Aspectele invocate de pîrîţi cu privire la împrejurarea că această sentinţă a fost desfiinţată (prin decizia nr. 871/8.04.1999 admiţîndu-se apelul pîrîtei din acea cauză, respingîndu-se acţiunea reclamantei ca fiind promovată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă) nu pot conduce la concluzia că titlul exhibat de reclamant nu este valabil. Prin sentinţa nr. 8639/24.06.1999, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat că AA a dobîndit pe calea uzucapiunii de 30 ani dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sector 6, în suprafaţă de 710 mp.
Pârâţii au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 417,53 mp, situat în Bucureşti, sector 6, nr. X-Y având număr cadastral, dobândind terenul prin cumpărare de la numiţii TA şi TPS, în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 924/21.09.2005. Terenul în suprafaţă de 417,53 mp a fost dezmembrat din suprafaţa totală de 1750 mp (1898,62 mp din măsurătorile cadastrale) în baza actului de dezmembrare autentificat sub nr. 922/21.09.2005. Suprafaţa de teren de 1750 mp (1898,62 mp din măsurătorile cadastrale) a fost dobândită de vânzătorii T prin moştenire de la TV, decedată la 23.09.1995, care l-a deţinut prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. TA şi TPA au formulat într-adevăr o acţiune prin care au solicitat înlăturarea tulburării posesiei cu privire la terenul în suprafaţă de 660 mp. Prin sentinţa civilă nr. 4405/22.05.1997, Judecătoria Sector 6 a respins acţiunea, iar prin decizia civilă nr. 1177/30.04.1998, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost schimbată sentinţa instanţei de fond, BF şi AA fiind obligaţi la înlăturarea tulburării posesiei reclamanţilor din acea cauză cu privire la terenul de 600 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 12.198/4.11.2002, definitivă prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 1033/A/5.05.2003 s-a admis însă acţiunea formulată de AA şi s-a dispus obligarea pîrîţilor din acea cauză – Ta şi TPA – să lase acesteia în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 661,80 mp. Această hotărîre, chiar dacă nu este irevocabilă (recursul promovat făcînd obiectul dosarului nr. 2256/2003 al CAB Secţia a IV a Civilă, recurs suspendat prin încheierea din 17.11.2003), poate fi pusă în executare. Rezultă că autorii pîrîţilor din această cauză au fost obligaţi să lase terenul în deplină proprietate şi liniştită posesie autoarei reclamantului, cercetarea sumară a dreptului dedus judecăţii conducînd la concluzia că aparenţa acestuia funcţionează în favoarea reclamantului (acţiunea în revendicare, în cadrul căreia s-a procedat la compararea de titluri, fiind soluţionată definitiv în favoarea reclamantului). Edificarea unei construcţii pe terenul ce face obiectul acţiunii în revendicare ar avea consecinţe grave şi prejudiciabile pentru ambele părţi, în situaţia în care fondul litigiului s-ar soluţiona favorabil şi în mod irevocabil în favoarea reclamantului. Pentru aceste considerente instanţa a admis acţiunea şi a dispus obligarea pîrîţilor să nu efectueze lucrări de construire pe terenul ce face obiectul sentinţei civile nr. 12198/4.11.2002, pronunţată în dosarul 11728/2001 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, până la soluţionarea recursului formulat împotriva acestei sentinţe, ce face obiectul dosarului nr. 2256/2003 al CAB – Secţia a IV-a Civilă. Cît priveşte obligarea pîrîţilor la plata de daune cominatorii, aceştia nu au mai reiterat respectiva cerere, instanţa apreciind că şi-au modificat cererea în acest sens, astfel încît nu a mai analizat aspectele privind admisibilitatea unei astfel de cereri pe calea ordonanţei preşedinţiale, precum şi aspecte legate de temeinicia cererii.
Prin decizia civilă nr. 1255/R/03.09.2007 pronunţată în dosarul nr. 3779/303/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III –a Civilă, s-a respins ca neîntemeiat recursul promovat de pârâţi împotriva acestei sentinţe, reţinându-se că, împrejurarea atribuirii unui număr poştal provizoriu pentru terenul deţinut de pârâţi, diferit de cel menţionat în titlul reclamantului, nu poate conduce la concluzia că pârâţii nu au calitate procesual pasivă, situaţia juridică nemodificându-se în acest fel şi, cu atât mai puţin, aparenţa de drept. În ce priveşte condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, instanţa de control a reţinut că în speţă se regăseşte ipoteza prevăzută de art. 581 c.p.civ., deoarece edificarea unei construcţii pe terenul ce face obiectul acţiunii în revendicare ar avea consecinţe grave pentru părţi, iar inexistenţa unui litigiu de fond nu reprezintă o cauză de inadmisibilitate a acţiunii. S-a apreciat că, prin soluţia pronunţată de judecătorie s-a respectat şi condiţia vremelniciei (chiar dacă aceasta nu se referă în mod special la durata de executare a hotărârii, ci la măsura în sine luată pe calea ordonanţei). Termenul stabilit este unul evident, dar incert, însă nicio prevedere legală nu stipulează obligativitatea pronunţării unei ordonanţe preşedinţiale numai pentru un termen cert.
1
