Ordonanţă preşedinţială. Obligaţia de a face. Condiţii. Inadmisibilitate.


Prin cererea adresată Tribunalului  Suceava – secţia comercială, contencios administrativ  şi fiscal şi înregistrată  sub nr. 870/com/CAF din 14.03.2006, reclamanta SC” FORESTIND” SA Brodina în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Suceava a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i permită continuarea lucrărilor de exploatare masă lemnoasă şi transport al materialului lemnos de pe partizile nr. 44 – fond forestier de stat, în volum brut de 1703 m.c. aparţinând Ocolului Silvic Falcău, precum şi 94 P – fond forestier de stat în  volum brut total de 4319 m.c., aparţinând Ocolului Silvic Brodina.

În motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta două contracte de vânzare – cumpărare masă lemnoasă  pe picior ( nr.  26979 din 12.12.2005 şi nr.  26909 din 12.12.2005) şi că deşi şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, pârâta în mod abuziv şi nejustificat a emis ordinul nr.3333 din 15.02.2006 prin care s-a dispus sistarea exploatării masei lemnoase şi că prin această  măsură a fost pusă în situaţia de a nu-şi mai  putea desfăşura obiectul de activitate cu consecinţe deosebit de grave asupra activităţii, cum ar fi  imposibilitatea plăţii salariilor către cei 350 de  salariaţi şi a respectării la rândul său a contractelor încheiate cu diverşi clienţi, ceea ce va conduce în mod inevitabil la suportarea de penalităţi de întârziere pentru neexecutarea acelor contracte.

În cauză la termenul  din 23.03.2006 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială deoarece prin  decizia civilă nr. 83 din 07.02.2006 a Tribunalului Suceava – secţia civilă, a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială şi obligată pârâta să  sisteze  lucrările de exploatare de pe suprafaţa de 192.468 ha teren pădure care face obiectul cererii de retrocedare şi, ca urmare a  notificărilor făcute prin  intermediul executorului judecătoresc prin nota telefonică nr. 44 din 15.02.2006 emisă de Direcţia Silvică Suceava,  s-a transmis  ocoalelor silvice sistarea lucrărilor de exploatare.

A mai arătat  intervenienta că nu poate fi  obligată să permită accesul reclamantei la exploatarea masei lemnoase şi transport al materialului lemnos, deoarece în acest fel s-ar încălca dreptul de proprietate privată garantată constituţional şi al principiului respectării proprietăţii enunţat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO. În fine, a mai arătat intervenienta că obligaţia de a face nu poate fi  dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive.

Prin încheierea de şedinţă din 24.03.2006, cererea de intervenţie în interes propriu a fost admisă în  principiu.

Tribunalul Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 467 din 14.04.2006 a admis în parte cererea de  ordonanţă preşedinţială şi a obligat pârâta să permită reclamantei exploatarea masei lemnoase şi transportul materialului lemnos până la data de 30.04.2006 de pe  partizile prevăzute în contractele de vânzare – cumpărare a masei lemnoase pe picior nr. 26909 şi 26979 din 12.12.2005 conform graficelor de eşalonare a  tăierilor pentru  perioada rămasă până la data menţionată şi a actelor de punere în valoare anexă la contractele menţionate.

Totodată a fost respinsă ca nefondată cererea de  intervenţie în interes propriu formulată de Fondul  Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că  în cauză sunt date  condiţiile cerute de art.  581 cod  procedură civilă pentru a ordona măsuri vremelnice  în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin  întârziere, pentru prevenirea unei  pagube iminente care nu s-ar putea repara şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării.

Astfel, a reţinut prima instanţă că este dată urgenţa deoarece sistarea exploatării masei lemnoase ar pune societatea reclamantă în imposibilitatea de a nu putea să-şi respecte  contractele încheiate şi de a plăti salariile angajaţilor, cauzându-i astfel o pagubă iminentă, în sensul textului de lege menţionat.

În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii solicitate, instanţa de fond a reţinut că este de asemeni dată, motivat de faptul că litigiul se va soluţiona în fond la 24.03.2006 şi pentru că potrivit art. 5 din  Ordinul nr. 635/2002 a Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi  Pădurilor, exploatarea masei lemnoase poate avea loc doar în perioada 15 septembrie – 30 aprilie.

Prima instanţă a reţinut că prin permiterea reclamantei la exploatarea masei lemnoase, exploatare care urmează să aibă loc  cu respectarea regulilor silvice, nu  echivalează cu o încălcare a dreptului de  proprietate a intervenientului, atâta timp cât,  conform art.  18 din OG nr. 96/1998 republicată, până la  retrocedarea unor terenuri forestiere din administrarea R.N.P.- Romsilva în proprietate privată, respectiv până la  punerea în posesie conform prevederilor Legii nr. 1/2000, RNP – Romsilva are obligaţia să  execute lucrări tehnice silvice conform prevederilor amenajamentelor silvice şi  reglementărilor impuse de regimul silvic.

Împotriva sentinţei a declarat recurs  intervenienta Fondul Bisericesc Ortodox Româna al Bucovinei, care a arătat că obligaţia de a face nu poate fi  dispusă  prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la  încetarea unor acte abuzive.

În esenţă, recurenta a arătat că pârâta Direcţia  Silvică Suceava a  dispus sistarea lucrărilor de exploatare a masei lemnoase prin punerea în executare a  unei hotărâri judecătoreşti ( decizia nr. 83 din 07.02.2006), astfel încât actul său nu este  unul abuziv ci unul dat în aplicarea legii , iar  pe de altă parte a invocat că nu este  admisibil ca pe calea ordonanţei preşedinţiale formulată de agenţii economici care au  contractat masă lemnoasă cu Direcţia Silvică Suceava de pe  terenurile proprietatea Fondului Bisericesc ce sunt supuse retrocedării să se  înfrângă efectele hotărârii judecătoreşti irevocabile.

Recurenta a mai evidenţiat faptul că în lumina principiului preeminenţei dreptului, prioritatea este protecţia proprietăţii, respectarea şi garantarea dreptului de proprietate, ori  admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială a  agenţilor  economic, ar echivala cu încălcarea dreptului de proprietate privată garantată constituţional şi a principiului respectării proprietăţii enunţat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO.

Recursul se poate încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod pr. civilă.

Recursul este fondat.

Din petitul cererii de ordonanţă preşedinţială rezultă până la evidenţă că obiectul cererii formulate de reclamanta SC FORESTIND SA Brodina, jud. Suceava îl formează obligaţia de a face – constând în obligarea pârâtei Direcţia Silvică Suceava de a-i permite continuarea lucrărilor de exploatare masă lemnoasă şi  transport al materialului lemnos.

Ori, obligaţia de a face nu poate fi dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai  în  felul acesta se păstrează caracterul vremelnic al măsurilor luate.

Dar, în cauză reclamanta nu a demonstrat  că pârâta Direcţia Silvică Suceava a dispus sistarea lucrărilor de exploatare abuziv şi fără titlu. Din contră, pârâta a dispus sistarea lucrărilor de exploatare de pe suprafaţa de 192.468 ha teren cu vegetaţie forestieră ce face obiectul cererii de retrocedare formulată de  Fondul Bisericesc  la Comisia Judeţeană şi înregistrată sub  nr. 14524 din 27.07.2005, în baza sentinţei civile nr. 83 din 07.02.2006 a  Tribunalului Suceava – secţia civilă, prin care a fost admisă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de  Fondul Bisericesc în contradictoriu cu Direcţia Silvică Suceava – filele 4 şi 5 fond.

Mai mult, pârâta Direcţia Silvică Suceava dând eficienţă adresei nr. 10012/SM din  6 ianuarie 2006 a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, prin Notă telefonică nr. 44 din  15.02.2006 – fila 45 dosar fond – a dispus ocoalelor silvice sistarea lucrărilor de exploatare a terenurilor  forestiere proprietate a  Fondului Bisericesc, dând astfel eficienţă deciziei nr. 83 din 07.02.2006 a Tribunalului Suceava.

Rezultă astfel fără putinţă de tăgadă că pârâta Direcţia Silvică Suceava nu a săvârşit nici un  act abuziv astfel că obligaţia de a face nu poate fi  dispusă prin ordonanţă preşedinţială, aşa cum s-a  motivat mai sus.

Din moment ce pârâta Direcţia Silvică Suceava are  interdicţie de a efectua orice activitate de exploatare a terenurilor Fondului Bisericesc nu poate fi obligată să permită accesul agenţilor economici la  exploatare.

Pe cale  de consecinţă, nu este posibil ca pe calea ordonanţei preşedinţiale formulată de agenţii economici care la rândul lor au  contractat masă lemnoasă cu Direcţia Silvică Suceava  de pe terenurile proprietatea Fondului Bisericesc care sunt supuse retrocedării să se  înfrângă efectele sentinţei judecătoreşti irevocabile ( sentinţa nr. 83 din 07.02.2006 a Tribunalului Suceava – secţia civilă) deoarece astfel s-ar încălca dreptul de proprietate privat, garantat constituţional, a Fondului Bisericesc asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră.

Intervenienta recurentă a făcut dovada că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere prin cererea adresată Comisiei Judeţene Suceava nr. 14524 din 27.07.2005, dar şi promovării unei acţiuni în revendicare aflată în curs  de soluţionare la Tribunalul Suceava – filele 18 – 26 dosar recurs – exprimându-şi astfel dorinţa de a intra în posesia terenurilor forestiere proprietatea sa conform legislaţiei naţionale ( Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 169/1997 cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare) dar care atrag supă sine aplicarea garanţiilor articolului 1 din Protocolul nr. 1 adiţional  la CEDO.

În contextul celor mai sus arătate, ordonanţa preşedinţială formulată  apare inadmisibilă fiind de prisos analizarea îndeplinirii condiţiilor  cumulative cerute de dispoziţiile art. 581 cod pr.  civilă, iar cererea de intervenţie în interes propriu formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, întemeiată.

Cum nici din oficiu instanţa nu a constatat existenţa unor motive de ordine publică care să conducă la modificarea sau casarea  sentinţei, instanţa în baza art. 304 pct. 9 raportat la art.  3042 şi art.  3123(1) cod pr. civilă, a admis recursul declarat de intervenientă, a modificat în totalitate sentinţa recurată şi în rejudecare a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată  de reclamantă şi a admis cererea de intervenţie în nume propriu formulată de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.