Ordonanta presedintiala. Obligatie de a face. Conditii de admisibilitate.


Cod procedura civila art.581;

Legea nr.26/1990

Legea nr.31/1991, art.131, art.142, art.143

Ordonanta presedintiala este apreciata în doctrina ca o procedura de natura contencioasa care are ca obiect obtinerea rapida din partea instantei competente, în cazuri urgente, a unei hotarâri provizorii.

Scopul ordonantei este acela de a evita pierderea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, de a preveni o dauna iminenta ce nu s-ar putea repara si de a înlatura eventualele piedici ivite în cursul executarii silite.

Dreptul de a sesiza instanta cu o cerere de ordonanta presedintiala revine partii interesate în pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, în prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau în înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executarii silite.

Conditiile specifice de admisibilitate ale ordonantei presedintiale sunt: urgenta; masura ordonata de instanta sa fie vremelnica; si sa nu prejudece fondul.

Urgenta constituie o cerinta esentiala atât pentru exercitarea cererii, cât si pentru admisibilitatea ordonantei, legea prevazând situatiile în care se poate aprecia urgenta, si anume: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea recupera; si înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.

Chiar daca nu exclude celeritatea procedurii, urgenta ca o conditie de admisibilitate a ordonantei presedintiale nu trebuie confundata cu celeritatea, care este o caracteristica ce tine de solutionarea rapida a unor cauze.

Neprejudecarea fondului cauzei este determinata de însasi caracterul vremelnic, provizoriu, al masurilor ce pot fi ordonate de instanta si presupune ca atunci când solutioneaza o cerere de ordonanta presedintiala, judecatorul sa nu cerceteze fondul litigiului.

Odata verificata îndeplinirea celorlalte conditii de admisibilitate a cererii, instanta de judecata va examina daca aparenta dreptului este sau nu în favoarea reclamantului, printr-un examen sumar al cauzei.

În strânsa legatura cu neprejudecarea fondului se afla si vremelnicia masurii luate. Astfel, procedura ordonantei presedintiale poate fi folosita doar pentru luarea unor masuri provizorii, nu definitive.

În materia probelor, nu exista dispozitii restrictive, putând fi folosite orice mijloace de probe admise de lege, totusi, având în vedere caracterul special al procedurii, nu trebuie administrate probe care ar epuiza chiar fondul litigiului si a caror administrare ar necesita un timp mai îndelungat.

O trasatura importanta a ordonantei presedintiale o constituie caracterul executoriu al acesteia, ce este prevazut expres de lege, fiind fundamentat pe ideea de urgenta si preîntâmpinare a unei pagube ireparabile.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.10385/118/2007, reclamantii C.P., P.O.A., H.I., G.Gh. si M.V. au solicitat în contradictoriu cu pârâtii S.C., SC F. SA si N.R., ca pe calea ordonantei presedintiale instanta sa dispuna:

– obligarea pârâtilor de a permite accesul neîngradit al reclamantilor in sediul social al SC F. SA Medgidia, in toate sediile secundare, punctele de lucru si orice alte zone sau incinte aferente acestei societati;

– obligarea pârâtilor  de a permite exercitarea neîngradita de catre reclamanti, in oricare dintre incintele SC F. SA, a atributiilor aferente calitatii de administratori sociali si  respectiv special (in cazul reclamantului C.P.);

– obligarea pârâtilor sa predea catre reclamanti toate documentele financiar-contabile si societare ale SC F. SA, cu referire expresa la Registrul de procese verbale ale adunarilor generale si Registrul de procese verbale ale sedintelor Consiliului de Administratie;

– obligarea pârâtilor de a se abtine:

a)de la orice act sau fapt de natura a tulbura accesul reclamantilor in oricare dintre incintele SC F. SA;

b)de la orice act sau fapt de natura a îngradi exercitarea atributiilor aferente calitatii de administrator social sau special al societatii;

c)de a utiliza, consulta si opera cu documentele financiar-contabile si societare ale SC F. SA, cu Registrul de procese verbale ale adunarilor generale si Registrul de procese verbale ale sedintelor Consiliului de Administratie;

– obligarea paratului S.C. de a se abtine de la orice act sau fapt ce cade in competenta administratorilor/presedintelui Consiliului de Administratie al SC F. SA;

– obligarea paratilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecata aferente prezentei cauze.

Motivând cererea reclamantii arata ca au calitatea de administratori ai SC F.SA si implicit de membrii ai Consiliului de Administratie ai aceleiasi societati. Reclamantul C.P. are atât calitatea de actionar majoritar, cât si de administrator special al societatii, în conformitate cu dispozitiile Legii nr.85/2006.

Reclamantilor nu li se permite exercitarea nici uneia dintre atributiile aferente calitatii de administratori, începând cu accesul în incinta/incintele societatii si terminând cu accesul la documentele de orice natura ale societatii si  cu accesul la activitatea de decizie. In fapt, toate aceste atribute sunt exercitate de pretinsul presedinte al Consiliului de Administratie, paratul S.C., în baza unei ordonante a Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia din data de 24.09.2007.

Calitatea de presedinte al Consiliului de Administratie a paratului S.C., generata de ordonanta procurorului nu este insa opozabila tertilor, cererea de înregistrare a mentiunii  la ORC de pe lânga Tribunalul Constanta fiind respinsa de judecatorul delegat.

Inopozabilitatea calitatii de administrator a paratului S.C. atrage nulitatea tuturor actelor juridice încheiate de acesta. Totodata, nici unul din aceste acte nu reprezinta vointa societara exprimata prin intermediul organelor de conducere alese de adunarea generala a societatii.

In ceea ce-l priveste pe paratul N.R., director general al SC F. SA, acesta s-a opus constant accesului reclamantilor in incinta societatii.

Prejudiciul cauzat reclamantilor se concretizeaza în însasi imposibilitatea, împiedicarea acestora de a duce la îndeplinire mandatul de administratori sociali si speciali, de a duce la îndeplinire hotarârile adunarilor generale ale actionarilor, de a finaliza strategia de scoatere a societatii din procedura insolventei, de finalizare a acesteia.

Cu privire la conditiile specifice de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, se arata urmatoarele:

– urgenta rezulta din exercitarea de catre paratul S.C. a atributiilor de administrator în conditii de vadita nelegalitate, de inopozabilitate a acestei calitati fata de terti, începând cu proprii salariati, cu partenerii de afaceri, cu administratorul judiciar si terminând cu instantele judecatoresti si cu celelalte organe de stat. Altfel spus, urgenta rezulta din maniera abuziva de exercitare a mandatului;

– vremelnicia rezulta din faptul ca reclamantii au sesizat Tribunalul Constanta cu o actiune, formulata pe calea dreptului comun, având acelasi obiect;

– în ceea ce priveste neprejudecarea fondului, reclamantii arata ca aparenta dreptului este in mod evident in favoarea lor, aspect ce rezulta din certificatul constatator eliberat de Registrul Comertului de pe lânga Tribunalul Constanta si care confirma calitatea de administratori a reclamantilor.

In drept, s-au invocat dispozitiile art.581 C.pr.civila, Legea nr.26/1990 privind registrul comertului si art.274 C.pr.civila.

Prin întâmpinare, paratul S.C. a invocat pe cale de exceptie:

1. lipsa calitatii  procesuale active a reclamantilor, administratori sociali C.P., H.I., P.O.A., G.Gh. si M.V., întrucât prin hotarârea AGOA a SC F.SA nr.21/05.10.2007 s-a stabilit o alta componenta a  Consiliului de Administratie, din care nu face parte nici unul dintre reclamanti.

2. lipsa calitatii procesuale active a reclamantului administrator special C.P.

Administratorul special are atributii strict limitate la procedura prevazuta de Legea nr.85/2006. Potrivit planului de reorganizare publicat in Monitorul Oficial nr.1188/05.07.2002, conducerea societatii este asigurata de adunarea generala a actionarilor si consiliul de administratie, societatea mentinându-si organele proprii si dreptul de a-si conduce activitatea. Pe cale de consecinta, reprezentarea societatii si conducerea activitatii acesteia se realizeaza de administratori sociali potrivit art.142 si 1432 din Legea nr.31/1990.

3. lipsa calitatii procesuale active a actionarului majoritar C.P.

In privinta structurii actionariatului societatii urmeaza a se retine ca reclamantul C.P.este „beneficiarul” distribuirii actiunilor cumparate de Asociatia PAS potrivit hotarârii AGA PAS din 15.05.2006, hotarâre care insa a fost anulata prin sentinta civila nr.2004/C/05.10.2007 a Judecatoriei Medgidia, executorie.

Transferul dreptului de proprietate asupra unui numar de 1.075.195 actiuni catre S.C., a fost înscris în registrul actionarilor tinut de SC R.M. SA – sucursala RINA Buzau.

Prin ordonanta din 24.09.2007a Parchetului de pe lânga Judecatoria Medgidia, s-au dispus masuri de reparatie civila conform art.170 C.pr.penala, respectiv înlaturarea calitatii de presedinte al Consiliului de Administratie  pentru C.P. si s-a repus S.C. in calitate de presedinte al Consiliului de Administratie si în calitatea de actionar majoritar al SC F. SA, prin detinerea a 67,31% din pachetul de actiuni al societatii.

4. neîntrunirea cumulativa a cerintelor de admisibilitate ale ordonantei presedintiale.

Vremelnicia masurii nu rezulta din cerere, solicitându-se luarea unor masuri definitive.

Nu dovedeste urgenta sustinerea ca nu este opozabila tertilor calitatea de presedinte al Consiliului de Administratie a lui S.C., iar inopozabilitatea calitatii atrage nulitatea tuturor actelor juridice încheiate.

Aparenta dreptului nu este de partea reclamantilor, motivele expuse mai sus constituind argumente in acest sens.

Asupra exceptiilor invocate, prima  instanta a  retinut  ca solutionarea acestora depaseste limitele procedurii sumare a ordonantei presedintiale,  presupunând examinarea in fond a litigiului dedus judecatii.

Prin sentinta civila nr. 74/16.01.2008, actiunea a fost respinsa pentru neîndeplinirea conditiilor de admisibilitate prevazute de art. 581 C.pr.civ.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut urmatoarele:

Reclamantii au formulat  cererea în virtutea calitatii lor de administratori ai SC F. SA si implicit de membrii ai Consiliului de Administratie, reclamantul C.P. având totodata si calitatea de actionar majoritar si administrator al aceleiasi societati.

În speta nu s-a dovedit caracterul urgent al cererii, caracter apreciat de instanta în raport cu situatia existenta la momentul solutionarii.

Astfel, reclamantii au invocat urgenta motivat de faptul ca paratul S.C. exercita in mod nelegal atributiile de administrator, insa din examinarea înscrisurilor aflate la dosar a rezultat o alta situatie de fapt.

In acest sens, prin decizia civila nr.4123/13.12.2007 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.1811/36/2006 s-a admis apelul formulat de paratul S.C. împotriva sentintei nr.688/COM/06.12.2005 a Tribunalului Constanta, sectia comerciala, s-a schimbat sentinta in ceea ce priveste cererea reconventionala pe care o admite si constata ca paratul a dobândit de la As.PAS F.SA Medgidia dreptul de proprietate asupra unui numar de 1.075.195 de actiuni din totalul de 1.597.463 de actiuni emise de SC F. SA reprezentând 67,306% din capitalul social al SC F. SA.

Totodata, prin decizia nr.2359/COM/19.12.2007 a Curtii de Apel Constanta a fost modificata încheierea nr.29461/2007 a judecatorului delegat la ORC Constanta, in sensul admiterii cererii si dispunerii înregistrarii mentiunilor privind numirea administratorilor si stabilirea componentei Consiliului de Administratie al societatii conform hotarârii AGOA nr.21/05.10.2007.

Conform acestei din urma hotarâri, care nu a fost suspendata sau anulata, din compunerea Consiliului de Administratie fac parte S.C., G.T., N.J.I., T.M.E. si I.M.-C.

In ceea ce priveste vremelnicia, instanta a retinut  ca prin intermediul ordonantei presedintiale nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare sa nu mai faca posibila restabilirea ulterioara a situatiei de fapt schimbate.

In speta, masurile ce se solicita a fi dispuse implica exercitarea unor atributii aferente calitatii de administrator social, respectiv special,  iar efectele juridice ale actelor întreprinse in virtutea acestor calitati nu sunt limitate in timp, ci se produc si se mentin, independent de solutia pronuntata în litigiul de fond, pana la o eventuala suspendare sau anulare prin hotarâre judecatoreasca.

Cât priveste neprejudecarea fondului, exercitarea atributiilor de administrator social/special constituie însasi fondul dreptului, nefiind vorba doar de o masura vremelnica.

Solutia a fost atacata cu recurs de catre reclamanti, cu urmatoarea motivare, în esenta:

Conditia urgentei este îndeplinita datorita exercitarii de catre S.C. a atributiilor de administrator în mod nelegal, abuziv.

Aparenta dreptului este în favoarea reclamantilor, asa cum rezulta din certificatul constatator eliberat de Registrul Comertului de pe lânga Tribunalul Constanta.

Si conditia vremelniciei masurii este îndeplinita, reclamantii facând dovada formularii unei actiuni cu acelasi obiect potrivit dreptului comun.

SC F. MEDGIDIA SA depune întâmpinare prin care arata ca solutia de respingere a actiunii ca fiind introdusa de persoane fara calitate procesuala activa, este temeinica si legala.

Instanta constata ca apararea nu are legatura cu motivele  formulate în recurs si cu modul de solutionare a actiunii de catre prima instanta.

Totodata, pârâtii nu au criticat printr-o cerere de recurs modul de solutionare a exceptiilor invocate la fond, iar la solicitarea instantei au aratat ca nu înteleg sa formuleze recurs. În consecinta, instanta nu poate analiza modul de rezolvare a  calitatii  procesuale a reclamantilor în actiunea de fond. Întrucât prima instanta a retinut existenta calitatii procesuale active, considerând ca exceptiile invocate nu pot fi solutionate în raport de obiectul cauzei, reclamantii au calitate procesuala activa si în cererea de recurs.

Pe de alta parte, în mod corect a retinut prima instanta ca exceptiile invocate sunt aparari de fond, calitatea de administrator fiind în legatura cu aparenta dreptului.

Recursul a fost respins, de catre Curte, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

În mod corect prima instanta a retinut ca nu sunt îndeplinite cerintele de admisibilitate ale unei ordonante presedintiale.

Art. 581 Cod pr.civ. stabileste ca exista urgenta atunci când masura este necesara „pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara precum si pentru înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari”.Urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete care trebuie dovedite de catre reclamanti.

Totodata, pentru ca masura sa aiba caracter vremelnic, ea nu trebuie sa rezolve în fond litigiul dintre parti.

O alta cerinta este neprejudecarea fondului, cerintele mai sus enumerate trebuind sa fie întrunite cumulativ.

În ceea ce priveste urgenta , reclamantii nu au aratat care este dreptul ce se pagubeste prin întârziere sau care este paguba iminenta care nu s-ar putea repara, acestia limitându-se la enumerari cu caracter general.

Între parti exista numeroase litigii care se desfasoara de mai multi ani de zile. Pârâtul S.C.  a îndeplinit  în ultimii ani numeroase acte în calitate de administrator al societatii, astfel ca era necesar pentru justificarea urgentei, sa se arate care acte anume pot conduce în prezent la crearea unei pagube si în ce consta aceasta si care drepturi  se pagubesc în prezent prin activitatea pârâtului.

În ceea ce îl priveste pe pârâtul N.R., se arata ca acesta s-a opus constant accesului reclamantilor în incinta societatii, reclamantii nefacând dovezi în acest sens. Numai în functie de momentul în care s-a produs acest refuz si de actele pe care reclamantii doreau sa le îndeplineasca în momentul în care au solicitat accesul, se putea aprecia urgenta masurii.

Concluzionând, instanta de control retine ca, prima instanta a apreciat corect neîndeplinirea conditiei vremelniciei luarii masurii solicitate, atât timp cât, actele pe care reclamantii doresc sa le îndeplineasca sunt aplicabile pe o durata nelimitata în timp, fiind de esenta ordonantei presedintiale folosirea sa doar pentru luarea unor masuri provizorii, nu definitive.