Prin sentinta civila nr. 7669/2009 a Judecatoriei Sibiu s-a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamantul C.E.V. în contradictoriu cu pârâta D.E..D; s-a admis în parte cererea martorei C.A.M., de acordare a cheltuielilor de deplasare; a fost obligat reclamantul la plata catre martora a sumei de 226,15 lei reprezentând cheltuieli de deplasare; a fost obligat reclamantul la plata catre pârâta a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale, prin reducerea onorariului de avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta a retinut ca, pentru a se dispune o masura pe calea procedurii speciale a ordonantei presedintiale, este necesara întrunirea cumulativa a trei conditii: urgenta, vremelnicie si neprejudecarea fondului. Neîndeplinirea uneia dintre aceste conditii atrage inadmisibilitatea cererii de ordonanta presedintiale.
În cauza sunt îndeplinite conditiile vremelniciei (masura fiind solicitata pâna la solutionarea irevocabila a actiunii înregistrata sub numarul 13099/306/2009) precum si neprejudecarea fondului, întrucât instanta care judeca fondul cauzei nu va fi în nici un fel tinuta de solutia pronuntata în prezenta cauza.
În ceea ce priveste conditia urgentei, instanta a apreciat ca aceasta nu este îndeplinita, tatal beneficiind de un contact constant cu minora (chiar mai larg decât cel stabilit prin hotarâre judecatoreasca), de natura a mentine relatiile tata-fiica pâna la momentul în care se va stabili de catre instanta de fond daca programul deja stabilit mai corespunde sau nu situatiei actuale.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul C.E.V., care a solicitat modificarea cesteia, în sensul admiterii cererii de ordonanta presedintiala, cu motivarea ca instanta trebuia sa aprecieze urgenta în raport de toate împrejurarile invocate de el, faptul ca exista un contact cu copilul nu înseamna ca drepturile nu sunt prejudiciate si ca nu se impune schimbarea de urgenta a masurilor privind relatiile personale. Apoi, prin sentinta pronuntata se încalca principiul interesului superior al copilului, acestui copil îi este limitat accesul la propriul tata, desi nu exista nici o împrejurare de natura a afecta cresterea si dezvoltarea sa. Orice întârziere în normalizarea relatiilor dintre copil si parintele caruia nu i-a fost încredintat este de natura a prejudicia dreptul la relatii personale recunoscut copilului prin mart. 14 si 15 din legea 272/2004. Mai mult, copilul este îndreptatit sa fie crescut de ambii parinti, iar actualul program prejudiciaza acest drept al copilului. Reclamantul mai critica sentinta atacata si pentru ca gresit s-a apreciat ca nu-i sunt prejudiciate drepturile invocate de el, modalitatea actuala a programului de relatii personale cu fiica sa nu mai corespunde împrejurarilor actuale.
Recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmeaza.
Instanta de fond a retinut corect ca pentru ca o cerere de ordonanta presedintiala sa fie admisa este necesar sa fie îndeplinite cumulativ cele trei conditii, respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului. Daca conditia vremelniciei si a neprejudecarii fondului sunt îndeplinite, conditia urgentei nu este îndeplinita. S-a dovedit ca tatal pastreaza relatii apropiate cu minora, ca nu este în nici un fel împiedicat sa beneficieze de programul de vizitare stabilit anterior, dimpotriva, s-a dovedit ca între el si mama minorei se înteleg cu privire la aceste vizite, iar reclamantul a avut posibilitatea sa aiba legaturi personalele cu minora si în afara acestui program. Urgenta s-ar justifica, potrivit disp. art. 581 c.pr.civ. prin prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, prin înlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari, ori în speta nu s-a pus în nici un caz o astfel de problema. Nu se încalca în nici un caz principiul interesului superior al copilului, ale carui drepturi au fost în totalitate respectate. Copilul este într-adevar îndreptatit sa fie crescut de ambii parinti, însa în situatia în care acestia nu se mai înteleg si nu mai sunt împreuna, copilul este încredintat unuia dintre parinti si are dreptul de a pastra legaturi personale cu celalalt parinte, ceea ce s-a întâmplat în prezenta cauza. Instanta de fond a analizat conditia urgentei raportat la toate împrejurarile cauzei si corect a apreciat ca nu exista nici o urgenta în modificarea programului de vizitare pe cale de ordonanta presedintiala, mai ales ca pe rolul instantei se afla o cerere de drept comun pentru schimbarea acestui program. De altfel, prin sentinta civila nr. 925/2010 a Judecatoriei Sibiu s-a admis actiunea formulata de reclamant si s-a modificat programul de vizitare anterior stabilit.
În consecinta, potrivit art. 312 c.pr.civ. instanta a respins recursul declarat de reclamant si a mentinut sentinta atacata.
