Sentinţa civilă nr. 4496/04.04.2011
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 9628/315/2011, la data de 16.03.2011, reclamanta P.F.L.(fostă S.) a chemat în judecată pe pârâta P.E.M.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, obligarea pârâtei să-i permită accesul în apartamentul … şi să se constate că reclamanta are un drept de folosinţă în calitate de coproprietară asupra apartamentului descris mai sus, iar în caz de neconformare, pârâta să fie obligată la plata de daune în cuantum de 100 lei/zi pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este fiica defunctului P.O., cu ultimul domiciliu în Bucureşti, …, iar pârâta este soţia supravieţuitoare a acestuia, locuind în apartamentul menţionat. A mai arătat reclamanta că, după decesul tatălui său, la data de …, pârâta a schimbat yala de la uşa de acces în apartament şi a refuzat să-i permită accesul, deşi reclamanta este moştenitoare testamentară, legală şi sezinară a defunctului şi este coproprietară cu pârâta asupra apartamentului.
Reclamanta a mai susţinut că regimul juridic al coproprietăţii impune ca niciunul dintre coproprietari să nu aibă un drept de folosinţă exclusiv asupra părţii materiale determinate din bunul aflat în coproprietate, iar exercitarea folosinţei materiale a bunului trebuie să se supună anumitor reguli.
A mai arătat reclamanta că s-a întors în România, nu are altă locuinţă, are un copil minor care are nevoie de stabilitate şi, în opinia sa, dreptul său de spaţiu locativ este în casa tatălui său, arătând că nu dispune de venituri pentru a-şi procura o altă locuinţă şi nu poate locui la prieteni sau pe stradă.
Reclamanta a precizat că, de la data de …2006 există proces pentru succesiune, care are termen la această instanţă la data de …2011, în rejudecare, iar pârâta ocupă în mod abuziv şi exclusiv imobilul, refuzând să-i permită accesul în acest apartament.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, apreciind că se impun măsuri urgente cu caracter vremelnic pentru a preveni o pagubă iminentă.
Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 10 RON taxă judiciară de timbru şi cu suma de 0,30 RON timbru judiciar.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar certificat de căsătorie (filele 6, 24), declaraţie autentificată sub nr…., la Biroul Notarilor Publici Asociaţi … (filele 5, 23), cererea formulată de P.O. şi înregistrată la ICRAL Vitan sub nr. … (fila 8), proces-verbal de predare-primire a locuinţei nr. … (fila 9), Contract de vânzare-cumpărare nr…., schiţa de plan (filele 10-12), certificat de naştere P.F.L. (fila 13), iar la termenul de judecată din 04.04.2011 a depus copia încheierii de şedinţă din …2011 din dosar nr. … (fila 19), copia Sentinţei civile nr. … pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 la data de …, în dosar nr. … (filele 20, 21), declaraţia autentificată sub nr. …, la Biroul Notarilor Publici Asociaţi … (fila 22), certificat de naştere S.E. (fila 25), copia paşaportului reclamantei (fila26).
Pârâta a formulat întâmpinare (fila 28), de care instanţa nu va ţine seama dat fiind că a fost depusă la dosar după strigarea cauzei şi rămânerea în deliberare.
Cauza s-a judecat cu citarea părţilor.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:
Potrivit art. 581 alin.1 din Codul de procedură civilă, „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”
Aşadar, pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială, art.581 alin.1 din Codul de procedură civilă impune îndeplinirea cumulativă a trei condiţii: urgenţa măsurii solicitată a se lua pe această cale; caracterul vremelnic al măsurii respective; neprejudecarea fondului prin luarea măsurii pe această cale.
Instanţa constată că prezenta cerere de ordonanţă preşedinţială nu îndeplineşte niciuna dintre condiţiile menţionate.
Astfel, în ceea ce priveşte urgenţa promovării prezentei cereri, instanţa constată că aceasta este indicată de reclamantă ca fiind lipsa unei locuinţe pe teritoriul României, atunci când vine în ţară.
Urgenţa, însă, trebuie analizată în concret, în raport de criteriile obiective ale cauzei, art. 581 din Codul de procedură civilă enumerând categoriile generale de situaţii caracterizate prin urgenţă, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. Ori instanţa constată că situaţia concretă invocată de reclamantă nu se încadrează în condiţiile generale enunţate mai sus.
Din actele prezentate de reclamantă a rezultat că aceasta are domiciliul în Germania, că nu mai locuieşte de mulţi ani în apartamentul în litigiu, astfel cum a şi susţinut, iar faptul că nu ar avea unde locui cu copilul său minor atunci când se întoarce în ţară nu dovedeşte caracterul urgent unei acţiuni pe calea unei ordonanţe preşedinţiale. Mai mult, reclamanta pretinde că ar avea un drept asupra apartamentului fiind moştenitoarea tatălui său P.O., însă acesta a decedat de mai mult de 4 ani, pârâta oprindu-i reclamantei accesul încă de la data decesului lui P.O. Aşa fiind, reclamanta nu justifică în prezent caracterul urgent al unei cereri de acces în imobil, din moment ce de mai bine de 4 ani nu are acces în acel apartament.
Este adevărat că părţile s-au mai judecat într-o acţiune pe cale de ordonanţă preşedinţială însă, deşi nici la acel moment nu-i era permis accesul în apartament, reclamanta nu a solicitat la acel moment să i se permită accesul în apartament, ci doar restituirea unor acte (fila 21), ori faptul că la acest moment reclamanta doreşte să se întoarcă în România şi nu are unde locui nu dovedeşte existenţa vreunui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
În ceea ce priveşte constatarea calităţii dreptului său de folosinţă ca urmare a faptului că ar fi coproprietară asupra apartamentului, instanţa reţine că sub acest aspect nu există nici un drept care s-ar pierde, aceste aspecte urmând a fi soluţionate în cauza ce are ca obiect succesiune şi ieşire din indiviziune, constatarea existenţei sau inexistenţei unui asemenea drept neîndeplinind condiţia urgenţei la care se referă art. 581 din Codul de procedură civilă, acest drept, în măsura în care există, nu se află în pericol de a se pierde, în măsura în care, pe calea dreptului comun, în acţiunea de partaj promovată, s-ar dovedi că aceasta avea un drept de folosinţă, acesta nu este în pericol de a se pierde în măsura în care acesta nu se constată la acest moment, în aşa măsură încât nu s-ar mai putea repara.
În consecinţă, instanţa apreciază că în concret, condiţia urgentei, în sens procedural, nu este îndeplinită în cauză, reclamanta nefăcând nicio probă în acest sens, simpla afirmaţie a existentei urgenţei, respectiv a faptului că ar fi necesare măsuri urgente pentru a preveni o pagubă iminentă, cuprinsă în cererea de chemare in judecată, nefiind suficientă a o justifica, iar existenţa pe rolul instanţelor a procesului de ieşire din indiviziune, nu dovedeşte existenţa în concret a urgenţei.
Cu privire la vremelnicia măsurii şi la neprejudecarea fondului, instanţa reţine faptul că aceste două condiţii ar fi îndeplinite, de principiu, de capătul de cerere privind obligarea pârâtei să-i permită accesul reclamantei până la soluţionare cauzei de partaj succesoral şi ieşire din indiviziune ce formează obiectul dosarului nr. …., însă cele trei condiţii de admisibilitate trebuie îndeplinite cumulativ ori, cum reclamanta nu justifică urgenţa unei asemenea solicitări, cele trei condiţii nu sunt îndeplinite cumulativ.
În ceea ce priveşte capătul de cerere privind constatarea unui drept de folosinţă ca urmare a faptului că reclamanta ar fi coproprietar al apartamentului, instanţa reţine că pronunţarea asupra unei asemenea capăt de cerere ar avea caracter definitiv, constatarea calităţii de moştenitor şi, ca urmare, a calităţii de coproprietar asupra unui bun, care dă dreptul la folosinţa acestuia nu poate avea un caracter temporar, pe de o parte, întrucât nu se poate stabili vremelnic faptul că o persoană are sau nu calitatea de moştenitor şi deci că este coproprietar şi, pe de altă parte, a constata existenţa unui asemenea drept reprezintă în esenţă chiar judecata fondului, care ar încălca astfel condiţia neprejudecării fondului, tinzând totodată să aibă şi un caracter definitiv şi nu vremelnic.
Mai mult decât atât, în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, instanţa este datoare să „pipăie” fondul, fără a-l prejudeca, ceea ce nu se poate întâmpla în măsura în care instanţa s-ar pronunţa constatând existenţa sau inexistenţa unui asemenea drept.
Pentru motivele expuse anterior, apreciind că nu există temei pentru a permite reclamantei accesul în apartament, ori pentru a se constata că aceasta are sau nu un drept de folosinţă a apartamentului ca urmare a faptului că este moştenitoare şi deci coproprietară, în procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, nefiind îndeplinite condiţiile la care se referă art. 581 din Codul de procedură civilă, instanţa va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
