Nu este îndeplinită condiţia vremelniciei, restituirea fiind o măsură cu caracter definitiv, ce nu poate fi dispusă de instanţă pe calea acestei proceduri urgente.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 23.02.2010 sub nr. 2612/225/2010, reclamantul B F M a chemat in judecată pe pârâta D R A O V Timişoara, solicitând restituirea autoturismului marca Dacia Logan până la soluţionarea pe fond a plângerii contravenţionale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin procesul verbal de contravenţie seria ANV /200 nr. 00715574 încheiat la data de 26.01.2010 a fost sancţionat cu suma de 5000 lei şi confiscarea autoturismului, întrucât nu ar fi respectat prevederile art. 234 alin. 2 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993, în sensul că în urma controlului vamal s-au descoperit ascunse în bordul maşinii dreapta 250 pachete de ţigări marca Ronson. Împotriva acestui proces verbal a formulat plângere contravenţională, apreciind astfel că este îndreptăţit la restituirea autoturismului confiscat.
Instanţa a apreciat că ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură specială şi presupune, din punctul de vedere al admisibilităţii, pe lângă îndeplinirea condiţiilor generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conţinutul acţiunii civile, şi anumite condiţii speciale prevăzute de art. 581 alin. 1 C.p.c. Pe această cale, instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar mai putea repara ori pentru înlăturarea piedicilor ivite cu ocazia executării, fără prejudecarea fondului litigiului.
Rezultă că pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie să fie îndeplinite cumulativ trei condiţii: urgenţa, vremelnicia şi aparenţa de drept fără prejudecarea fondului.
Urgenţa este una dintre condiţiile care justifică folosirea ordonanţei preşedinţiale, urmând a fi apreciată în concret, în raport de circumstanţele obiective ale cauzei. Această condiţie a urgenţei măsurii trebuie să persiste pe tot parcursul judecăţii. Urgenţa reprezintă primejdia unui prejudiciu ireparabil sau a unui prejudiciu serios care s-ar produce prin întârzierea adoptării măsurii. Este necesitatea care nu suferă nicio întârziere.
Instanţa apreciază că nu este îndeplinită condiţia urgenţei în această cauză. Astfel, potrivit art. 653 alin. 1 lit a din HG nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, constituie contravenţie sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal, caz în care bunurile se confiscă. Iar alin. 2 stabileşte că în cazul în care contravenţia prevăzută la alin. 1 lit. a are ca obiect produse accizabile (situaţia din speţă), contravenţia se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal şi reţinerea mijlocului de transport folosit la săvârşirea contravenţiei până la plata amenzii.
Altfel spus, această măsură de reţinere a autoturismului are rolul unei măsuri asigurătorii pentru plata amenzii, astfel încât reclamantul ar fi putut redobândi autoturismul prin simpla achitare a amenzii aplicate prin procesul-verbal de contravenţie seria ANV /200 nr. 0071574 încheiat la data de 26.01.2010.
Nici condiţia vremelniciei nu este îndeplinită, restituirea fiind o măsură cu caracter definitiv, ce nu poate fi dispusă de instanţă pe calea acestei proceduri urgente.
În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului, art. 41 alin. 2 din OG nr. 2/2001 stabileşte că dreptul la restituirea bunurilor confiscate se naşte din momentul anulării sau constatării nulităţii procesului-verbal de contravenţie.
Prin urmare, reclamantul are deschisă calea plângerii contravenţionale pentru a se anula procesul-verbal prin care a fost sancţionat şi pe cale de consecinţă, pentru a i se restitui autoturismul confiscat. Astfel că, nu este admisibilă o cerere de restituire pe calea ordonanţei preşedinţiale – procedură specială şi urgentă -, urgenţa invocată de către reclamant nejustificând eludarea dispoziţiilor legale.
Nefiind îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de art. 581 C.p.c. privitoare la caracterul urgent, vremelnic şi periclitarea vreunui drept prin întârziere, instanţa consideră cererea formulată de reclamantul B F M în contradictoriu cu pârâta D R A O V Timişoara ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge.
