Suspendarea executării măsurii confiscării, în sensul dispoziţiilor art. art.32 alin.3 din OG nr.2/2001, nu echivalează cu recunoaşterea, pentru contravenient, a dreptului la restituirea bunurilor confiscate pe durata soluţionării plângerii contravenţionale, ci presupune obligaţia organelor abilitate de a nu valorifica bunurile confiscate până la soluţionarea definitivă a plângerii contravenţionale
Decizia nr. 705/11.09.2015 – Secţia a II a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal
Prin sentinţa civilă nr.960/21.07.2015 pronunţată de Judecătoria Caransebeş în dosarul nr.2356/208/2015 s-a respins cererea de ordonanţă preşedinţială, formulată de reclamanta SC Cipri Prest Serv SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General al Poliţiei Române-Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Caraş-Severin-Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv suspendarea executării procesului verbal PF nr.0173305/27.06.2015 şi restituirea autoutilitarei marca Mercedes Benz, până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În susţinerea cererii de apel se arată că hotărârea primei instanţă nu a avut în vedere probele administrate în cauză, iar urgenţa este reliefată de necesitatea efectuării zilnice a aprovizionării punctelor de lucru, în caz contrar ajungându-se la sistarea activităţii şi la încetarea funcţionării societăţii.
Apelanta apreciază că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile specifice exercitării procedurii ordonanţei preşedinţiale. În apărare invocă şi dispoziţiile art.14 alin.1 lit.3 din OUG nr.12/2006, modificate prin Legea nr.89/2010 şi Decizia nr.873/2011 pronunţată de Curtea Constituţională
Examinând sentinţa civilă apelată potrivit dispoziţiilor art.479 Cod procedură civilă şi motivelor de apel invocate, sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, Tribunalul a constatat că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Potrivit art.996 alin.1 şi 5 Cod procedură civilă ,,Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.’’
Conform textului sus citat, ordonanţa preşedinţială este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.
Condiţia existenţei caracterului urgent al măsurilor trebuie stabilită în raport de scopul luării acesteia şi anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara precum şi înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speţa de faţă, Tribunalul constată că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, motivată prin paguba iminentă şi care nu ar putea fi reparată.
Astfel, prin cererea de ordonanţă preşedinţială, petenta a solicitata instanţei să dispună suspendarea executării procesului verbal seria PF nr.0173305/27.06.2015 şi restituirea autoutilitarei marca Mercedes Benz, până la soluţionarea definitivă a cauzei.
Apelanta nu a făcut dovada susţinerilor sale privind îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art.996 Cod procedură civilă; în acest sens reţine că petenta putea depune orice înscrisuri pe care le-ar fi considerat relevante în susţinerea cererii de ordonanţă preşedinţială (dovada faptului că autoutilitara confiscată este singurul mijloc de transport al societăţii, a faptului că închirierea altui vehicul pentru transportul produselor de panificaţie nu este posibilă din caza resurselor financiare insuficiente, precum şi a faptului că activitatea societăţii va înceta, în condiţiile în care petenta are ca obiect de activitate şi fabricarea produselor de panificaţie, etc.) sau să administreze orice altă probă din care să rezulte urgenţa, vremelnicia şi paguba iminentă.
De asemenea, Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art.32 alin.3 din OG nr.2/2001, plângerea contravenţională suspendă executarea, inclusiv executarea măsurii confiscării. Suspendarea executării măsurii confiscării nu echivalează cu recunoaşterea, pentru contravenient, a dreptului la restituirea bunurilor confiscate pe durata soluţionării plângerii contravenţionale, ci presupune obligarea organelor abilitate de a nu valorifica bunurile confiscate până la soluţionarea definitivă a plângerii contravenţionale.
Pe cale de consecinţă, Tribunalul a apreciat că apelul formulat este nefundat, respingându-l.
