Prin cererea introdusă la Tribunalul Suceava – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal la 17.07.2007, reclamanta SC „E” SRL Suceava în contradictoriu cu pârâta SC „R.L SRL – prin lichidator SC „T. E.” SRL Braşov a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună suspendarea executării hotărârilor adoptate de A.G.A. din 06.07.2007 şi suspendarea vânzării de active ale societăţii pârâte în conformitate cu proiectul de lichidare nr. 1538 din 05.07.2007 al lichidatorului SC „T.E” SRL Braşov până la soluţionarea cererii în anulare a acestor hotărâri, ce formează obiectul dosarului înregistrat la Tribunalul Suceava la 13.07.2007.
În motivarea cererii de ordonanţă preşedinţială, reclamanta a arătat că este asociat cu 25% la SC „R.L” SRL – aflată în faliment, iar 75% din părţile sociale sunt deţinute de M.R. A mai arătat că a promovat o acţiune în anularea hotărârilor AGA din 06.07.2007 prin care s-a aprobat raportul lichidatorului privind situaţia activelor şi pasivelor societăţii, precum şi modalitatea de lichidare prin vânzarea la licitaţie publică a activelor. Această licitaţie urmează a fi realizată la datele din 23.07.2007, 30.07.2007 şi 06.08.2007, conform regulamentului întocmit de lichidator.
A susţinut reclamanta că această hotărâre a fost adoptată prin încălcarea unei alte hotărâri a adunării asociaţilor din data de 06.04.2006 prin care fusese numit lichidatorul şi se stabilise de către asociaţi modul de lichidare a societăţii.
În fine a mai arătat reclamanta că în cauză sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 581 Cod proc. civilă privind urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului.
Tribunalul Suceava – secţia comercială, prin sentinţa nr. 2622 din 20.07.2007, a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi a dispus suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor de la SC „R.L” SRL din 06.07.2007 şi vânzarea de active ale acestei societăţi în conformitate cu proiectul de lichidare nr. 1538 din 05.07.2007 a lichidatorului SC „T.E. SRL Braşov, până la soluţionarea cererii având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secţia comercială.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 133 al. 1 din Legea nr. 31/1990 şi art. 581 cod proc. civilă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SC „R.L.” SRL – prin lichidator SC „T.E.” SRL Braşov care a invocat drept motiv de casare dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 cod proc. civil.
Grupând motivele de recurs, curtea a reţinut că recurenta a invocat faptul că prima instanţă a procedat la soluţionarea cererii de preschimbare a termenului de judecată din 31.07.2007 în 20.07.2007 fără citarea părţilor, contrar dispoziţiilor art. 153 al. 3 cod proc. civilă, fiind încălcat astfel dreptul la apărare şi principiul contradictorialităţii.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pe fondul cauzei, recurenta în esenţă a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 581 cod pr. civilă.
A mai invocat recurenta că prima instanţă a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 235 şi 262 din Legea nr. 31/1990.
În cauză a formulat cererea de intervenţie accesorie la recursul declarat de pârâta SC „R.L” SRL – prin lichidator, intervenientul M.R., care a invocat excepţia lipsei competenţei teritoriale a Tribunalului Suceava – secţia comercială în soluţionarea cauzei, motivat de faptul că SC „R.L.” SRL nu are calitate procesuală, ci lichidatorul SC „T.E.” SRL Braşov, astfel că potrivit art. 7 cod proc. civilă, în fond soluţionarea cauzei revenea Tribunalului Braşov – secţia comercială.
A mai invocat intervenientul încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, atunci când, instanţa de fond cu încălcarea dispoziţiilor art. 153 al. 3 cod proc. civilă a procedat la soluţionarea cererii de preschimbare a termenului de judecată de la 31.07.2007 în 20.07.2007, fără ca părţile să fi fost citate. Pentru acest motiv a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În ce priveşte fondul cauzei, intervenientul a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile cerute de dispoziţiile art. 581 cod proc. civilă, astfel că sentinţa pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nelegală.
În spiritul dispoziţiilor art. 137(1) Cod proc. civilă instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor invocate care fac de prisos cercetarea în fond a recursului.
Dispoziţiile art. 7 Cod proc. civilă, prevăd o competenţă teritorială alternativă, reclamantul având dreptul de a alege între instanţele competente, astfel că excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava – secţia comercială, invocată de intervenientul M.R. a fost respinsă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de pârâta SC „R.L” SRL Suceava dar şi de intervenientul M.R., care vizează încălcarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 153 pct. 3 cod proc. civilă, potrivit cărora cererea de preschimbare a termenului de judecată se face numai cu citarea părţilor şi pentru motive temeinice, s-a constatat a fi fondat.
În raport de prevederile art. 153 al. 3 cod proc. civilă, instanţa nu poate să preschimbe termenul fixat iniţial, la o altă dată fără citarea părţilor, dispoziţii legale imperative. S-a constatat că prima instanţă a preschimbat termenul de judecată de la 31.07.2007 la 20.07.2007, fără citarea părţilor.
Evident recurenta, precum şi intervenientul au fost prejudiciaţi prin preschimbarea termenului de judecată, deoarece la termenul preschimbat din 20.07.2007, cauza s-a judecat pe fond, fără ca părţile să cunoască despre aceasta, fiind încălcat astfel dreptul la apărare precum şi principiul contradictorialităţii.
În acest context, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 5 Cod proc. civilă şi pe cale de consecinţă, curtea a admis recursul declarat de pârâtă precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de M.R., a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.
Soluţionarea recursului ca urmare a reţinerii motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 cod proc. civilă, face de prisos cercetarea în fond a recursului – art. 137 (1) cod proc. civilă.
