Ordonanţă preşedinţială. Tardivitatea declarării recursului.
Codul de procedură civil: art.582 alin.1
Dispoziţiile art.582 alin.1 Cod procedură civilă prevăd, în ceea ce priveşte ordonanţa preşedinţială în mod derogatoriu de la dreptul comun, durata termenului de declarare a recursului, precum şi momentul de la care curge acesta în funcţie de darea ordonanţei cu sau fără citarea părţilor. Astfel, potrivit dispoziţiilor menţionate, ordonanţa este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Depăşirea termenului legal de declarare a recursului, calculat pe zile libere, atrage respingerea recursului ca tardiv declarat.
(Decizia comercială nr.582R din 05.04.2007 – Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)
Prin cererea formulată în data de 15.02.2007, la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială, reclamanta B… a chemat în judecată pe pârâta AVAS solicitând, ca pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suspendarea procedurii de licitaţie pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni (69,92%) pe care îl deţine statul român prin AVAS la S.C. ITC S.A., programată pentru data de 27.02.2007, până la restituirea imobilului situat în Braşov, str. … de către Comisia …; s-a mai solicitat de asemenea, să se dispună în dispozitivul hotărârii ce se va pronunţa ca executarea acesteia să se facă fără somaţie şi fără trecerea vreunui termen, în conformitate cu prevederile art.581 alin.4 Cod procedură civilă.
Prin sentinţa comercială nr.2295 pronunţată la data de 21.02.2007 în dosarul nr.5457/3/2007 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Comercială a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedinţială, prin prisma dispoziţiilor art.581 Cod procedură civilă, că este îndeplinită în parte condiţia vremelniciei, din moment ce măsura suspendării a fost solicitată – faţă de precizările apărătorului reclamantei – până la soluţionarea cererii de retrocedare nr.2510/21.02.2003.
Pe de altă parte, însă, nu este îndeplinită condiţia urgenţei întrucât petitul cererii face referire la suspendarea unei proceduri de licitaţie iar în realitate procedura de vânzare a pachetului majoritar deţinut de statul român nu implica în acest caz organizarea unei licitaţii, aceasta desfăşurându-se sub forma vânzării prin negociere, în raport cu dispoziţiile art.13 alin.1 lit.c din HG nr.88/1997. De asemenea, nu poate fi reţinută condiţia urgenţei atât timp cât reclamanta nu a administrat probe referitoare la caracterul iminent al pagubei.
Din lucrările dosarului rezultă că pârâta a demarat procedura de vânzare a pachetului de acţiuni majoritar deţinut de stat la S.C. ITC S.A., iar nu înstrăinarea imobilului revendicat de către reclamantă, care se găseşte în patrimoniul societăţii respective. Or, vânzarea de acţiuni nu poate fi asimilată vânzării de active, imobilul rămânând în patrimoniul societăţii şi după eventuala modificare a acţionariatului. Mai mult, dispoziţiile art.29 alin.1 din Legea nr.137/2002 protejează potenţialul cumpărător al acţiunilor de exercitarea legală şi temeinică a drepturilor foştilor proprietari îndreptăţiţi la restituirea imobilelor preluate de stat. Totodată este de reţinut că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art.4 alin.1 pct.16 din Titlul II al Legii nr.247/2005 deoarece pârâta nu procedează la înstrăinarea imobilului în discuţie, nu îi modifică destinaţia şi nici nu îl grevează sub nici o formă.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta B… a declarat recurs, timbrat legal, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală.
Astfel, indiferent de forma pe care o îmbracă procesul de privatizare, respectiv de vânzare a pachetului majoritar de acţiuni, aceasta reprezintă o înstrăinare, care este prohibită potrivit dispoziţiilor art.4 alin.1 pct.16 din Titlul II al Legii nr.247/2005, acestea referindu-se la “înstrăinarea sub orice formă”.
Urgenţa se apreciază în cauza de faţă în raport de data la care se face înstrăinarea, respectiv data la care a fost amânată vânzarea prin negocierea directă a pachetului de acţiuni.
Reclamanta a solicitat suspendarea actelor de privatizare, respectiv vânzarea pachetului de acţiuni iar nu a vânzării vreunui imobil.
Tribunalul a apreciat greşit că nu s-ar face nici o înstrăinare care să aducă prejudicii reclamantei. S.C. ITC S.A. are un drept de administrare operativă asupra imobilului în discuţie, statul fiind proprietarul lui în urma exproprierii.
Prin vânzarea pachetului majoritar de acţiuni inclusiv acest imobil va trece în patrimoniul S.C. ITC S.A. iar Comisia … nu va mai putea proceda la restituirea în natură a imobilului.
În raport cu prevederile art.29 din Legea nr.137/2002 tribunalul a apreciat că drepturile foştilor proprietari ar fi protejate, ceea ce e greşit, deoarece, în realitate sunt protejaţi cumpărătorii pachetelor de acţiuni împotriva unor ulterioare evicţiuni venite din partea foştilor proprietari.
Tribunalul a reţinut greşit şi că reclamanta nu ar fi prejudiciată, deşi şi înstrăinarea acţiunilor presupune implicit înstrăinarea capitalului, compus şi din imobilul revendicat de reclamantă, ceea ce o prejudiciază pe aceasta.
Intimata AVAS a formulat întâmpinare invocând excepţia tardivităţii declarării recursului, iar în subsidiar excepţia lipsei de interes în promovarea recursului precum şi respingerea recursului ca fiind rămas fără obiect sau ca nefondat.
Curtea a pus mai întâi în discuţia părţilor excepţia tardivităţii declarării recursului, cu privire la care, analizând actele şi lucrările dosarului cauzei, reţine următoarele:
Potrivit art.582 alin.1 Cod procedură civilă ordonanţa preşedinţială este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
În cauză ordonanţa s-a dat cu citarea părţilor şi, prin urmare, termenul de 5 zile curge pentru declararea recursului, de la pronunţarea hotărârii şi doar pentru motivarea recursului sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun în sensul că termenul legal pentru motivarea recursului curge de la comunicarea sentinţei recurate. Or, sentinţa nr.2295 a fost pronunţată la 21.02.2007 iar recursul a fost declarat de către reclamantă la 14.03.2007, după împlinirea termenului prevăzut legal în acest scop, deci tardiv.
Prin urmare, excepţia tardivităţi declarării recursului, invocată de către intimată, este întemeiată, impunându-se admiterea acesteia.
Având în vedere considerentele arătate Curtea a admis excepţia tardivităţii declarării recursului şi a respins recursul ca tardiv declarat.
