Ordonanţă Preşedinţială. Obligaţie de a face. Respinsă.
Pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu i se poate impune pârâtului o obligaţie de a face, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, care ar aduce un prejudiciu reclamantului atât de grav încât să nu mai poată fi ulterior reparat
Judecătoria Bistriţa – Sentinţa civilă nr.5833/2012
Prin cererea înregistrată la această instanţă, reclamanţii G.I. şi G.F. au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii U.I. şi U.S., ca pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună admiterea cererii şi obligarea pârâţilor să-şi ridice de pe terenul proprietatea reclamanţilor, bunurile mobile depozitate pe acest teren (tractor vechi, autoutilitară TV, remorcă, butoaie de table degradate, grapă, dale de beton, stâlpi şi borduri din beton, lemne, resturi menajere, etc.).
În motivare arată că prin contractual de vânzare cumpărare autentificat de BNP, reclamanţii au cumpărat încă din data de 06.12.2007 suprafaţa de 351,5 mp, situată în continuarea terenului aferent casei de locuit întrucât acest lot de teren se află în vecinătatea casei reclamanţilor şi a pârâţilor, în timp aceştia din urmă au depozitat pe el o serie de bunuri inutilizabile şi resturi menajere pe care sub un pretext sau altul refuză să le ridice.
Mai arată că, prin sentinţa pronunţată în soluţionarea dosarului nr….., instanţa a dispus obligarea pârâţilor la ridicarea de pe terenul proprietatea reclamanţilor, în suprafaţa de 351,5 mp bunurile mobile depozitate pe acesta.
Reclamanţii au învederat instanţei faptul că, sunt întrunite în cauză toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 581 C. pr. civ, respectiv urgenta, vremelnicia şi neprejudecarea fondului cauzei.
În primul rând, arată că este îndeplinită condiţia urgenţei, condiţie esenţială de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale. Astfel, art. 581 C.proc.civ. stabileşte cu exactitate care sunt situaţiile în care există urgenţă, în înţelesul legii, respectiv, în cazul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, sau prevenirii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara sau în cazul înlăturării piedicilor ivite cu prilejul unei executări.
Urgenţa constă în necesitatea de a înlătura atingerea adusă atributelor dreptului de proprietate ale reclamanţilor, în situaţia în care în mod abuziv pârâţii au posesia bunului.
Solicitarea reclamanţilor are la bază şi dorinţa de a interveni cât de repede având în vedere sezonul de primăvară pentru a curăţa şi amenaja terenul astfel încât acesta să se poată regenera în cursul anului, arătând totodată că deşeurile depozitate pe teren reprezintă un adevărat focar de infecţie.
Reclamanţii susţine că este îndeplinită şi condiţia vremelniciei, având în vedere că se poate oricând reveni asupra ei, iar condiţia specifică de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale a neprejudecării fondului este determinată de însăşi caracterul vremelnic, provizoriu, al măsurilor ce pot fi luate de instanţă în condiţiile art. 581 din Codul de procedură civilă.
Consideră că în cauza dedusă judecăţii este mai mult decât justificată aparenţa dreptului, având în vedere drepturile conferite prin contractul de vânzare cumpărare încheiat şi confirmate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că, contractul de vânzare cumpărare a terenului, a fost încheiat în mod legal.
În concluzie, pentru toate aceste considerente solicită admiterea prezentei cereri de ordonanţă preşedinţială dat fiind faptul că, în caz contrar vor înregistra mari prejudicii prin a avea în continuare terenul proprietatea lor ocupat, ceea ce le lezează grav dreptul de proprietate.
În drept s-au invocat dispoziţiile legale la care au făcut referire în text.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Legal citaţi, pârâţii au depus Întâmpinare prin care au invocat excepţia prematurităţii formulării cererii iar, pe fond, au solicitat respingerea cererii, ca nefiind întemeiată.
În motivare arată că, reclamanţii, proprietari tabulari ai terenului în cauză, au formulat prezenta cerere cu rea-credinţă şi rea-intenţie, în mod prematur, arătând că terenul mai face obiectul unui litigiu, aflat pe rolul Tribunalului BN, litigiu generat de pârâţi, care, deposedaţi fiind, în mod abuziv în regimul comunist de 12244 mp teren, după ce au fost refuzaţi în mod constant de Primărie, au solicitat instanţelor atribuirea în proprietate, prin compensare, inclusiv, a suprafeţei de teren în cauză.
Au menţionat că terenul în cauză nu a fost şi nu este delimitat, nimeni, niciodată neprocedând la măsurarea acestuia, la stabilirea limitelor, a vecinătăţilor etc.
Pe fond, arată că reclamanţii nu justifică urgenţa obligatorie, prev. de art. 581CPC, deoarece pârâţii, în calitate de proprietari ai ap. nr. 2 din imobilul comun cu al reclamanţilor, au închiriat de la Primărie, încă din 1973 întreaga suprafaţă de teren aferentă şi de pe lângă casa de locuit, au plătit chiria aferentă şi au folosit terenul până la data prezentei.
Au menţionat că nu este real că deşeurile depozitate pe teren reprezintă un focar de infecţie, atâta vreme cât natura bunurilor este cea indicată de înşişi reclamanţii: tractor, borduri de beton, lemne etc., adică bunuri neperisabile şi nemirositoare.
De altfel, reclamanţii, în demersul lor hotărât i-au reclamat, cu aceeaşi acuză, atât la Inspectoratul de Poliţie Sanitară şi Medicină Preventivă, instituţie care a verificat şi le-a comunicat răspuns negativ, cf. adreselor depuse în copie, cât şi la Primărie.
În speţă, arată că nu este îndeplinită nici condiţia vremelniciei, atât pentru că nu este simplu să muţi bunuri de o asemenea greutate fizică dintr-un loc în altul, vremelnic, dar, mai ales, că nu au unde muta un tractor, autoutilitară, remorcă, borduri de beton etc., dar şi pentru că mutarea de acum şi una viitoare, ar însemna implicit cheltuirea unor sume mari de bani, iar pârâţii, ambii pensionari, nu îşi pot permite astfel de cheltuieli în plus.
În ceea ce priveşte aparenţa dreptului, pârâţii nu cred că instanţa, prin „examenul sumar al cauzei” poate proceda la admiterea cererii, atâta vreme cât nu se află în prezenţa unei hotărâri definitive şi irevocabile în speţă, probând din plin prematuritatea cererii.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:
În ce priveşte excepţia prematurităţii cererii, invocată de pârâţi prin întâmpinare, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge în consecinţă, având în vedere că, în primul rând legea nu condiţionează introducerea unei cereri de ordonanţă preşedinţială de obligativitatea îndeplinii întâi a unei proceduri prealabile, iar potrivit dispoziţiilor art.581 alin.3 C.proc.civ., “Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului”, din interpretarea acestui text de lege rezultă că este îngăduit a se da o ordonanţă preşedinţială chiar când există judecată asupra fondului.
Pe fondul cererii, prin acţiunea ce face obiect al prezentei cauze, reclamanţii au solicitat instanţei să dispună, ca o măsură urgentă, obligarea pârâţilor să-şi ridice de pe terenul proprietatea reclamanţilor, în suprafaţă de 351,5 mp., bunurile mobile depozitate pe acest teren, respectiv un tractor vechi, remorcă, autoutilitară TV, butoaie de tablă degradate, stâlpi şi borduri de beton, lemne ş.a.
Art. 581 Cod procedură civilă stipulează textual că „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.”
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP X, reclamanţii au cumpărat suprafaţa de 351,5 mp teren, înscris în CF, teren situat în continuarea terenului aferent casei de locuit a acestora. Întrucât acest lot de teren se află în vecinătatea casei reclamanţilor şi a pârâţilor, în timp, aceştia din urmă au depozitat pe el diferite bunuri şi resturi din materiale de construcţie, conform fotografiilor depuse la dosar, aspect necontestat în cauză.
Pentru a fi admisibilă o atare acţiune pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie întrunite cumulativ şi următoarele condiţii: urgenţa, vremelnicia si neprejudecarea fondului, condiţii ce urmează a fi analizate în cele ce urmează.
Privitor la prima condiţie de admisibilitate a unei cereri de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale, respectiv urgenţa unei astfel de măsuri, în literatura de specialitate cât şi în jurisprudenţa în materie, se reţine că există urgenţă ori de câte ori dreptul părţii care reclamă ar fi ameninţat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obişnuită de judecată, sau cel puţin ar suferi un prejudiciu imediat, atât de grav încât să apară foarte greu de reparat.
Ori motivele invocate de reclamanţi în sensul că s-ar impune o astfel de măsură pentru a înlătura atingerea adusă atributelor dreptului de proprietate ale reclamanţilor şi dorinţa acestora de a interveni cât mai repede în curăţarea şi amenajarea terenului, nu sunt motive care să justifice urgenţa în accepţiunea disp.art.581 C.proc.civ., reclamanţii nefăcând dovada că în lipsa unei atare măsuri, dreptul lor ar fi ameninţat a se pierde sau ar suferi un prejudiciu atât de grav încât să nu mai poată fi ulterior reparat.
De asemenea, pe calea ordonanţei preşedinţiale, nu i se poate impune pârâtului o obligaţie de a face, cum este cea privind ridicarea bunurilor de pe terenul reclamanţilor, decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, care ar aduce un prejudiciu reclamantului atât de grav încât să nu mai poată fi ulterior reparat, ori după cum susţin şi reclamanţii, materialele au fost depozitate pe terenul în discuţie, în timp, pe parcursul şi în urmă cu mai mulţi ani, de către pârâţi, în convingerea că terenul respectiv le aparţine.
În ce priveşte susţinerea reclamanţilor, în sensul că deşeurile depozitate pe teren ar reprezenta un focar de infecţie, nici acest aspect nu poate fi reţinut de instanţă, având în vedere că nu s-a făcut dovada că deşeurile depozitate de pârâţi ar genera un astfel de focar. Mai mult, prin Adresa emisă de Garda Naţională de Mediu, depusă la dosar de reprezentanta pârâţilor, în urma unui control efectuat de reprezentanţii instituţiei mai sus arătate în luna aprilie 2011, la locaţia unde sunt depozitate bunurile în discuţie, s-a stabilit că din punct de vedere igienico-sanitar, nu există surse de poluare sau focare de infecţie.
În ceea ce priveşte vremelnicia măsurilor ce se cer a fi luate pe cale de ordonanţă preşedinţială şi neprejudecarea fondului, instanţa reţine că în speţă nu sunt îndeplinite nici aceste două condiţii de admisibilitate a cererii, într-o astfel de procedură specială, nu se pot lua masuri definitive, care sa rezolve în fond litigiul dintre parti, obligatiile de a face neputând fi dispuse, în principiu, pe aceasta cale.
Datorita faptului ca ordonanta presupune urgenta si luarea unor masuri vremelnice, instanta nu are căderea sa prejudece fondul dreptului, putând sa cerceteze doar aparenţa acestuia. Aceste masuri sunt chemate sa menţină o situatie de fapt, pâna când se va solutiona fondul litigiului, având deci o durata limitată în timp, actiunea reclamantilor tinzând la luarea unor masuri cu caracter definitiv si la rezolvarea în fond a litigiului dintre parti, ceea ce este inadmisibil în această procedură. Măsura ridicării bunurilor de pe terenul reclamanţilor, nu are caracter vremelnic, ea fiind definitivă, astfel că aceasta nu se poate dispune pe calea ordonanţei preşedinţiale ci doar pe calea dreptului comun.
Mai mult, litigiul a fost soluţionat pe calea dreptului comun, în fond prin Sentinţa civilă nr…., pronunţată de Judecătoria Bistriţa, hotărâre încă nedefinitivă.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art.581 C.proc.civ, a respins ca inadmisibilă cererea privind emiterea unei ordonanţe preşedinţiale formulate de reclamanţi.
