În speţă, împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei prev. de art. 14 al. 1
lit. c din O.U.G. nr. 12/2006, prin care s-a dispus (alături de sancţiunea amenzii
contravenţionale) sancţiunea complementară a confiscării bunului de care petentul
contravenient s-a servit, acesta a formulat plângere contravenţională.
Separat de aceasta, şi bazându-se pe efectul suspensiv de executare al introducerii
plângerii contravenţionale (art. 32 alin. 3 teza I O.G. 2/2001), acelaşi petent a solicitat
pe calea ordonanţei preşedinţiale restituirea bunului confiscat, invocând prejudicii ce nu
s-ar putea repara din cauza lipsei folosinţei bunului.
În recurs (în prima instanţă plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă, pe motiv că nu se
solicită o măsură cu caracter vremelnic) Tribunalul a apreciat că recurentul – petent nu
are calitate procesuală activă în cauză, câtă vreme autovehiculul confiscat este
proprietatea unui terţ, de la care fusese închiriat.
Câtă vreme art. 31 al. 2 din O.G. nr. 2/2001 prevede că “cel căruia îi aparţin bunurile
confiscate” poate face plângere “numai în ce priveşte măsura confiscării”, într-o
exprimare ulterioară cele din alin. 1 al aceluiaşi articol – temeiul de drept al formulării
plângerii contravenţionale de către pretinsul contravenient, Tribunalul reţine că acesta
nu are calitate de a contesta măsura confiscării în ce priveşte bunul confiscat ce nu-i
aparţine.
Atare lipsă a calităţii procesuale active se transmite asupra oricărei alte cereri în ce
priveşte bunul confiscat, deci şi asupra cererii de restituire pe calea ordonanţei
preşedinţiale, pentru care apare ca incidentă dispoziţia art. 32 al. 3 teza 2 din aceeaşi
O.G. 2/2001.
