Recurs comercial. ordonanţă preşedinţială. condiţie de admisibilitate. -art. 581 Cod procedură civilă; -art.312 Cod procedură civilă.


RECURS COMERCIAL. ORDONANŢĂ PREŞEDINŢIALĂ. CONDIŢIE DE ADMISIBILITATE.

-art. 581 Cod procedură civilă;

-art.312 Cod procedură civilă.

Cererea reclamantei de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale este neîntemeiată, atâta timp cât nu a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor prev.de art.581 Cod procedură civilă, respectiv urgenţa. Pe de altă parte, motivele invocate de recurentă în susţinerea urgenţei presupune prejudecarea fondului litigiului ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Prin Ordonanţa nr.46/COM/21.01.2009, Tribunalul Bihor a respins cererea formulată de reclamanta SC O. SA în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI pentru suspendarea actului de reziliere unilaterală a Contractului de concesiune nr.65/21.11.2002 încheiat între părţi, până la soluţionarea cererii de arbitraj nr.856/24.11.2008 aflată pe rolul Curţii Comerciale de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu poate justifica urgenţa şi preîntâmpinarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, întrucât simpla adresă din partea pârâtei de reziliere a contractului de concesiune, nu implică automat şi imposibilitatea efectivă a reclamantei de efectuare a unor lucrări agricole specifice activităţii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii sale în sensul formulat.

În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că în speţă, urgenţa rezidă din aceea că faţă de obiectul său de activitate, trebuie să pregătească terenul şi răsadurile pentru ciclul I de producţie constând în înfiinţarea de răsaduri şi plantarea lor în timp util, executarea actului de reziliere punând în pericol însăşi existenţa societăţii.

A mai arătat că lucrările agricole nu pot fi efectuate în situaţia în care asupra sa ar plana incertitudinea finalizării procesului de producţie, în sensul recoltării şi valorificării produselor obţinute

Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că reclamanta n-a făcut dovada urgenţei în cauză, prin motivele invocate în recurs.

Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs şi din oficiu, conform art. 304 raportat la art. 304 ind.1 şi art. 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului şi lucrărilor dosarului, s-a că aceasta este temeinică şi legală.

Potrivit art.581 (1) Cod Procedură Civilă instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În speţă reclamanta n-a dovedit cu nici un mijloc de probă, îndeplinirea vreunei condiţii care să justifice urgenţa, invocând chiar ea în motivarea recursului că nu poate executa lucrările agricole, dacă asupra sa ar plana incertitudinea finalizării procesului de producţie.

Pentru a înlătura această incertitudine, instanţa ar trebui să verifice şi să se pronunţe asupra valabilităţii rezilierii contractului de concesiune încheiat între părţi, ceea ce este inadmisibil pe calea ordonanţei preşedinţiale, fiindcă ar prejudeca fondul litigiului.

Faţă de aceste considerente, în baza art.312 raportat la art. 316 şi 582 Cod Procedură Civilă, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

(Decizia nr.157/C/22.04.2009 a Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal).