Recurs. Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate. Distinctie între litigiu de munca si litigiu comercial.
– Cod procedura civila, art.581
Prin cererea formulata s-a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna suspendarea executarii în viitor a dispozitiilor pct. 2-5 si, consecutiv, a pct. 2.6 din Hotarârea Consiliului de Administratie al CNADNR nr. 5/23.02.2012, pâna la solutionarea opozitiei formulata împotriva acestor dispozitii, care formeaza obiectul dosarului nr. 9875/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti.
Prin cererea formulata s-a solicitat ca pe cale de ordonanta presedintiala sa se dispuna suspendarea executarii în viitor a dispozitiilor pct. 2-5 si, consecutiv, a pct. 2.6 din Hotarârea Consiliului de Administratie al CNADNR nr. 5/23.02.2012, pâna la solutionarea opozitiei formulata împotriva acestor dispozitii, care formeaza obiectul dosarului nr. 9875/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti.
Distinct de faptul ca analizarea chestiunii invocate de recurent, respectiv nelegalitatea dispozitiilor unei hotarâri a Consiliului de Administratie al CNADR priveste fondul cauzei, Curtea apreciaza ca admiterea prezentei cereri de ordonanta presedintiala, care tine de materia dreptului societar, ar afecta dreptul angajatorului de a dispune masuri conform legislatiei speciale a dreptului muncii.
Distinct de faptul ca analizarea chestiunii invocate de recurent, respectiv nelegalitatea dispozitiilor unei hotarâri a Consiliului de Administratie al CNADR priveste fondul cauzei, Curtea apreciaza ca admiterea prezentei cereri de ordonanta presedintiala, care tine de materia dreptului societar, ar afecta dreptul angajatorului de a dispune masuri conform legislatiei speciale a dreptului muncii.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A VI-A CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 1567 din 04.07. 2012) – Domeniu : Recurs. Ordonanta presedintiala
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VI-a Civila la data de 09.04.2012 sub nr. 11699/3/2012 reclamantul Z. V.-B. în contradictoriu cu pârâta CNADR, a solicitat instantei ca, pe calea ordonantei presedintiale, sa se dispuna suspendarea executarii în viitor a dispozitiilor pct. 2-5 si, consecutiv, a pct. 2.6 din Hotarârea Consiliului de Administratie al CNADNR nr. 5/23.02.2012, pâna la solutionarea opozitiei formulate împotriva acestor dispozitii, care formeaza obiectul dosarului nr. 9875/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a aratat în esenta faptul ca, în data de 23.05.2011, a avut loc o reorganizare a CNADNR si a subunitatilor acesteia, în urma careia, în temeiul art. 17 din Codul Muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, prin informarea nr. 24005/23.05.2011, i s-a propus preluarea functiei de sef de Departament Juridic în cadrul DRDPB. Reclamantul a adus la cunostinta angajatorului ca este de acord cu propunerea de ocupare a postului oferit, iar la data de 16.06.2011 a semnat un act aditional la CIM, sub nr. 1038 prin care i s-a modificat functia, din sef Birou Pregatire Documentatii în sef Departament juridic, precum si salariul, în mod corespunzator, modificare pe care a apreciat-o ca facând parte integranta din contractul individual de munca.
A mai precizat reclamantul faptul ca, pe fond, opozitia priveste posibila interpretare a Hotarârii CA al CNADNR nr. 5/2012 în sensul ca aceasta modifica actul constitutiv (Statutul). Însa modificarea statutului se poate realiza numai prin hotarâre a Guvernului pe perioada cât statul este actionar majoritar, potrivit art. 17 din OUG nr. 84/2003, astfel încât o extindere a sferei de aplicare a prevederilor art. 20 alin. 1 lit. c din Statut la sefii de departament este inadmisibila fara modificarea prealabila a Statutului, prin act al Executivului.
Practic, prin revocarea sa abuziva, cu încalcarea competentei de modificare a Statutului CNADNR, sustine reclamantul ca i-a fost afectata în mod nelegal si unilateral contractul individual de munca, el neaflându-se în situatia juridica a unui administrator sau director de societate care sa poata fi revocat oricând, ad nutum, de catre consiliul de administratie sau de catre adunarea generala.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata în principal ca inadmisibila si în subsidiar ca neîntemeiata.
Prin sentinta civila nr. 4952/17.04.2012 Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila a respins cererea, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut, în esenta, faptul ca o obligatie de a face nu poate fi dispusa prin ordonanta presedintiala decât în cazurile în care se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece numai în felul acesta se pastreaza caracterul vremelnic al masurilor luate. În caz contrar, s-ar ajunge la rezolvarea fondului procesului, trecând peste caracterul provizoriu si de protectie a dreptului pe care îl are aceasta procedura.
Una din conditiile cumulative pentru admiterea ordonantei presedintiale este aceea ca prin masura luata sa nu se prejudece fondul dreptului, iar în cauza aceasta conditie nu este îndeplinita. A aprecia ca revocarea reclamantului a fost sau nu una abuziva, dispunându-se suspendarea executarii în viitor a dispozitiilor pct. 2-5 si consecutiv, a pct. 2.6 din Hotarârea Consiliului de Administratie al CNADNR nr. 5/23.02.2012, pâna la solutionarea opozitiei formulate împotriva acestor dispozitii, care formeaza obiectul dosarului nr. 9875/3/2012 înregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, respectiv a antama aspecte de genul: daca este posibila modificarea Statutului (act constitutiv) CNADNR prin Hotarârea Consiliului de Administratie al CNADNR nr. 5/23.02.2012, daca este admisibila sau nu o extindere a sferei de aplicare a prevederilor art. 20 alin. 1 lit. c) din Statut la sefii de departament fara modificarea prealabila a Statutului, prin act al Executivului, înseamna a analiza chiar fondul cauzei.
Actele prezentate de parti, în cadrul ordonantei presedintiale, se pot examina doar sumar, instanta neputând proceda la analizarea legalitatii hotarârii de revocare.
Având în vedere obiectul cererii si faptul ca nu este îndeplinita conditia neprejudecarii fondului, instanta nu a mai analizat conditiile urgentei si a vremelniciei.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs, reclamantul, solicitând modificarea in tot a acesteia, admiterea cererii de ordonanta presedintiala, suspendarea executarii in viitor a dispozitiilor pct. 2.5 si consecutiv, a pct. 2.6 din Hotarârea Consiliului de Administratie al CNADNR nr. 5/23.02.2012, pana la solutionarea Opozitiei formulate împotriva acestor dispozitii, care formeaza obiectul dosarului nr. 9875/3/2012 pe rolul Tribunalului Bucuresti, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea recursului, reclamantul a aratat, dupa expunerea situatiei de fapt si a unor aspecte prealabile, faptul ca sunt îndeplinite cele trei conditii de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala.
Cu privire la urgenta s-a aratat ca prin revocarea abuziva i s-a afectat in mod nelegal si unilateral contractul individual de munca, iar cererea are ca scop prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, fiind pus in imposibilitatea continuarii vietii sociale si de familie normale si achitarea datoriilor curente, in lipsa veniturilor banesti pe care le-ar obtine in functia din care a fost revocat abuziv. Stabilitatea raportului de munca este grav afectata, desi în calitate de cetatean european are dreptul la o analiza demna a nivelului de trai, ca aceasta urgenta se justifica prin necesitatea preîntâmpinarii unui efect negativ major care afecteaza traiul unei familii, efect care nu poate fi compensat prin plata unei sume ca despagubire, întrucât aceasta compensatie ar fi numai eventuala si s-ar achita intr-un moment in care paguba ar fi deja produsa in mod iremediabil. De aceea, suspendarea efectelor unui act nelegal este masura cea mai adecvata pana la solutionarea pe fond a Opozitiei in dosarul nr. 9875/3/2012.
Cu privire la neprejudecarea fondului s-a aratat ca instanta are de analizat, “pipaind” fondul, daca este legala dispozitia pct. 2.5 si consecutiv, a pct. 2.6 din HCA nr. 5/2012 a CNADNR prin prisma competentei acestui organism de a modifica Statutul acesteia, aprobat prin O.U.G. nr. 84/2003, dat fiind ca functia de sef de departament nu este legal echivalenta cu functia de director executiv, asa cum in mod discretionar, adaugând la lege procedeaza parata. Instanta are de analizat legea generala in materia societatilor comerciale, respectiv Legea nr. 31/1990, cu modificarile si completarile ulterioare, cu raportare la Legea nr. 24/2000 si prevederile Recomandarii Comisiei Europene nr.2005/162/CE, publicata in JOUE nr. L52/25.02.2005. Daca CNADNR dorea modificarea Statutului, legal, competenta apartine Guvernului, iar nu Consiliului de Administratie al societatii. Fara a prejudeca fondul, instanta poate sa constate sumar, de principiu, nelegalitatea prevederilor pct. 2.5. si, consecutiv, ale pct. 2.6 din HCA nr. 5/2012 a CA al CNADNR, prin raportare la prevederile art. 17 din OUG nr.84/2003 care stabilesc competenta exclusiva a Guvernului sub aspectul vizat, si sa dispuna suspendarea efectelor acesteia.
Cu privire la vremelnicia masurii s-a aratat ca solicitarea de suspendare priveste strict intervalul de timp de la data pronuntarii ordonantei presedintiale si pana la solutionarea Opozitiei in dosarul nr. 9875/3/2012.
Recursul a fost legal timbrat conform chitantei nr. 2935716/29.05.2012 si timbru judiciar de 0,15 lei.
Intimata CNADR S.A. prin DRDP Bucuresti a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
S-a aratat ca, distinct formularea cererii care formeaza obiectul dosarului nr. 9875/ 3/2012 al Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civila, recurentul a sesizat Sectia a VIII a – Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a Tribunalului Bucuresti si cu un litigiu de munca, având acelasi obiect si care formeaza obiectul dosarului nr. 6411/3/2012, ca prin depunerea a doua actiuni prin care se solicita in mod voalat, acelasi lucru, respectiv anularea dispozitiilor pct. 5 si pct. 6 din HCA nr. 5/23.02, s-a dorit cu rea – credinta obtinerea unei solutii favorabile, pentru ca ulterior sa se renunte la cealalta actiune dedusa judecatii.
S-a mai aratat ca in situatia admiterii contestatiei împotriva deciziei de revocare din functia de Sef Departament Juridic al DRDP Bucuresti, conform prevederilor Codului Muncii, acesta va primi despagubiri, iar prin admiterea ordonantei presedintiale, s-ar afecta dreptul angajatorului de a revoca directori executivi, conform Statutului C.N.A.D.N.R. S.A. (art. 20).
Ambele parti au depus la dosar înscrisuri.
Prin Decizia civila nr.1567/04.07.2012 Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VI-a Civila a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 581 C.pr.civ., cererea de ordonanta presedintiala trebuie sa îndeplineasca, în mod cumulativ trei conditii si anume urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Instanta învestita cu solutionarea unei cereri de ordonanta presedintiala va realiza un examen sumar al litigiului pentru a verifica de partea cui se afla aparenta dreptului, în masura în care sunt îndeplinite si celelalte doua conditii de admisibilitate, respectiv urgenta si caracterul vremelnic al masurii.
Astfel cum a retinut în mod corect prima instanta, Curtea apreciaza ca în cauza nu este îndeplinita conditia neprejudecarii fondului, recurentul opinând ca prin pipairea fondului, instanta poate analiza legalitatea dispozitiei pct. 2.5 si respectiv, pct. 2.6 din HCA nr. 5/2012 a CNADNR prin prisma competentei acestui organism de a modifica Statutul acesteia, aprobat prin O.U.G. nr. 84/2003, dat fiind ca functia de sef de departament nu este legal echivalenta cu functia de director executiv.
Analizarea pe cale de ordonanta presedintiala a aspectelor învederate de catre recurent, indiscutabil, antameaza fondul cererii.
Altminteri, Curtea retine ca prin cererea care formeaza obiectul dosarului nr. 6411/3/2012 cu termen la data de 23.09.2013, recurentul a solicitat Tribunalului Bucuresti Sectia a VIII – a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, anularea dispozitiilor pct. 2.5 si pct. 2.6 din HCA nr. 5/23.02.2012, anularea în tot a oricaror alte acte juridice emise în temeiul, în aplicarea sau în orice alt scop subsecvent dispozitiilor pct. 2.5 si pct. 2.6 din HCA nr. 5/23.02.2012, obligarea pârâtelor la reintegrarea în postul de sef al Departamentului Juridic al DRDPB ca efect al repunerii partilor in situatia anterioara emiterii HCA nr. 5/23.02.2012, obligarea pârâtelor la plata drepturilor salariale la nivelul aferent functiei de sef al Departamentului Juridic al DRDPB, obligarea pârâtelor la plata unei despagubiri morale în cuantum de 3000 euro.
Asadar, recurentul a învestit instanta si cu un litigiu de munca, iar în situatia admiterii contestatiei împotriva deciziei de revocare din functia de Sef Departament Juridic al DRDP Bucuresti, conform prevederilor Codului Muncii, acesta are dreptul la despagubiri.
În ceea ce priveste urgenta si vremelnicia masurii, Curtea constata ca desi motivele invocate prin cererea de recurs, de principiu, ar putea justifica luarea masurii solicitate, având în vederea faptul ca nu este îndeplinita conditia neprejudecarii fondului, este de prisos analizarea celorlalte doua conditii.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
