Restituire autoturism confiscat


Prin cererea adresata Judecătoriei Orsova şi înregistrata sub nr.X la data de 17.07.2015, reclamanta S.C. I.P. C.C. S.R.L., a chemat în judecata paratul X,  pentru ca, prin ordonanţă preşedinţială, să se dispună obligarea  pârâtului la restituirea autoturismului cu numărul de înmatriculare X-05-XXX aparţinând reclamantei, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul ce are ca obiect soluţionarea plângerii contravenţionale formulată de noi împotriva procesului verbal seria PF nr. 0165319 din 11.07.2015, întocmit de IPJ Mehedinţi, Poliţia mun. Orşova, aflat pe rol la Judecătoria Orşova.

În motivarea în fapt, arată că prin procesul verbal seria PF nr. 0165319 din 11.07.2015, întocmit de X, s-a dispus amendarea sa cu suma de 3.000 lei, iar ca măsură complementară confiscarea produselor de panificaţie şi a autoutilitarei marca Renault, cu numărul de înmatriculare X-05-XXX, aparţinând SC I.P. C.C. SRL întrucât s-a apreciat că a “transportat produse de panificaţie fără a fi însoţite de documentele prevăzute de lege, respectiv facturi fiscal, în scopul comercializării acestora către centre comerciale de pe raza localităţilor Dubova, Eşelniţa şi Orşova”.Mai arată că având în vedere că fără această utilitară le este imposibil să desfăşoare activitatea de distribuţie a produselor de panificaţie către mai multe localităţi, cum sunt Dubova, Eşelniţa, Orşova lipsind astfel populaţia de aprovizionarea cu un produs vital. Precizează că neluarea acestei măsuri ar conduce la imposibilitatea valorificării acestor produse, fapt ce le aduce grave prejudicii, punându-le în situaţia de a nu plăti salariaţii, utilităţile precum şi celelalte datorii curente. Totodată, există riscul deteriorării materiilor prime care nu mai pot ti folosite în termen optim de valabilitate, fiind puşi în situaţia de a le pierde.

Reclamanta arătă că prin cerere nu solicită a se sustrage de la executarea unei sancţiuni, însă au considerat că sunt îndreptăţiţi să formuleze o plângere contravenţională împotriva procesului verbal acesta fiind netemeinic şi nelegal din punctul lor de vedere, organul de control neluând în considerare avizul de însoţire a mărfii, document legal, prevăzut a fi utilizat în conformitate cu prevederile OMFP nr. 2226/2006 şi OMFP nr. 3512/2008, document ce a fost prezentat în timpul controlului, împreună cu facturile emise până la acel moment, ei consemnând în procesul verbal obiecţiunile privitoare la consemnarea întregii cantităţi de produse de panificaţie în avizul de însoţire a mărfii, organele de poliţie refuzând să ia act de acest aspect.

Astfel,arată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii, respectiv urgenţa, vremelnicia şi aparenţa de drept fără prejudecarea fondului.

În drept a invocat dispoziţiile art. 996-1001 Cod de procedură civilă.

În dovedire a depus procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria PF nr, 0165319 din data de 11.07.2015, aviz de însoţire a mărfii nr. A 8707/11.07.2015, facturile seria A nr. 45594/11.07.2015, nr. 45585/11.07.2015, nr. 45589/11.07.2015, nr. 45587/11.07.2015, nr. 45586/11.07.2015, nr. 45595/11.07.2015, nr. 45591/11.07.2015, nr. 45590/11.07.2015, nr, 45593/11.07.2015, nr. 45588/11.07.2015.

Pârâtul legal citat a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii promovată ca fiind neîntemeiată.

În motivare a arătat că potrivit art. 11, alin. 1 din OUG nr. 12 din 22 februarie 2006 pentru stabilirea unor măsuri de reglementare a pieţei pe filiera cerealelor şi a produselor procesate din cereale “(1) Pâinea şi produsele de morărit şi panificaţie se comercializează către persoane juridice, însoţite de facturi fiscale. ”

Art. 14, alin. 1, lit. e prevede că:” e) transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienţa licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfa utilizat în acest scop, dacă acesta aparţine contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăuşie. ”

A mai arătat că în baza acestor prevederi imperative, agentul constatator a procedat la sancţionarea contravenţională a societăţii şi la confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport utilizat.

Susţinerea subscrisei a faptului că marfa era însoţită de aviz de însoţire a mărfii, nu poate fi reţinută, atâta timp cât legea prevede, în mod expres, însoţirea de facturi fiscale şi nude documente legale care să includă şi avizul de însoţire a mărfii.

De asemenea învederează instanţe de judecată, faptul că potrivit art. 997 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă “(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”

In cauză, arată că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, întrucât prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada unui prejudiciu real şi concret pe care l-ar încerca reclamanta, argumentul principal invocat de aceasta fiind “lipsirea populaţiei de un aliment vital”.

Totodată, în ceea ce priveşte caracterul vremelnic al măsurii, dispoziţiile art 997 alin. 2, teza I cod pr. Civilă statuează că, ordonanţa preşedinţială este provizorie şi executorie, fapt ce duce la concluzia că, pe calea ordonanţei nu pot să fie dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situaţiei de fapt schimbate şi de aceea în practica judiciară s-a decis în mod constant că, obligaţia de a face, cum este cazul în speţa de faţă, nu poate să fie dispusă prin ordonanţă preşedinţială decât atunci când se tinde la încetarea unor acte abuzive, pentru că numai astfel s-ar păstra caracterul vremelnic al măsurilor luate.

Mai arată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, plângerea contravenţională suspendă executarea, însă aceste dispoziţii trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 41 alin. 2, potrivit cărora, în caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal, bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept, însă suspendarea nu echivalează cu recunoaşterea în favoarea contravenientului a unui drept la restituirea bunurilor confiscate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din actele dosarului instanţa constată şi reţine că la 11.07.2015 reclamanta a fost depistată în timp ce transporta diferite produse de panificaţie ce urmau a fi livrate mai multor distribuitori locali din municipiul Orşova,  marfa fiind transportată cu autoutilitare marca Renault cu nr de înmatriculare X-05-XXX şi însoţită de avizele de însoţire a mărfii.

Prin procesul verbal de contravenţie seria PF nr. 0165319/11.07.2015 s-a menţionat că autoutilitara aparţinând petentei a fost depistată în data de 11.07.2015 transportând produse de panificaţie , fără a fi însoţite de documente de provenienţă, respectiv facturi fiscale, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de art.14 alin. 1 lit. e din OUG nr.12/2006 şi pentru care a fost sancţionată petenta cu 3.000 lei amendă şi confiscarea autoutilitarei. Petenta s-a adresat cu plângere instanţei pentru anularea procesului verbal de contravenţie.

Conform art. 997 alin. 1 N.C.proc.civ. referitor la condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Conform art. 11 alin.1 din O.U.G. nr. 12/2006, pâinea şi produsele de morărit şi panificaţie se comercializează către persoane juridice, însoţite de facturi fiscale.

Conform art. 14 alin.1 lit. e din O.U.G. nr. 12/2006  transportul în scop comercial al cerealelor sau al produselor de panificaţie, neînsoţite de documentele prevăzute de lege care să justifice provenienţa licită a acestora, cu amendă de la 3.000 lei la 5.000 lei, confiscarea mărfii şi a mijlocului de transport marfă utilizat în acest scop, dacă acesta aparţine contravenientului sau dacă nu există contract legal de cărăuşie.

Conform art. 32 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea contravenţională suspendă executarea.

Se apreciază că în cauză sunt îndeplinite cumulativ cerinţele dispoziţiilor art.996 din N.C.proc.civ., în condiţiile în care, uzând de dispoziţiile art.32 alin.3 din O.G. nr.2/2001, petenta nu a intrat în posesia bunului cu privire la care s-a dispus confiscarea, fiind îndeplinite cerinţele privind aparenţa de drept, în sensul că nu este evidenţiat temeiul în baza căruia să fie suspendată măsura complementară a confiscării pe perioada cât pe rolul instanţei se află procesul pentru anularea procesului verbal de contravenţie şi implicit a sancţiunii principale şi sancţiunii complementare a confiscării.

În cauză s-a făcut dovada că există contracte în derulare încheiate  de reclamantă, în vederea livrării de produse de panificaţie, iar realizarea obligaţiilor de livrarea a produselor nu pot fi realizate în condiţiile în care mijlocul de transport este imobilizat până la soluţionarea pe fond a plângerii contravenţionale, fapt de natură a aduce grave prejudicii petentei.

Pentru considerentele anterior expuse, se va admite cererea de ordonanţă preşedinţială şi se va dispune restituirea de către X către reclamanta S.C. I.P. C.C. S.R.L a autoturismului marca Renaul cu  nr. de înmatriculare X-05-XXX, până la soluţionarea definitivă a plângerii contravenţionale formulată împotriva procesului verbal de contravenţie seria PF nr. 016519 din 11.07.2015.

În raport de poziţia procesuală a reclamantei instanţa va lua act că aceasta nu solicită cheltuieli de judecată.

Văzând şi dispoziţiile art. 999 Cod proc.civila,