Restituirea certificatului de înmatriculare


Decizia nr.451670

Dată speţă-12.09.2016

Domeniu asociat-apel, ordonanţă preşedinţială

Autor-Ştefuc Liliana

Prin cererea înregistrată sub nr.1750/331/2016 reclamantul V.G.V. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Prahova, să se dispună pe calea ordonanţei preşedinţiale obligarea pârâtului la restituirea certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare ale autoturismului PH 13 KZS ce i-au fost reţinute.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 11 mai 2016 conducea autovehiculul cu nr.PH 13 KSZ şi a fost oprit de un agent de poliţie care l-a amendat contravenţional cu suma de 1.000 lei şi i-a aplicat şi sancţiunea complementară de reţinere a plăcuţelor de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare. Mai precizează reclamantul că împotriva procesului-verbal a formulat plângere, arătând că susţinerile agentului constatator nu sunt adevărate, astfel că pentru toate motivele arătate solicită admiterea cererii.

În drept, a invocat dispoziţiile art.996 şi urm. C.pr.civilă.

Prin sentinţa civilă nr.158/30.05.2016 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte în dosarul nr.1750/331/2016 s-a admis cererea de ordonanţă preşedinţială şi s-a dispus restituirea către reclamant de către pârât a certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu numerele de înmatriculare ale autoturismului cu nr.PH 13 KSZ, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr.1574/331/2016.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel I.P.J.Prahova.

Tribunalul a constatat că în mod corect instanţa de fond a admis cererea de ordonanţă preşedinţială, reţinând că în cauză s-a făcut dovada existenţei unei aparenţe de drept în favoarea reclamantului.

Apelanta a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de ordonanţă preşedinţială, pe care tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, întrucât procesul-verbal de contravenţie prin care s-au reţinut plăcuţele de înmatriculare este asimilat unui act administrativ supus dispoziţiilor O.G.nr.2/2001. Astfel, potrivit dispoziţiilor art.31 alin.1 din O.G.nr.2/2001 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmatriculării sau comunicării acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art.33 alin.1 din O.G.nr.2/2001 judecătoria este instanţa competenţă de soluţionare a plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale de contravenţie şi potrivit dispoziţiilor art.34 alin.2 din O.G.nr.2/2001 apelul suspendă executarea hotărârii.

Astfel, din coroborarea dispoziţiilor legale susmenţionate rezultă fără putinţă de tăgadă că judecătoria este instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională, la care se adaugă şi cererile de soluţionare a măsurilor complementare. Or, ar fi în contradicţie cu dispoziţiile legale ca plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie să fie soluţionată de către judecătorie în primă instanţă, iar măsura complementară a reţinerii certificatului de înmatriculare şi a plăcuţelor cu de înmatriculare aplicată prin acelaşi proces-verbal de contravenţie să fie soluţionată de către tribunal în primă instanţă.

Totodată, Codul civil, Codul de procedură civilă şi diverse legi speciale conţin reglementări care fac trimitere la dispoziţiile ordonanţei preşedinţiale. În aceste cazuri, cererea de ordonanţă este admisibilă, întrucât chiar legea prezumă aparenţa dreptului, caracterul provizoriu, urgenţa şi neprejudecarea fondului, dispensând persoana interesată de obligaţia dovedirii lor.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul constată că în cauză sunt îndeplinite  cele trei condiţii, şi nume: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Astfel, sancţiunea complementară de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare, a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenţie seria PPHX nr.091133/11.05.2016 şi prin procesul-verbal nr.939368/11.05.2016 de reţinere a plăcuţelor cu numărul de înmatriculare şi a certificatului de înmatriculare şi împotriva procesului-verbal de contravenţie seria OOHX nr.091133 a formulat plângere la Judecătoria Vălenii de Munte, înregistrată sub nr.1574/331/2016. Motivul sancţionării a constat în faptul de a fi transportat în mod repetat transport rutier de persoane contra cost cu autoturismul respectiv, fără a deţine autorizaţie de taxi.

Tribunalul a constatat că din certificatul de înregistrare (fila 19 dosar) a rezultat că V.G.V. Gabriel-Vasile este persoană fizică autorizată, înmatriculată în registrul comerţului sub nr. F29/357/2007, CUI21462797, conform certificatului de înregistrare seria B nr.1898392, unde are ca domeniu principal de activitate, clasificat în codul CAEN sub nr.4939-alte transporturi terestre de călători.

Din contractul de închiriere nr.499938/07.10.2015 cu SC CHIVĂRAN COM SRL, reiese că petentul a închiriat autoturismul cu numărul de înmatriculare PH 13 KSZ, în perioada 07.10.2015-26.10.2016, pentru derularea activităţii specifice.

Or, prin prezentarea situaţiei anterioare, tribunalul reţine că intimatul a făcut dovada aparenţei dreptului său.

În ceea ce priveşte caracterul provizoriu al măsurii, tribunalul reţine că măsura a fost dispusă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr.1574/331/2016.

Privitor la existenţa unor cazuri grabnice, tribunalul constată că intimatul a făcut dovada că este singurul întreţinător al familiei sale, cât şi a familiei extinse, cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art.480 C.pr.civ., a respins excepţia inadmisibilităţii, invocată de către apelanta IPJ Prahova şi a respinge apelul, ca nefondat.