Aparenţa de drept este în favoarea reclamatului dacă poziţia acestuia în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanţa preşedinţială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt. Aceasta se împleteşte întotdeauna indisolubil cu starea drept şi judecătorul, atunci când ordonă chiar o măsură provizorie, trebuie să fie convins că această măsură este justă şi conformă cu dreptul.
În speță, reclamanta a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale stabilirea provizorie a domiciliului minorului Ş.F.C., la imobilul unde aceasta locuieşte, la casa părinţilor săi în sat Poiana Micului, com. Mănăstirea Humorului, judeţul Suceava, până la soluţionarea divorţului. trebuie să se stabilească dacă interesul superior al minorului ŞF.C., născut la data de 21.03.2008, este în concordanţă cu stabilirea provizorie a domiciliului său la locuinţa bunicilor săi materni, împreună cu mama sa, în sat Poiana Micului, com. Mănăstirea Humorului, judeţul Suceava, până la soluţionarea divorţului.
Din probele administrate, respectiv declaraţiile martorilor, anchetele sociale depuse, interogatoriul reclamantei şi celelalte înscrisuri, a rezultat că reclamanta şi pârâtul sunt căsătoriţi din anul 2005, fiind părinţii a doi copii minori ŞM.T. născut la 16.02.2006 şi ŞF.C. născut la 21.03.2008. În cursul lunii octombrie 2013, reclamanta a părăsit domiciliul comun din sat Sasca Mică, com. Cornu Luncii, mutându-se la locuinţa părinţilor săi în sat Poiana Micului, com. Mănăstirea Humorului, împreună cu cei doi copii minori , cu acordul pârâtului.
I-a înscris la şcoală şi respectiv la grădiniţă pe minori, locuind împreună până la sfârşitul lunii decembrie 2013, când pârâtul a venit în sat Poiana Micului şi cu acordul reclamantei l-a luat pe copilul cel mic Ş.F.C., pentru a petrece câteva zile împreună. Din acel moment pârâtul nu l-a mai înapoiat pe copilul cel mic, în prezent acesta locuind în sat Sasca Mică, com. Cornu Luncii, la locuinţa tatălui său, urmând cursurile grădiniţei din localitate.
Având în vedere condiţiile de locuit unde se solicită a se stabili domiciliul provizoriu al minorului, respectiv o casă cu două camere şi anexe gospodăreşti, unde locuiesc în total 5 adulţi şi un copil, respectiv părinţii reclamantei şi cei doi fraţi ai acesteia, ambii majori, reclamanta şi băiatul cel mare, precum şi lipsa unor venituri cu caracter stabil din partea reclamantei sau a membrilor familiei acesteia, instanţa apreciază că nu este în interesul copilului, cel puţin în momentul de faţă ca locuinţa sa să fie stabilită împreună cu mama acestuia.
Prin comparaţie, condiţiile de locuit ale reclamantului sunt net superioare, locuinţa este mult mai spaţioasă, are amenajată baie, iar acesta obţine venituri periodice stabile, fiind angajat la centrul de recuperare şi reabilitare Sasca. În lipsa reclamantului, de minor se ocupă bunica paternă care la rândul ei obţine venituri fiind pensionară. De asemenea instanţa are în vedere că este în defavoarea minorului ca locuinţa să îi fie schimbată din nou, posibil în mod provizoriu până la soluţionarea divorţului, acesta locuind cu tatăl şi bunica sa de peste 3 luni, urmând cursurile grădiniţei din localitate, cu atât mai mult cu cât înainte să fie luat de mama sa în localitatea Poiana Micului, minorul a crescut împreună cu tatăl său şi bunica paternă, persoane cu care a dezvoltat relaţii de afectivitate.
În ceea ce priveşte obişnuinţa tatălui de a consuma băuturi alcoolice, instanţa reţine că acest viciu s-a diminuat, sau chiar a dispărut, în condiţiile în care pârâtul merge în mod regulat la serviciu şi se îngrijeşte de minor. Pe de altă parte, instanţa nu poate reţine că reclamanta a avut un comportament ireproşabil de mamă, în condiţiile în care lipsea de lângă minori pentru perioade semnificative de timp, fie pentru a munci sau pentru eventuale relaţii extraconjugale, perioade în care alături de minor au fost tatăl acestuia şi bunica paternă.
Referitor la comportamentul violent al pârâtului, care ar fi fost şi sancţionat de poliţie, instanţa constată că reclamanta nu a făcut nici o dovadă în aceste sens.
Nu în ultimul rând, instanţa a avut în vedere necesitatea ca un copil în vârstă de 6 ani să locuiască împreună cu mama sa şi fratele său cu doi ani mai mare, însă raportând această nevoie la situaţia concretă din prezenta cauză, faţă de cele analizate mai sus, instanţa apreciază că cel puţin până la definitivarea divorţului, este în interesul minorului Ş.F.C. ca acesta să locuiască împreună cu tatăl său şi bunica paternă şi să se bucure de stabilitatea unui mediu familial şi educaţional.
In concluzie, nu este dată condiţia aparenţei de drept în favoarea reclamantei.
Astfel, constatându-se neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor de admisibilitate ale procedurii prev. de art. 996 Noul Cod de procedură civilă, respectiv existenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantei, instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.
