Suplinirea consimţământul pârâtului cu privire la eliberarea paşaportului minorului.
Asupra acţiunii civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Bacău, reclamanta M O a chemat in judecata pe paratul B D , solicitand ca, pe cale de ordonanta presedintiala sa se suplineasca consimtamantul pârâtului cu privire la eliberarea paşaportului minorului B R A şi cu privire la deplasarea copilului în străinătate în perioada Februarie – iulie 2013.
Cererea a fost timbrata cu taxa timbru. si timbru judiciar.
In motivarea cererii reclamanta a arătat în esenţă că a fost căsătorită cu pârâtul, prin sentinţa civilă nr. 42 / 13.03.2012 fiind desfăcută căsătoria părţilor, domiciliul copilului fiind stabilit la reclamantă, că în prezent cauza sus amintită se află în recurs, că dumneaei este cadru şi a fost admisă pentru a preda liba engleză la Universitatea Medeniet din istambul,Turcia,la Departamantul de Limbi străine pentru perioada februarie – iulie 2013, că aceasta este o oportunitate în cariera sa didactică şi ar dori să ia minorul cu dumneaei, că a facut demersurile necesare pentru a nu-l priva pe copil de educaţia necesară în cele şase luni şi prin urmare acesta a fost acceptat la scoala intrnatională Privite Sabahattin Zaim Aafen Grădiniţă şi Scoală Primară din Istambul, că în acestă unitate de învăţământ predarea se va face în lima engleză, cu pregătire pentru examenele internationale Cambridge şi în plus va beneficia şi de o bursă sportivă în functie de aptitudinile sale, că orarul scolar al minoruluicoincide cu cel al dumeaei ceea ce îi permite să se ocupe de creşterea şi educarea fiului său, că din veniturile realizate în străinătate poate acoperi cheltuielile de scolazizare ale copilului, că aluat legătura cu pârâtul şi l-a anunţat despre intenţia sa de a pelca şase luni în străinătate, că i-a explicat beneficiile unei asemenea experienţe pentru copil şi l-a asigurat că petoată perioada şederii va pune la dispozţia copilului telefon şi internet pentru a fi în permanenţă conectat cu tatăl său, că pârâtul a refuzat categoric să-şi dea consimţământul pentru deplasarea minorului în străinătate, deşi a fost notificat prin intermediul executorului judecătoresc şi că având în vedere dispoziţiile art 18 al 2 din legea 272 / 2004 solicită admiterea actiunii astfel cum a fost formulată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art 581 cod proc civ şi ale legii 272 / 2004.
In probatiune reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens : sentinţa civilă nr. 42 CC din 13 martie 2012 a Judecătoriei Bacău, răspuns înaintat reclamantei de Privite Sabahattin Zaim Aafen – Grădiniţă şi Scoală Primară – Itambul Turcia, precontaract din 26.09.2019 întocmit de Istabul Medeniyet Universitesi – Depertamantul de limbi străine, caracterizare minor,notificare din 01.01.2012, date cheie privind educatia europeană în anul 2009, copie carnet note minor cu interogatoriul pârâtului ( fl 43 – 44 )şi cu un maror, fiind audiat S M- Ca ( fl 66 ).
Pâratul, legal citat s-a prezentat în instanţă şi a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă şi cerere reconvenţională prin care a solicitat stabilirea domiciliului copilului alături de dânsul în perioada în care mama acestuia este plecată din ţară.
În motivare a arătat în esenţă că ulterior pronunţării divorţului minorul s-a mutat cu mama sa în apartamntul bun comun al părţilor din Bacău, str Cornişa Bistriţa, că sentiţa de divorţa fost atacată de dumealui cu apel întrucât nu a fost luat în considerare acordul de voinţă al părţilor, apelul fiind admis, cauza fiind în prezent în recurs ca urmare a promovării acestei căi de atac de către reclamantă, că ulterior mutării din locuinţa bun comun reclamanta l-a împiedicat să relaţioneze cu fiul său, că în acest sens arată că în data de 17.08.2012 în timp ce minorul seafla la părinţii săi, jucându-se în curtea casei,l-a ademenit şi l-aluat abuziv, iscându-seastfel o altercaţie în urma căreia a fost depusă şi plângere la poliţie şi reclamanta a fost amendată, că în condiţiile în care i-a fost restrictinat dreptul de acces a fost nevoit să-l viziteze la şcoală în timpul pauzelor, că în data de 05.11.2012 a fost covocat la BNPM O unde i s-a cerut acordul pentru ca fiul său să călătorească în străinătate împreună cu mama lui, că nu a fost de accord dată fiind reaua credinţă a reclamantei ( care are o relaţie cu un cetăţean turc ), că pentru a fi admisă cererea pe calea ordonanţei preşedinţiale trebuie dovedit caracterul vremelnic într-un caz urgent pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru revenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, că mai presus de acestea trebui avut în vedere interesul superior al copilului, că sub un prim aspect trebuie avut în vedere că pentru copil nu este un interes şi nici o urgenţă, ba chiar deplasare alui în turcia ar reprezenta o traumă, că minorul este elev în clasa I şi plecarea lui în timpul anului scolar ar insemna o întrerupere a cursurilor, a procesului educaţioal, că frecventarea cursurilor unei scoli în liba engleză nu poate reprezenta un avantaj pentru copil în condiţiile în care nu cunoaşte această limbă şiprograma scolară este diferită, că acestea ar duce lao stagnare în procesul lui educational, că deplasarea copilului în Turcia ar fi traumatizantă din următoarelemotive: nu cunaoşte pe nimeni, fiind smuls din mediul familiar lui, nu cunoaşte nici limba turcă,nici limba engleză şi deci comunicarea i-ar fi aproape imposibilă, Turcia este o ţară cu o cultură diferită şi cu puternice influenţereligioase contrare conceptelor în care a fost crescut fiul său, este instabilă politic, copilul nu are prietenti şi-I va fi greu să-I facă, că fa fi despărţit de ceilalţi membri ai familiei extinse, că ar putea să dureze chiar şi ani până când minoruls-ar adapta la o viaţă atât de diferită. Sub aspect reconvenţional a motivate solcitarea prin aceea că îşi iubeşte foarte mult copilul şi participă efectiv la creterea şi educarea acestuia, că dispune resursele necesare pentru a se îngriji de acesta, căeste angajat cu contract de muncă şi are un venit stabil, că locuieşte în aprtamentul proprietatea părinţilor săi în apropierea scoli în care învaţă copilul, că îi oferă fiului său stabilitate emoţională crescându-l într-un mediu care îi este familiar, înconjurat de bunici,prieteni şi că îi asigură continuitatea studiilor începute cu respectarea valorilor culturale, religioase astfel încât educaţia lui să-şi urmeze un curs fresc.
În drept au fost invocate dispoz art 581 cod proc civ, art 2 şi 6 lit a şi 1 din legea 272 / 2004.
In probatiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens : adeverinţa nr.07/ 07.01.2013 emisă de SC E SRL, contract de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 3339 / 8 noiembrie 2006 la BNP Z E, contract de vânzare -cumpărare autentificat sub numărul 2238 / 8 10.07.2001 la BNP S N, adresa nr. 778426 / 05.09.2012 emisă de Sectia 2 Poliţie Bacău, extras mail, decizia civilă nr. 269 / 24 septembrie 2012 a Tribunalului Bacău, copie carte identitate, caracterizare minor, cu interogatoriul reclamantei ( fl 41- 42 )şi cu un maror, fiind audiat B C ( fl 67 )
A fost audiat minorul în camera de consiliu ( fl 40 ).
A fost efectuată anchetă psihosocială al domiciliul părţilor.
Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Părţile prezentei cauze au avut calitatea de soţi, prin sentinţa civilă nr. 42 CC din 13 martie 2012 pronunţată de Judecătoria Bacău fiind desfăcută căsătoria acestora. S-a dispus totodată ca autoritatea părintească cu privire la minorul B R A , născut la data de 28.01.2006, să se exercite în comun de părinţi iar locuinţa copilului a fost stabilită la mamă în Bacău, judeţul Bacău. În prezent cauza se află spre soluţionare în calea de atac a recursului.
Prezenta cerere a reclamantei prin a solicitat ca pentru o perioadă determinată de timp ( februarie – iulie 2013 ) să i se acorde minorului posibilitatea de a părăsi ţara alături de dânsa, cu destinaţia Turcia, în scopul de a-şi desfăşura activitatea profesională la o universitate din Istambul, nu a fost acceptată de pârât , în faţa instanţei acesta exprimându-şi în mod neechivoc opinia în sensul respingerii acţiunii.
Analiza sumară probatoriului administrat în cauză ( impusă de procedura specială a ordonanţei preşedinţiale ) evidenţiază faptul că reclamanta este cadru didactic ( profesor limba engleză ) şi îşi desfăşoară în prezent activitatea profesională în Bacău. Fiul părţilor, R A, este elev în clasa I la Scoala Gimnazială „C P” din Bacău şi în fapt locuieşte alături de mama sa în Bacău, , unde ocupă un apartament proprietate comună a foştilor soţi. Pârâtul ocupă o locuinţă situată în Bacău, compusă din trei camere şi dependinţe, mobilată şi utilată corespunzător, ce aparţine părinţilor săi.
Potrivit unui „pre – contract” întocmit la data de 26.09.2012 şi semnat de prof. dr. E B – Director la Universitatea Medeniet din Istambul – Departamentul de Limbi Străine, reclamanta a fost acceptată în această instituţie ca profesor de limba engleză în anul şcolar 2012 – 2013, oferta de salariu fiind de 3000 lire turceşti, urmând ca ulterior să se facă demersuri pe lângă Consiliul Turc pentru Educaţia Universitară în scopul de a se obţine permisul oficial pentru muncă şi rezidenţă.
Totodată a fost depusă la dosar de către reclamantă o înştiinţare din 22.10.2012 emisă de Privite Sabahattin Zaim Aafen – Grădiniţă şi Scoală Primară – Itambul Turcia din al cărui conţinut rezultă faptul că minorul BRAa fost acceptat în instituţia sus amintită cu o bursă scolară care acoperă activităţile sportive zilnice din perioada ianuarie – iunie 2013, că programul scolar este între 8,30 şi 15,30 şi că minorul va fi pregătit pentru primul nivel al seriei de examene Cambridge ESOL.
Ordonanţa preşedinţială este, conform art 581 cod proc civ, procedura specială prin care se iau măsuri temporare în cazuri urgente.
Instanţa reţine totodată şi că dispozitiile art. 18 al. 2 din Legea 272/2004, prevăd că “deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească” ,iar ale art 17 al 2 din legea 248 / 2005 prevede că „ emiterea paşaportului simplu sau a paşaportului simplu electronic pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată, care se pronunţă în condiţiile legii”
Potrivit art. 581 alin. 1 C.p.c. instanţa va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Din cuprinsul acestor dispoziţii legale se desprind condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale şi anume: urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului. Legea prevede două situaţii în care instanţa poate aprecia existenţa urgenţei şi anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Caracterul vremelnic al măsurii dispuse rezultă din aceea că ea îşi produce efecte juridice numai un anumit timp iar cerinţa neprejudecării fondului, presupune că reclamantul are în favoarea sa aparenţele unei situaţii juridice legale, justificând un interes pentru cererea sa.
Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa apreciază că în cauză nu sunt întrunite aceste condiţii.
Astfel, cum perioada de deplasare solicitată de reclamantă vizează un interval mai mare de timp ( februarie – iulie 2013 ), implicând în mod automat şi o modificare temporară a domiciliului şi a mediului de creştere a copilului, inclusiv educational, este necesar ca în această procedură specială instanţa să analizeze sumar condiţiile dezvoltării copilului în noua locaţie pentru a se stabili dacă măsura ce se solcită a fi dispusă este în interesul acestuia.
Deşi parte din argumentele pârâtului pentru susţinerea refuzului său ( exprimate în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu sau la solicitarea instanţei, la termenul din 17 ianuarie 2013 ) nu pot fi primite ( respectiv: vârsta prea mică a copilului, faptul că acesta ar locui temporar într-o ţară musulmană, că o perioadă determinată dreptul dânsului de acces la copil ar suferi modificări sau că ar exista posibilitata ruperii relaţiei tată – minor ), parte din ele sunt apreciate de instanţă ca fiind întemeiate.
Astfel, trebuie remarcat pentru început că pre-contractul depus la dosar de reclamantă face doar dovada faptului aceasta a fost acceptată ca si profesor de engleză la Istabul Medeniyet Universitesi – Departamentul de Limbi Străine în anul scolar 2012 – 2013 , nefiind însă demonstrată prin restul probatoriul administrat îndeplinirea condiţiei prevăzute în act în sensul obţinerii de către reclamantă a permisului oficial de muncă şi rezidenţă, pentru ca activitatea sa profesională să se desfăşorare în condiţii de normalitate.
Dincolo de acest aspect, înştiinţarea înaintată reclamantei de către Privite Sabahattin Zaim Aafen – Grădiniţă şi Scoală Primară – Istambul Turcia atestă faptul că fiul părţilor a fost acceptat în această unitate de învăţământ cu o bursă scolară care acoperă actvităţile sportive zilnice în perioada ianuarie – iunie 2009, fără a se face însă referiri la celelate activităţi specifice etapei educaţionale în care se găseşte minorul.
Referirile generice ale reclamantei la condiţiile locative pe care le poate oferi fiului său în perioada şederii în Turcia – în sensul că va locui împreună cu acesta în campusul universitar – susţinute în aceleaşi linii mari de către martorul S M – C, nu sunt de natură a crea instanţei convingerea că minorul se poate dezvota în continuare, pentru o perioadă determinată de timp, într-un mediu situat cel puţin la acelaşi nivel cu cel actual. În plus, nu rezultă din probatoriul administrat modalitatea concretă de desfăşurare a procesului educaţional, singurele referiri vizând activităţile sportive şi limba engleză, înscrisurile depuse de reclamantă conţinând doar reguli generale aplicabile mai multor state europene.
Instanţa specifică că deplasarea unui copil în afara teritoriului ţării, atât pentru a desfăşura activităţi reacreative cât şi scolare, poate constitui o oportunitate şi că ar fi de preferat ca părinţii să găsească resursele necesare luării unei decizizii în în interesul superior al copilului lor.
Ori în cauza de faţă este evident că părţile nu au reuşit să ajungă la un consens nici măcar în privinţa întocmirii unui paşaport pentru copil, chair dacă discuţiile pe tema în litigiu au început încă din luna noiembrie 2012, după cum a arătat martorul M H.
Dincolo de aceste neîţelegeri însă, instanţa apreciază că probatoriul administrat în prezenta cauză nu a dovedit că şederea temporară a copilului pe teritorului Turciei va fi în condiţii cel putin similare celor din prezent, cu atât mai mult cu cât nu există nici informaţii certe privind raproturile de muncă ale reclamantei.
Deşi măsura solicitată a fi dispusă vizează perioada imediat următoare ( februarie 2013 ) instanţa constată – în considerarea celor anterior expuse – că nu există drepturi ale copilului ce ar putea fi păgubite prin întârziere şi nici pagube iminente imposibil de reparat ca urmare nedispunerii în sensul celor solcitate de reclamantă, astefl încât cererea sa va fi respinsă.
În condiţiile în care plecarea mamei în Turcia nu a fost dovedită ca fiind o certitudine începând cu luna februarie 2013, şi nu există alte motive care să justifice modificarea imediată a măsurii dispuse prin sentinţa civilă nr. 42 din 13 martie 2012 a Judecătoriei Bacău, stabilitea domiciliului copilului alături de tată pe o durată limitată în timp nu reprezintă o stare de urgenţă care să justifice luarea măsurii solicitate prin cerera reconvenţională, astfel încât aceasta urmează a fi respinsă.
În baza art 274 cod civil vor fi respinse cererile părţilor căzute în pretenţii de obligare a celeilalte la plata cheltuielilor de judecată.
