Renunţarea la judecata acţiunii în anulare atrage respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii AGA, urmare a neîndeplinirii condiţiei impuse de articolul 133 alin.1 Legea nr. 31/1990
– Articolul 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990.
Potrivit însă înscrisului depus la dosar de către intimata pârâtă SC I A SRL, (fila 25), la termenul din 9.01.2013, reclamanta SC I SA a renunţat la judecata cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea hotărârii AGA a SC I A SRL din 17.10.2012, prin încheierea pronunţată la 9.01.2013, în dosarul nr. 41050/3/2012, tribunalul luând act, în temeiul dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă, de renunţarea reclamantei la judecata cererii de chemare în judecată.
Aşa fiind, rezultă că în speţă nu mai este îndeplinită condiţia ca pe rolul instanţelor să se afle intentată acţiunea în anularea hotărârii AGA atacate, motiv pentru care reclamanta nu mai este în drept, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990, să solicite instanţei suspendarea executării hotărârii AGA SC I A din 17.10.2012, dispărând raţiunea pentru care judecătorul poate decide dacă respectiva hotărâre AGA îmbracă, sau nu, o aparenţă formală de legalitate, în conformitate cu actul constitutiv şi legea.
Aşa fiind, rezultă că în speţă nu mai este îndeplinită condiţia ca pe rolul instanţelor să se afle intentată acţiunea în anularea hotărârii AGA atacate, motiv pentru care reclamanta nu mai este în drept, potrivit art. 133 alin. 1 din Legea nr.31/1990, să solicite instanţei suspendarea executării hotărârii AGA SC I A din 17.10.2012, dispărând raţiunea pentru care judecătorul poate decide dacă respectiva hotărâre AGA îmbracă, sau nu, o aparenţă formală de legalitate, în conformitate cu actul constitutiv şi legea.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.253 din 04.02.2013)
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa civilă nr. 18489 din 27.11.2012 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC I SA în contradictoriu cu SC I A SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale suspendarea executării hotărârii A.G.A. S.C. I A S.R.L., autentificată sub nr.4170/17.10.2012 la BNP „P E A, înregistrată la O.R.C. – T.B. sub nr.818062/17.10.2012, până la pronunţarea unei hotărâri definitive în cauza ce formează obiectul dosarului nr.41050/3/2012, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a civilă, având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. menţionate, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 133 din Legea nr. 31/1990 şi art. 581 Cod procedură civilă.
Prin hotărârea nr. 1 a A.G.A. SC I A SRL, din 17.10.2012, a arătat instanţa de fond, s-a aprobat ridicarea dreptului de semnătură de pe conturile aparţinând societăţii deschise la C E B, precum şi la orice altă bancă unde societatea are conturi deschise pentru numiţii N R. I şi M F.
Tribunalul a apreciat că în cauză, raportat la motivele de fapt şi drept invocate de către reclamantă, este îndeplinită numai condiţia vremelniciei, nu şi celelalte două cerinţe cumulative privind urgenţa şi neprejudecarea fondului.
Condiţia vremelniciei este realizată, a arătat instanţa de fond, întrucât s-a solicitat măsura suspendării executării hotărârii până la momentul soluţionării irevocabile a dosarului nr.41050/3/2012, astfel încât măsura solicitată ar avea caracter provizoriu până când s-ar stabili în mod irevocabil dacă hotărârea adoptată în A.G.A. din data de 17.10.2012 este sau nu legală.
Cât priveşte urgenţa, această condiţie nu este motivată şi dovedită, riscul invocat de reclamantă, că administratorul unic al societăţii pârâte să ridice suma de 5.000.000 USD, primită cu titlu de împrumut de la reclamantă în baza contractului de finanţare nr.115532/21.10.2011, şi să acorde acesteia o altă destinaţie, fiind lipsită de relevanţă sub aspectul urgenţei, neîncadrându-se în cazurile expres prevăzute de art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, a arătat instanţa de fond, chiar dacă s-ar dispune suspendarea executării hotărârii A.G.A. menţionate, aceasta nu poate influenţa dreptul de semnătură al administratorului unic al societăţii şi accesul acestuia la conturile bancare ale societăţii, în timp ce mandatarii cu drept de semnătură în faţa unităţilor bancare sunt terţi faţă de societatea pârâtă, nefăcându-se vreo dovadă în sensul că societatea pârâtă ar fi putut mandata terţe persoane pentru a controla activitatea administratorului unic, astfel încât acesta păstrează, în puterea legii şi a actului constitutiv, dreptul de angaja societatea în relaţiile cu terţii.
Sub aspectul condiţiei de neprejudecare a fondului, tribunalul a constatat că reclamantul a invocat motive de nulitate bazate pe neconformitatea cu dispoziţiile legale şi statutare a convocatorului, a locului ţinerii adunării generale şi a prezenţei administratorului unic, ceea ce înseamnă , în situaţia în care instanţa ar răspunde unor asemenea argumente, să realizeze în fapt o judecată asupra fondului acţiunii în anulare, ceea ce excede procedurii speciale a ordonanţei preşedinţiale.
Cât priveşte aparenţa dreptului, tribunalul a apreciat că aceasta este în favoarea pârâtei atâta timp cât hotărârea A.G.A. atacată a fost adoptată în prezenţa şi cu votul asociatului majoritar, fiind depuse la dosar o convocare transmisă către reclamantă prin intermediul executorului judecătoresc şi mandatul speciala cordat de asociatul majoritar reprezentantului său în adunarea generală din data de 17.10.2012.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC I SA, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V – a Civilă, sub nr. 41052/3/2012, din 10.12.2012.
În motivarea recursului reclamanta recurentă a susţinut că instanţa de fond a reţinut incorect situaţia de fapt şi nu a interpretat corect dispoziţiile legale incidente.
Astfel, prin hotărârea AGA atacată s-a încălcat o altă hotărâre AGA, nr. 1 din 4.04.2011, prin care s-a prevăzut că în vederea controlării şi verificării operaţiunilor bancare asupra contului au drept de semnătură toate cele 3 persoane: N A, N I şi F M.
Dreptul de semnătură decis prin hotărârea AGA nr.1 din 4.04.2011 a fost suprimat prin hotărârea AGA atacată, în condiţiile în care adunarea generală s-a ţinut fără respectarea dreptului la convocare pentru participare şi fără respectarea legii şi a actului constitutiv, fiind evident că aparenţele sunt în favoarea reclamantului.
În drept, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă SC I A SRL a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi a depus la dosar încheierea pronunţată în şedinţa publică de la 9.01.2013 de către Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI a Civilă în dosarul nr. 41050/3/2012 ce are ca obiect acţiunea în anularea hotărârii AGA SC I A SRL din 17.10.2012.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiile art. 133 alin. 1 din lgnr.31/1990, ”odată cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, suspendarea executării atacate”.
În speţă, reclamanta – recurentă SC I SA a formulat cerere de suspendare a executării hotărârii AGA SC I A SRL nr. 1/17.10.2012, autentificată sub nr. 4170 din 17.10.2012, învederând că este îndeplinită condiţia atacării hotărârii AGA atacate formând obiectul dosarului nr. 41050/3/2012, cu termen la 9.01.2013.
Potrivit însă înscrisului depus la dosar de către intimata pârâtă SC I A SRL, (fila 25), la termenul din 9.01.2013, reclamanta SC I SA a renunţat la judecata cererii de chemare în judecată, având ca obiect anularea hotărârii AGA a SC I A SRL din 17.10.2012, prin încheierea pronunţată la 9.01.2013, în dosarul nr. 41050/3/2012, tribunalul luând act, în temeiul dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă, de renunţarea reclamantei la judecata cererii de chemare în judecată.
Totodată, prin renunţarea reclamantei la judecarea acţiunii în anularea hotărârii AGA a cărei suspendare o solicită în cauză pendinte, este evident că nu mai subzistă nici condiţia vremelniciei impusă de dispoziţiile art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, ceea ce face inutilă cercetarea motivelor de recurs invocate de recurentă.
Pentru aceste considerente, Curtea, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.
