1) Partaj succesoral. Interpretarea dispozitiilor art.921 Cod civil cu privire la revocarea unui testament anterior prin cel ulterior
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE – DOSAR NR.12305/299/2007 – DECIZIA CIVILA NR.131/02.02.2010)
Prin cererea înregistrata la data de 05.06.2007, pe rolul Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti, sub nr. 12.305/299/2007, reclamanta V.N. a solicitat instantei ca, prin hotarârea pe care o va pronunta, în contradictoriu cu pârâtul R.S.A. sa se constate calitatea ei de unica mostenitoare a defunctei R.N., sa se constate ca pârâtul nu a acceptat succesiunea acesteia, fiind strain de succesiune, sa se stabileasca masa succesorala, compusa din dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8 din imobilul teren, situat în B., str.M. nr. 26, sector 1 si 1/2 din terenul arabil, în suprafata de 21.400 m.p., situat în satul B., judet D., cu cheltuieli de judecata.
Prin încheierea de sedinta din 16.11.2007, instanta a admis exceptia conexitatii si a unit cauza ce forma obiectul dosarului nr. 13048/299/2007 al Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti cu prezenta cauza.
Prin cererea conexata, pârâtul R.S.A. a solicitat instantei, în contradictoriu cu reclamanta V.N. si cu pârâtul S.G., sa se constate valabilitatea testamentului, autentificat sub nr.11870/06.06.1994, de catre Notariatul de Stat al Sectorului 1 Bucuresti, prin care a fost instituit legatul cu titlu particular si sa se constate existenta dreptului sau exclusiv de proprietate asupra terenului, în suprafata de 560 m.p., din B., str. M., nr.26.
Prin sentinta civila nr. 4204/28.03.2008, pronuntata în dosarul nr. 12305/299/2007, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei V.N.; a admis actiunea principala formulata de reclamanta V.N., în contradictoriu cu pârâtii R.S.A. si S.G.; a constatat ca reclamanta V.N. este unica mostenitoare a defunctei R.N., decedata la data de 22.03.2006; a constatat ca masa succesorala se compune din cota indiviza de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafata de 560 mp, situat în B., str.M., nr. 26, sector 1; cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului, în suprafata de 21.400 mp, situat în corn. B., jud.D.; a respins, ca neîntemeiata, cererea conexata si l-a obligat pe pârâtul R.S.A. la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta V.N., în cuantum de 1.557,3 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Analizând exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei V.N., instanta a respins-o ca neîntemeiata. Pârâtul S.G. a precizat, la solicitarea instantei, ca întelege sa ramâna strain de succesiune.
Analizând fondul actiunii principale si al cererii conexate, instanta a constata ca, la data de 22.03.2006, a decedat R.N.; de pe urma defunctei, a ramas urmatoarea masa succesorala: dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 5/8, din imobilul teren, în suprafata totala de 560 mp, situat în B., str.M., nr.26, sector 1. Defuncta a dobândit cota de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului aratat, prin cumparare, împreuna cu sotul sau, astfel cum rezulta din actul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2303 din 1951, transcris la Tribunalul Municipiului Bucuresti sub nr. 4082/1951 si cota indiviza de 1/4, prin mostenire, de la defunctul sot, R.D., astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 812/1974, eliberat de Notariatul de Stat Sector 6 Bucuresti.
Suprafata de 3/8 din terenul în cauza, precum si constructia aflata pe acesta, apartin pârâtului R.S.A., astfel cum rezulta din contractul de donatie autentificat sub nr. 11857 din 06.06.1994 la Notariatul de Stat al Sectorului 1; dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din terenul arabil, în suprafata totala de 21.400 mp, situat în satul B., jud.D. Defuncta a dobândit cota indiviza de 1/2 din dreptul de proprietate asupra terenului aratat, prin reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum rezulta din titlul de proprietate nr. 81032/28.11.1996, eliberat de C.J.S.D.P.A.T.D.
Cealalta cota de 1/2 apartine reclamantei, care a dobândit dreptul de proprietate asupra acesteia, prin mostenire, de la defunctul N.N., tatal sau, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 587/19.12.1997 eliberat de BNP “N.A.”.
În cursul vietii sale, defuncta a instituit trei testamente, a caror ordine cronologica este urmatoarea: la 06.06.1994, legat cu titlu particular, în favoarea pârâtului R.S.A., cu privire la cota de 5/8 din dreptul de proprietate asupra terenului situat în str.M.; la 27.11.1998 – legat universal, în favoarea reclamantei V.N.; la 10.02.2003 – legat universal, în favoarea pârâtului S.G.
Analizând continutul celui de-al doilea testament, instanta constata ca dispozitiile acestuia sunt incompatibile cu legatul cu titlu particular, care trebuie considerat ca fiind revocat tacit.
Astfel, testamentul universal exprima vointa defunctei ca, la momentul încetarii sale din viata, toate bunurile care se vor gasi în patrimoniul sau sa revina reclamantei V.N., implicit, si cel care facuse obiectul legatului cu titlu particular.
Legatul universal, ulterior legatului cu titlu particular, îl revoca pe acesta, cu singura exceptie ca, din modul de redactare al legatului universal, sa rezulte vointa defunctului ca cele doua testamente sa se execute împreuna (de exemplu, printr-o exprimare de genul: las toate bunurile mele lui X, mai putin bunul lasat lui Y ), ceea ce nu s-a întâmplat în speta.
De altfel, aceasta este si concluzia autorului citat de pârât în cererea conexa; pârâtul reda însa, în cererea sa, doar partea introductiva a argumentatiei autorului, pe care acesta o expune, pentru a o combate, nu pentru a si-o însusi.
In aceste conditii, este lipsita de relevanta problema acceptarii sau nu a legatului cu titlu particular în termen, cât timp acesta este revocat.
La rândul sau, al doilea testament a fost revocat prin cel de – al treilea testament, aceasta împrejurare neavând însa nici o relevanta în ceea ce priveste revocarea primului testament, asa cum prevede expres art. 922 Cod civil.
În privinta celui de-al treilea testament, beneficiarul acestuia, S.G., a înteles sa renunte la succesiune, astfel încât titlul sau de mostenitor s-a stins.
Prin urmare, nici unul dintre cele trei testamente nu a produs efecte, conditii în care a renascut vocatia succesorala legala.
Or, singurii mostenitori legali ai defunctei sunt reclamanta V.N., în calitate de nepoata de frate, si pârâtul S.G., în aceeasi calitate.
Pârâtul S.G. a renuntat însa atât la calitatea de mostenitor testamentar, cât si la calitatea de mostenitor legal, în declaratiile aflate la dosar el precizând expres acest lucru.
Prin urmare, reclamanta V.N. este singura mostenitoare a defunctei R.N.
Pârâtul R.S.A. nu are vocatie succesorala legala, fiind fiu vitreg, neadoptat, al defunctei.
Pentru aceste considerente, instanta a admis actiunea principala si a respins cererea conexata, ca neîntemeiata.
În temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligat pârâtul R.S.A., ca parte cazuta în pretentii, la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta V.N., în cuantum de 1.557,3 lei, reprezentând 1.500 lei-onorariu de avocat, conform chitantelor nr.121/10.09.2007 si 115/06.09.2007, 57 lei – taxa judiciara de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei sentinte, a declarat apel pârâtul R.S.A., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentintei atacate, respingerea, ca neîntemeiata, a cererii principale, admiterea cererii conexe, în sensul constatarii valabilitatii testamentului autentificat sub nr. 11870/06.06.1994 de Notariatul de Stat al Sectorului 1 si a legatului cu titlu particular, instituit prin acesta, si sa se constate dreptul exclusiv de proprietate al apelantului pârât asupra terenului, in suprafata de 560 mp, situat în B., Str.M., nr. 26, Sector 1.
Prin decizia civila nr. 538/A/01.04.2009, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila a admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva sentintei civile nr. 4204/28.03.2008, pronuntata de Judecatoria sectorului 1 Bucuresti; a admis în parte actiunea principala, a admis în parte cererea conexa; a constatat ca reclamanta are calitate de unic mostenitor legal si pârâtul reclamant are calitatea de legatar cu titlu particular, în baza testamentului autentificat sub nr.11870/06.06.1994; a constatat ca masa succesorala este compusa din dreptul de proprietate asupra cotei de 1/2 din terenul situat in comuna B., care revine reclamantei si din dreptul de proprietate asupra cotei de 5/8, din terenul din B., str.M., nr.26, sector 1, care revine pârâtului reclamant; a compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut ca testamentul universal ulterior trebuie “sa revoce anume pe cel anterior”; întocmirea testamentului ulterior constituie o revocare a celui dinainte, numai atunci când dispozitiile sunt “necompatibile sau contrare”.
În aceeasi data – 6 iunie 1994, R.N., proprietara a cotei de 5/8 din imobilul din str.M., nr.26 (teren si constructie), împreuna cu R.S.A., (proprietar al cotei de 3/8) îsi exprima acordul la înstrainarea, prin donatie, a cotei sale din constructie, si, respectiv, din constructie si teren, prin testament – filele 9 si 10.
Testamentul întocmit la 6 iunie 1994 este facut cu intentia de a întregi, în favoarea legatarului, dreptul sau de proprietate asupra imobilului.
Prin testamentul din noiembrie 1998, R.N. Iasa reclamantei V.N. “toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi în patrimoniul sau la data decesului”. Prezumtia ca testamentul ulterior îl revoca pe cel anterior nu este reglementata. Dispozitia legala din art. 921 Cod civil reglementeaza regula ca testamentul ulterior nu revoca implicit un testament anterior, ci revocarea trebuie sa fie “anume”.
De aceea, fata de modul în care s-a întocmit testamentul anterior, în aceeasi zi ca si donatia, Tribunalul a retinut ca testatoarea a lasat legatarului universal acele bunuri care se gaseau în patrimoniul sau, mai putin bunul testat anterior (cu intentia de a întregi dreptul de proprietate asupra imobilului, în întregime).
De altfel, actiunea prin care reclamanta a contestat dreptul pârâtului asupra terenului aferent constructiei este întemeiata pe neacceptarea succesiunii, iar nu pe revocarea testamentului. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului, împrejurarea ca prima instanta nu a pus în discutia partilor aspectul revocarii testamentului nu este o cauza pentru trimiterea spre rejudecare.
Cu privire la acceptarea succesiunii de catre apelant, Tribunalul a retinut ca nu poate fi primita apararea apelantului, cu privire la dobândirea calitatii de legatar, în lipsa îndeplinirii conditiei de acceptare a succesiunii. Art.899 Cod civil reglementeaza posesia de drept asupra bunului testat, fara a fi necesara “trimiterea în posesie”, prin eliberarea certificatului de mostenitor. Art.905, art.909 Cod civil reglementeaza obligatiile ce se nasc din calitatea de legatar, astfel ca nu se poate retine ca o persoana este obligata la “acceptarea” calitatii de erede. In cauza, fata de înscrisurile de la filele 46- 52, apelantul si-a însusit titlul de proprietar asupra întregului imobil, dupa moartea testatoarei, în termenul de 6 luni, prevazut de art. 700 Cod civil.
Potrivit acestor considerente, s-a retinut calitatea de mostenitor a apelantului, potrivit dispozitiilor art.296 Cod de procedura civila, hotarârea urmând a fi schimbata în acest sens.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta V.N., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtului intimat si mentinerii în tot a sentintei civile nr.4204/28.03.2008, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurentii, dupa reiterarea situatiei de fapt si a solutiilor pronuntate în cauza, au sustinut urmatoarele:
1. Instanta de apel, interpretând gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura si întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila.
Astfel, dispozitiile testamentului autentificat sub nr.1706 din 27.11.1998, de BNP N.A., prin care recurenta este instituita legatar universal, sunt, în opinia acesteia, foarte clare în ceea ce priveste vointa ultima a testatoarei, instanta interpretând gresit actul dedus judecatii si atribuind un sens eronat si în contradictie totala cu vointa testatoarei, care reiesea expres din acest act – toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi în patrimoniul meu la data decesului – implica cu necesitate inclusiv cota de 5/8 din imobilul teren, în absenta altor mentiuni de excludere a acestora.
Tot astfel, daca testatoarea ar fi dorit sa mentina testamentul anterior, ar fi facut vorbire expres despre bunul lasat anterior printr-un legat cu titlu particular, în sensul de a fi exclus din universalitatea ce avea sa o lase noii legatare universale.
2. Decizia pronuntata în apel este lipsita de temei legal, fiind data cu aplicarea gresita a legii, motiv de recurs întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
În acest sens, art.921 Cod civil prevede ca un testament posterior revoca testamentul anterior, în masura în care dispozitiile celor doua testamente nu sunt compatibile, prezumtia instituita de acest text fiind aceea ca, daca prevederile sunt contrare, sau nu se pot concilia, testamentul ulterior îl revoca pe cel anterior, chiar daca acest lucru nu este prevazut.
Astfel, legatul cu titlu particular, si mai ales legatul cu titlu universal, facut prin testament anterior, poate fi considerat contrar legatului cu titlu universal, instituit prin testament posterior, si, deci, revocat tacit, daca nu se dovedeste intentia testatorului ca legatele sa se execute cumulativ.
3. Lipsa de calitate procesuala activa a intimatului R.S.A. a fost invocata de catre recurenta ca un motiv de ordine publica, criticându-se faptul ca cererea conexa a fost admisa cu ignorarea lipsei calitatii active a acestuia, din perspectiva neacceptarii în termen a succesiunii.
În acest sens, recurenta a sustinut ca a invocat aceasta exceptie în fata primei instante, însa instanta de fond nu a mai analizat-o, dat fiind ca a respins cererea conexa pentru motivul revocarii testamentului cu titlu particular.
Neavând interes procesual de a ataca sentinta primei instante, ce i-a fost favorabila, recurenta întelege sa invoce aceasta exceptie prin motivele de recurs, întrucât neacceptarea succesiunii de catre intimat conduce la prescriptia dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, dupa expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art.700 din Codul civil, si, în consecinta, la respingerea cererii conexe, ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa, acesta fiind strain de succesiune, la acest moment.
Prin motivele de recurs înregistrate la data de 19.08.2009, care, de asemenea, învestesc instanta s-a solicitat de catre recurenta, în principal, admiterea recursului si modificarea hotarârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de apelantul R.S.A., iar, în subsidiar, casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei, spre rejudecare, instantei de fond.
Prin aceste motive, recurenta a sustinut, în mod esential, faptul ca instanta de fond nu a mai analizat exceptia prescriptiei dreptului de optiune succesorala a intimatului R.S.A., exceptie ce nu a fost analizata nici de catre instanta de apel, care a concluzionat, în mod lapidar, ca, fata de înscrisurile de la filele 46-52, apelantul si-a însusit titlul de proprietar asupra întregului imobil, dupa moartea testatoarei, în termenul de 6 luni prevazut de art.700 Cod civil.
Or, la filele 46-52 din dosar, se regasesc înscrisuri eliberate de A.F.P., din care rezulta ca intimatul – pârât este proprietar asupra constructiei si coproprietar, alaturi de defuncta R.N., asupra terenului si, nicidecum, ca ar fi proprietar al întregului imobil asa cum se pretinde.
Astfel, din probele administrate în cauza, intimatul – pârât nu a facut dovada unor acte si/sau fapte din care sa rezulte, în mod neechivoc, intentia sa de a-si însusi calitatea de erede.
Intimatul R.S.A. a formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedura civila, prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
Intimatul a invocat inadmisibilitatea recursului, din perspectiva faptului ca motivele de recurs nu pot fi circumscrise motivelor reglemente de art.304 Cod procedura civila, inadmisibilitate ce a fost calificata, de catre instanta, ca fiind exceptia nulitatii recursului, pentru imposibilitatea încadrarii motivelor, în dispozitiilor limitative ale art. 304 Cod procedura civila.
În ceea ce priveste motivul de recurs, întemeiat de recurenta pe dispozitiile art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, intimatul a sustinut ca actul juridic dedus judecatii nu este testamentul universal, autentificat sub nr.1706 din 27.11.1998, ci testamentul cu titlu particular, autentificat sub nr.11870 din 06.06.1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, întrucât, în baza acestuia, s-a constatat existenta dreptului sau exclusiv de proprietate asupra terenului, în suprafata de 560 mp, situat în B., str.M. nr.26, sector 1.
Astfel, dizertatiile recurentei, cu privire la interpretarea gresita sau la schimbarea masurii si întelesului lamurit al testamentului universal, autentificat sub nr. 1706 din 27.11.1998, sunt inadmisibile în faza procesuala a recursului, întrucât vizeaza modalitatea de interpretare a probelor administrate în cauza.
În ceea de priveste gresita aplicare a prevederilor art. 921 Cod civil, intimatul a sustinut ca Tribunalul Bucuresti a retinut în mod corect ca un testament nou constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai daca acest lucru este expres prevazut în cuprinsul lui, sau daca acesta contine dispozitii necompatibile sau contrarii.
Or, în cauza, se poate constata ca, în aceeasi zi cu cea în care s-a realizat legatul cu titlu particular, testatoarea i-a donat si cota de 5/8 din imobilul constructie, testamentul venind ca o completare a acestei manifestari de vointa, în sensul întregirii dreptului asupra întregului imobil în patrimoniul sau.
Asupra exceptiei lipsei calitatii procesule active, rezultând din aceea ca nu ar fi acceptat în termen succesiunea, recurentul a sustinut, pe de o parte, ca recurenta nu a înteles sa formuleze apel sub acest aspect, astfel încât nu poate reitera critica omisso medio, direct în recurs, iar, pe de alta parte, ca s-au probat actele de acceptare a succesiunii, facute în termenul legal, întrucât s-a ocupat de înscrierea în cartea funciara a întregului teren, achitând, pentru acesta, în nume propriu, toate impozitele si taxele datorate, si folosind terenul în întregul sau, în interesul sau exclusiv.
În etapa procesuala a recursului, nu a fost administrata proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedura civila .
Examinând decizia recurata, prin prisma motivelor de recurs formulate, si deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, asupra exceptiei nulitatii recursului, invocata de intimatul R.S.A., Curtea retine urmatoarele:
Asupra exceptiei nulitatii recursului, din perspectiva imposibilitatii încadrarii motivelor, în dispozitiile limitative ale art.304 Cod procedura civila, Curtea considera ca aceasta exceptie procesuala este nefondata, întrucât motivele invocate de recurenta V.N. pun în dezbatere aspecte de nelegalitate, ce pot fi supuse cenzurii instantei, în actuala reglementare a recursului, întemeiat pe dispozitiile exhaustive ale art.304 pct.1-9 Cod procedura civila.
Astfel, argumentele invocate de intimat, în sustinerea acestei exceptii, se raporteaza, în mod esential, la faptul ca motivele de recurs sunt nefondate, aspect ce nu poate determina inadmisibilitatea recursului, ci determina însasi cercetarea acestor motive, pe fondul lor.
In acelasi sens, împrejurarea ca motivele de recurs, astfel cum au fost formulate de catre recurenta V.N., nu se încadreaza în dispozitiile corespunzatoare si concordante ale pct.1-9 ale art. 304 Cod procedura civila, nu este de natura sa conduca la inadmisibilitatea cercetarii motivelor, întrucât, în temeiul art.306 alin.2 Cod procedura civila, ce realizeaza principiul deplinei jurisdictii a instantei de recurs, în domeniul articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului – domeniul “drepturilor si obligatiilor cu caracter civil”, notiune conventionala autonoma – cum este dreptul dedus judecatii, instanta de recurs este îndrituita sa realizeze calificarea juridica a acestor motive, fara a recurge la formalisme excesive si incompatibile cu dreptul de acces la un tribunal, drept care nu este absolut, dar care trebuie sa fie unul efectiv si care se aplica inclusiv cailor de atac în ipoteza în care acestea sunt prevazute de legea interna (a se vedea în acest sens, cauza Golder contra Marii Britanii, hotarârea din 21 februarie 1975 ; Delcourt contra Belgiei, hotarârea din 17 ianuarie 1970).
Pentru aceste argumente, Curtea va respinge exceptia nulitatii recursului invocata de intimatul R.S.A., ca nefondata.
Procedând în continuare la analiza fondului motivelor de recurs, Curtea va face urmatoarele consideratii:
Primul motiv de recurs, prin care se invoca faptul ca instanta de apel, interpretând gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura si întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia, întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 Cod procedura civila, Curtea considera necesar sa îl cenzureze, în conexiune cu cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 Cod procedura civila, prin care se critica aplicarea si interpretarea eronata a dispozitiilor art.921 Cod civil, întrucât acestea se raporteaza în mod necesar la modul în care pot coexista sau se pot exclude un legat cu titlu particular si un legat universal sau cu titlu universal.
În drept, în conformitate cu art. 921 Cod civil, testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, nu desfiinteaza din acesta, decât numai acele dispozitii care sunt necompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior.
Din analiza particulara a circumstantelor cauzei deduse judecatii, Curtea retine ca, prin testamentul, autentificat sub nr.11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, R.N. Iasa intimatului R.S.A. cota indiviza de 5/8 din imobilul, situat în str.Minervei nr.26, compus din teren, în suprafata de 560 mp, si constructia existenta pe acesta, iar, prin testamentul, autentificat sub nr.1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP N.A., R.N. Iasa recurentei V.N., nepoata sa de frate, “toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi în patrimoniul sau la data decesului”.
În acest punct, Curtea constata ca instantele anterioare si partile din prezenta cauza au conceptii diferite cu privire la modul de interpretare a dispozitiilor art.921 Cod civil, în sensul ca revocarea tacita a primului legat ar opera, într-o prima opinie, în ipoteza în care nerevocarea nu a fost prevazuta expres, sau, dimpotriva, revocarea nu opereaza decât atunci când a fost prevazuta expres de testator.
Or, Curtea considera ca dispozitiile art.921 Cod civil, în partea privind testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, sunt clare în a mentine un testament anterior, care nu este revocat în mod expres prin cel posterior, cu conditia ca dispozitiile testamentului anterior sa nu fie incompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior, caz în care ar interveni un caz de revocare tacita a legatului anterior.
Deci, interpretând rational si teleologic acest text legal, rezulta ca un nou testament constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai daca acest fapt este expres prevazut în cuprinsul sau, sau daca cele doua acte juridice contin dispozitii incompatibile, care nu se pot concilia, sau contrarii.
În acest context, Curtea reaminteste ca însasi doctrina în aceasta materie a apreciat ca, în dreptul civil român, de vreme ce legea nu confera, în toate cazurile, chemare la întreaga succesiune, ci poate conferi vocatie numai la o fractiune din aceasta sau la bunuri succesorale distincte, singulare, se admite ca un testament posterior nu îl revoca, în principiu, pe cel anterior, ci amândoua se executa cumulativ.
Astfel, daca, printr-un testament se instituie un legat universal, iar, printr-un alt act de ultima vointa, se fac legate cu titlu universal sau particular, indiferent de ordinea lor, nu va exista contrarietate, emolumentul legatului universal, care da chemare la întreaga mostenire, fiind micsorat prin efectul celorlalte dispozitii de ultima vointa.
Ramâne, în acest context, sa fie cercetate modul în care instantele anterioare au analizat vointa exprimata de defuncta R.N., stabilind, în acest sens, situatia de fapt dedusa judecatii, si au interpretat si aplicat dispozitiile legale relevante la aceasta situatie de fapt.
Analizând, în acest scop, cele doua legate instituite de R.N., Curtea considera, în acord cu tribunalul, ca vointa ultima a testatoarei, continuta în ultimul legat, a fost ca V.N., nepoata sa de frate, sa culeaga “toate bunurile mobile si imobile ce se vor gasi în patrimoniul sau la data decesului”, deci, bunuri existente, actuale, la momentul decesului sau, fara a se referi la bunul ce forma obiectul legatului particular, instituit în favoarea intimatului R.S.A..
Aceasta vointa pare a da eficienta inclusiv principiului echitatii, câta vreme intimatul avea deja o cota de 3/8 din imobilul situat în str.M. nr.26, format din teren si constructie, imobil dobândit de catre defuncta R.N., împreuna cu sotul sau, R.D., în timpul casatoriei, intimatul fiind fiul celui din urma. Mai mult, nu se poate ignora faptul ca semnificatia instituirii a doua legate, ce s-ar suprapune asupra acelorasi bunuri, ar fi, în mod evident, aceea a unei exheredari tacite a primului legatar, vointa ce nu poate fi decelata în cauza, câta vreme însasi R.N. a facut, în aceeasi zi cu instituirea legatului, si o alta liberalitate în favoarea intimatului, încheind contractul de donatie, autentificat sub nr.11857 din 6 iunie 1994, Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, prin care R.N. Iasa intimatului R.S.A. cota indiviza de 5/8 din imobilul constructie, situat în str. M. nr. 26, sector 1, sub rezerva uzufructului viager asupra întregii cote (fila 9, dosar fond).
Astfel, neexistând dispozitii contrarii sau incompatibile în cele doua legate, instituite în favoarea partilor, cele doua legate pot coexista împreuna, si ar fi putut acorda vocatie la succesiune testamentara ambelor parti.
Cum, în cauza, recurenta nu a criticat împrejurarea ca solutia instantelor anterioare s-a bazat pe faptul ca testamentul realizat în favoarea sa a fost revocat prin instituirea celui de-al treilea testament, autentificat sub nr.174 din 10 februarie 2003, de catre BNP G.I., în favoarea lui S.G., care a declarat în fata instantei ca este renuntator la mostenire, si ca, astfel, ea culege mostenirea, nu în calitate de mostenitor testamentar, ci în calitate de mostenitor legal, Curtea, în acord cu principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, si apreciind ca acesta nu este un motiv de ordine publica, ce s-ar fi impus cu necesitate în dezbaterea partilor, nu va putea modifica solutia sub acest aspect.
Asupra celui de-al treilea motiv de recurs, prin care se invoca absenta calitatii procesuale active a intimatului R.S.A., din perspectiva neacceptarii în termen a succesiunii, în cauza, nerealizându-se dovada unor acte si/sau fapte, din care sa rezulte, în mod neechivoc, intentia sa de a-si însusi calitatea de erede, si din perspectiva prescrierii dreptului acestuia de a mai accepta succesiunea, dupa expirarea termenului de 6 luni, reglementat de art.700 din Codul civil, Curtea îl apreciaza ca inadmisibil, fiind invocat omisso medio.
Astfel, desi Curtea ia act de sustinerea recurentei, conform careia, în virtutea solutiei pronuntate de instanta de fond, aceasta nu ar mai fi avut interes în exercitarea apelului împotriva sentintei civile nr.4204/28.03.2008, pronuntata în dosarul nr.12305/299/2007, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, Curtea apreciaza ca, pentru a-si salvgarda drepturile procesuale, cu incidenta asupra însasi fondului cauzei, era necesar ca reclamanta V.N. sa exercite un apel incident, corelativ apelului exercitat de partea cu interese contrarii, R.S.A., prin care sa invoce fie necesitatea respingerii cererii conexe, în considerarea exceptiei procesuale de fond, absolute, peremptorii a lipsei calitatii procesuale active a intimatului R.S.A., iar nu pe fondul sau, ca neîntemeiata, fie sa invoce schimbarea cauzei juridice a cererii principale, reprezentata de neacceptarea în termen a succesiunii de catre intimatul mentionat, iar nu de revocarea testamentului anterior de cel posterior.
Neprocedând în acest mod, si fiind de acord cu examinarea cauzei, exclusiv din perspectiva revocarii testamentului anterior, autentificat sub nr.11870 din 6 iunie 1994, de catre Notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, instituit în favoarea intimatului R.S.A., prin testamentul, autentificat sub nr.1706 din 27 noiembrie 1998, de catre BNP N.A., instituit în favoarea sa, împrejurarea neacceptarii succesiunii, în termenul de 6 luni, reglementat de art. 700 din Codul civil, de catre intimatul R.S.A., nu mai poate fi pusa în dezbatere, de catre aceasta parte, direct în recurs, fara a se încalca principiul, conform caruia recursul este o cale subsecventa apelului, si acesta nu poate fi exercitat omisso medio.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând ca nu este operant niciunul dintre motivele de recurs invocate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamanta V.N. împotriva deciziei civile nr.538 din 01.04.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a Civila, în contradictoriu cu intimatii-pârâti R.S.A. si S.G..
