R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA CIVILA nr.602
Sedinta publica din data de 17 iunie 2015
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 7.07.2014 sub nr. xxxx/327/2014 reclamanta S.C. VQSR S.A. Tulcea a formulat actiune în contradictoriu cu pârâtii NSP si PMR, solicitând partajul bunului imobil apartament situat în ….., proprietatea comuna a acestora, în vederea satisfacerii creantei în cuantum de 11.882,61 lei.
La termenul de judecata din data de 9.01.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia inadmisibilitatii actiunii si a ramas în pronuntare asupra acesteia.
Prin sentinta civila nr. 62 din 16.01.2015, Judecatoria Tulcea a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata din oficiu si a respins contestatia la executare, ca inadmisibila.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr.2297/21.06.2013 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul nr. xxxx/327/2012, instanta admis actiunea formulata de reclamanta S.C. VQSR S.A. Tulcea în contradictoriu cu pârâtul NSP si a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 10.186,31 lei reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apa si canalizare, si cheltuieli de executare datorate Asociatiei de Proprietari xxx, a sumei de 300 lei reprezentând onorariu partial expert, precum si cheltuieli de judecata de 10,30 lei.
A mai retinut instanta ca reclamanta a trecut la executarea silita a titlului executoriu prin cererea depusa la data de 14.08.2013 la Biroul executorilor judecatoresti asociati MVND, fiind constituit dosarul de executare nr. 997/2013, iar în cadrul procedurilor de executare silita s-a stabilit ca singurul bun al debitorului este imobilul apartament situat în ….., detinut în coproprietate cu sotia sa PMR.
La data de 29.05.2014 executorul judecatoresc a încheiat un procesul-verbal în care arata ca s-a comunicat creditoarei faptul ca trebuie sa solicite instantei de executare partajarea imobilului si stabilirea cotei-parti a debitorului NSP, în vederea urmaririi si vânzarii la licitatie conform prevederilor art. 817 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila.
Din cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta si din argumentele aduse în sustinerea acesteia, prima instanta a constatat ca nu sunt întrunite conditiile de admisibilitate a actiunii pe calea contestatiei la executare, în conditiile în care reclamanta nu contesta acte ale executorului judecatoresc si nici nu reclama refuzul acestuia de a îndeplini un act de executare în conditiile legii.
Instanta a considerat ca fata de obiectul actiunii, sunt aplicabile dispozitiile art. 817 alin. 1 din Codul de procedura civila, potrivit carora “Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comuna, ci vor trebui sa ceara mai întâi partajul acestora. La cererea creditorului, actiunea în împarteala poate fi notata în cartea funciara.”
A aratat instanta ca dispozitiile legale permit într-adevar ca împartirea bunurilor comune sa poata fi realizata si în cadrul judecarii contestatiei la executare potrivit art. 711 alin. 4 din Codul de procedura civila, dar aceste situatii privesc ipoteza în care debitorul sau tertul coproprietar al bunului formuleaza o astfel de cerere, actiunea având caracterul unei cereri în materia executarii silite.
În conditiile în care reclamanta si-a modificat obiectul actiunii potrivit art. 204 alin. 1 din Codul de procedura civila, prin cererea depusa la data de la data de 12.12.2014, aratând în mod expres ca actiunea are ca obiect “contestatie la executare prin care se cere împartirea bunurilor comune”, întemeiata pe dispozitiile art. 711 alin. 4 si art. 817 din Codul de procedura civila, instanta a considerat ca cererea este inadmisibila, întrucât nu s-a urmat procedura prevazuta de dispozitiile art. 817 din Codul de procedura civila.
Referitor la cererea înregistrata la data de 25.09.2014, prin care reclamanta S.C. VQSR S.A. Tulcea a solicitat sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedura civila, pentru pronuntarea unei hotarâri prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept privitoare la timbrajul actiunilor în materia partajului cerut pe calea contestatiei la executare, instanta de fond a constatat ca este inadmisibila.
Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a formulat apel reclamanta S.C. VQSR S.A. Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala, întrucât instanta a facut o aplicare gresita a legii interpretând gresit actele deduse judecatii.
Astfel, arata apelanta-reclamanta ca în mod nejustificat instanta a respins cerea de amânare a judecarii cauzei întrucât consilierul juridic se afla în concediu de odihna, si desi mai existau si alte persoane cu pregatire juridica, numai persoana nominalizata în delegatia depusa la dosar avea calitatea de reprezenta unitatea în calitate legala de consilier juridic, aceasta fiind delegata.
Considera apelanta-reclamanta ca i-a fost încalcat dreptul la aparare nemaiavând cunostinta de exceptia inadmisibilitatii invocate din oficiu chiar la termenul de judecata în care prima instanta a ramas în pronuntare, care a si fost primul termen de judecata.
Arata în continuare apelanta-reclamanta ca cererea din 12.12.2014 a fost o reluare a unei cereri precizatoare din 25.09.2014 si nu reprezinta o cerere modificatoare, cum gresit a retinut instanta în încheierea din 09.01.2015, precum si în sentinta apelata, ci este o cerere precizatore cu privire la temeiul juridic invocat, iar prin cererea introductiva a precizat ca temeiul de drept este art. 817 din N.C.P.C., dispozitie legala care se afla în cartea “despre executarea silita”
Sustine apelanta-reclamanta ca fata de interpretarea gresita data de prima instanta cu privire la timbrajul actiunii a fost nevoita sa precizeze ca actiunea a fost formulata având în vedere mijlocul procedural prevazut de art. 711 alin 4 din N.C.P.C., care nu poate fi socotita ca o modificare a actiunii deoarece nu s-au modificat sau adaugat noi capete de cerere.
Considera apelanta-reclamanta ca este gresita interpretarea data de prima instanta dispozitiilor art. 711 alin. 4 din N.C.P.C. deoarece aceste dispozitii folosesc sintagma de “parte interesata” nicidecum sintagmele “debitor” sau “tert coproprietar”, iar în cauza sintagma parte interesata îl priveste si pe creditorul din dosarul de execute care prin coroborare cu dispozitiile art. 817 din N.C.P.C. justifica interesul procesual de a solicita partajarea bunurilor comune ale debitorului sau.
Având în vedere ca tribunalul urmeaza a se pronunta în ultima instanta cu privire la problema de drept daca cererile de partaj fortat, formulate prin utilizarea procedurii contestatiei la executare în temeiul art. 4001 prin raportare la art. 493 din Codul de procedura civila 1865 art. 711 alin. 4 prin raportare la art. 493 din Codul de procedura civila 1865, art. 711 alin. 4 prin raportare la art. 817 din N.C.P.C. formulate de creditor sunt admisibile, precum si daca timbrajul acestora se realizeaza conform art. 10 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013, sau la valoarea imobilului, considera apelanta ca în cadrul apelului trebuie sa fie sesizata Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia a II-a civila – completul specializat pentru dezlegarea unor probleme de drept în conditiile art. 519 din N.C.P.C.
Precizeaza apelanta-reclamanta ca asupra acestei chestiuni de drept Î.C.C.J. nu a mai statuat si nu exista vreo decizie R.I.L. în acest sens sau vreun R.I.L. aflat pe rol.
Examinând hotarârea atacata în raport de motivele de critica invocate, Tribunalul constata apelul nefondat.
Urmare pronuntarii sentintei civile nr. 2297/21.06.2013 de catre Judecatoria Tulcea si obligarii pârâtului debitor NSP la plata catre reclamanta S.C. VQSR S.A. Tulcea, a sumei de 10.186,31 lei reprezentând contravaloare servicii apa-canal, apelanta a dobândit calitate de creditoare, aflându-se în posesia unui titlu executoriu înaintat executorului judecatoresc pentru executare silita.
Intrucât s-a supus executarii silite un bun imobil comun al ambilor soti, executorul judecatoresc a recomandat creditoarei sa solicite partajarea imobilului si stabilirea cotelor parti pentru fiecare de catre instanta de judecata.
In acest sens, creditoarea, prin cererea ce face obiectul cauzei de fata a solicitat partajul fortat al apartamentului, invocându-se ca temei de drept, art. 817 NCPC.
Potrivit acestui text, alineat 1, creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevalmas nu vor putea sa urmareasca partea acestuia din imobilele aflate în proprietatea comuna, ci vor trebui sa ceara mai întâi partajul acestora.
La data de 12.12.2014, creditoarea S.C. VQSR S.A. Tulcea si-a modificat actiunea, aratând în mod expres ca obiectul cererii îl constituie contestatie la executare potrivit art. 711 alin. 4 din NCPC si art. 817 NCPC.
Potrivit art. 711 alin. 4 NCPC, împartirea bunurilor proprietate comuna pe cote parti sau în devalmasie poate fi hotarâta la cererea partii interesate si în cadrul judecarii contestatiei la executare.
Potrivit art. 711 alin. 1 NCP, împotriva executarii silite a oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare.
De asemenea, se poate face contestatie la executare si în cazul în care executorul judecatoresc refuza sa efectueze o executare silita sau sa îndeplineasca un act de executare silita în conditiile legii.
Se retine ca nu ne aflam în ipoteza refuzului executorului de a efectua executare silita ci, dimpotriva, executorul judecatoresc a recomandat necesitatea solicitarii partajului de catre creditoare, numai ca, raportat la art. 711 NCPC, creditoarea nu poate fi socotita în aceasta situatie nici parte interesata, nici vatamata prin executare.
Este evident ca ipoteza avuta în vedere de art. 711 alin. 1 si alin. 4 nu se refera la creditoare ci doar la debitor, sau tertul garantat care au dreptul de proprietate comuna asupra imobilului supus executarii silite si care pot formula contestatie la executare.
Coproprietarul bunului, de asemenea, poate solicita, pe calea contestatiei la executare, sistarea starii de indiviziune asupra imobilului.
Textul aplicabil creditorului în materia executarii silite îl reprezinta art. 817 NCPC si care se refera expres la creditorul debitorului coproprietar ori codevalmas si care are dreptul sa ceara partajul, dar evident pe calea dreptului comun si nu pe calea contestatiei la executare.
Creditorul ar fi putut interveni doar într-o contestatie la executare formulata de debitor sau tertul coproprietar cu debitorul urmarit, invocând impediment la executare starea de coproprietate la care creditorul poate formula cerere conventionala prin care sa ceara instantei sa depuna partajul bunului.
Dar cum creditoarea din cauza nu a formulat o actiune pe dreptul comun, cum ar fi fost cazul, sau chiar daca a formulat-o, a înteles sa o modifice ulterior într-o contestatie la executare si, având în vedere ca reclamanta în calitate de creditor nu putea sa promoveze o contestatie la executare solicitând partajul, ea putând doar sa intervina cu reconventionala într-o contestatie la executare formulata de debitor ori tertul coproprietar, în mod corect prima instanta a respins contestatia la executare ca inadmisibila.
Fata de aceste considerente, se va respinge apelul ca nefondat.
1
