LEGEA NR.10/2001. IMOBIL PRELUAT FĂRĂ TITLU
VALABIL. SFERĂ DE APLICARE.
Art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001
Imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de
art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 pentru că, statul a preluat
imobilul fără titlu valabil, încălcând regimul constituţional al
ocrotirii proprietăţii, prin exproprierea imobilului. De altfel, textul
art.2 alin.1 lit.h din lege nu condiţionează caracterul abuziv al
preluării de împrejurarea că statul a plătit sau nu o sumă de bani în
schimbul imobilului şi de valoarea acesteia, astfel că intră în sfera
de aplicare a textului şi imobilele pentru care s-a plătit o
despăgubire rezonabilă.
(Decizia civilă nr.362/A din 18 octombrie 2007, pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de
muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie).
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2007,
reclamanţii P.A., P.A., A.E., I.V.M.A., P.E., P.G., P.G.E., G. A. G., P.F.,
R.C., P.P., M.A.M., S.I., G.R., P.E.V. au solicitat în contradictoriu cu
pârâta S.C.„H.”S.A. – Sucursala O.S., ca prin hotărârea ce se va pronunţa
să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 13.275,09
m.p. ce se află în prezent în posesia societăţii pârâte.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, în conformitate cu
prevederile Legii nr.10/2001, prin notificarea nr.197/14 februarie 2002,
reclamanţii au solicitat pârâtei să le restituie terenul situat în oraşul B.,
pct.„V.”, judeţul V., însă S.C.„H.”S.A. nu a dat curs acestei solicitări.
S-a mai arătat că prin actele depuse alături de notificare,
reclamanţii au făcut dovada faptului că sunt persoane îndreptăţite la
acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 şi că
deţinătorul actual al imobilului revendicat este S.C.„H.”S.A. Rm.V.,
societate comercială pe acţiuni privatizată integral.
Pârâta S.C.„H.”S.A. a formulat întâmpinare prin care a
solicitat respingerea acţiunii şi a cererii de chemare în garanţie a A.V.A.S.
Bucureşti, arătând cu privire la cererea de chemare în garanţie a
Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, că aceasta are obligaţia
să rezolve notificarea reclamanţilor întrucât S.C.„H.”S.A. este o societate
cu capital integral privat şi este exceptată de la restituirea în natură sau în
echivalent a imobilelor, având în vedere că a dobândit cu bună-credinţă
bunurile achiziţionate.
Prin întâmpinare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului a solicitat respingerea acţiunii, susţinând că această instituţie
administrează acţiunile deţinute de stat de la societăţile comerciale şi nu
activele ce aparţin societăţii.
De asemenea, s-a arătat că A.V.A.S. nu a fost instituţia
publică notificată, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta
cauză.
Pârâta S.C.„H.”S.A. a invocat excepţia lipsei calităţii
procesuale pasive şi a solicitat respingerea excepţiei lipsei calităţii
procesuale pasive a A.V.A.S., care are obligaţia să emită o decizie, dacă
este cazul, prin care va propune acordarea de despăgubiri în condiţiile
legii speciale privind regimul de stabilire şi plata despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv.
imobilelor preluate în mod abuziv.
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.612 din 26 iunie
2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei
S.C.„H.”S.A., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive
invocată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti,
a respins cererea formulată de reclamanţi şi cererea de chemare în
garanţie a A.V.A.S. Bucureşti, formulată de pârâta S.C.„H.”S.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că în
ceea ce o priveşte pe pârâta S.C.„H.”S.A. B., aceasta este o societate cu
capital integral privat, iar o parte din patrimoniu a fost cumpărat de la
Statul Român prin contractele de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate în
anul 1995 cu F.P.S.
Potrivit dispoziţiilor art.21 din Legea nr.10/2001, fac obiectul
restituirii imobilele care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o
regie autonomă, o societate sau o companie naţională, o societate
comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale
sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă
ori de orice altă persoană juridică de drept public.
Pârâta S.C.„H.”S.A. nu face parte din categoria persoanelor
juridice ce pot sta în calitate de pârâtă în cauze de această natură, fiind
exceptată prin dispoziţiile art.21 din Legea nr.10/2001.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată
de A.V.A.S., s-a reţinut că aceasta administrează acţiunile deţinute de stat
la societăţi comerciale ori, în speţă, statul nu deţine acţiuni la
S.C.„H.”S.A., aceasta fiind privatizată integral.
Conform art.29 şi urm. din Legea nr.10/2001 pentru
imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate,
altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 şi 2, persoanele îndreptăţite au
altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 şi 2, persoanele îndreptăţite au
dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de
stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate.
În acest sens, notificarea se comunică instituţiei publice
implicate în privatizare pentru acordarea de despăgubiri în condiţiile legii
speciale, privind regimul de stabilire şi plată despăgubirilor aferente
Faţă de dispoziţiile acestor texte de lege, reclamanţii aveau
posibilitatea să notifice A.V.A.S. în vederea acordării de măsuri
reparatorii, lucru pe care nu l-au făcut însă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal,
reclamanţii P.A., P.A., A.E., I.V.M.A., P.E., P.G., P.G.E., G.A.G., P.F.,
R.C., P.P., M.A.M., S.I., G.R. şi P.E.V., susţinând că in mod nelegal
instanţa de fond a respins acţiunea, admiţând excepţia lipsei procesuale
pasive a pârâtei S.C.„H.”S.A. şi a chematei în garanţie A.V.A.S, deşi
pârâtele trebuiau să fie obligate să soluţioneze notificarea.
Se susţine că potrivit art.29 şi urm. din Legea nr.10/2001
pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi privatizate,
dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale, privind regimul de
abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate” şi de
asemenea, „în situaţia imobilelor prevăzute la alin.1 şi 2, măsurile
reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care
efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art.26 alin.1
fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Mai mult decât atât, potrivit art.29 pct.2 din H.G.
nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare
unitară a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, se
observă cu certitudine că „pentru situaţiile prevăzute la alin.1 şi 2 ale
art.29 din lege, entitatea investită cu soluţionarea notificării (entitatea care
a făcut privatizarea) va emite o decizie prin care va propune acordarea de
despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată
a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (Titlul VII
din Legea nr.247/2005, cu modificările şi completările ulterioare). Pentru
soluţionarea corectă a notificării şi aprecierea îndeplinirii obligaţiei legale
de a face (de a emite actul respectiv) se vor avea în vedere prevederile
art.23 şi 25 din prezentele norme metodologice”.
Întrucât, în speţă, instituţia care a făcut privatizarea a fost
F.P.S., cât şi F.P.P., în prezent A.V.A.S., se consideră că este admisibilă
cererea apelantei de chemare în garanţie a A.V.A.S. Bucureşti, în cazul în
care societatea-apelantă ar fi obligată la despăgubiri.
Mai mult decât atât, din actele aflate la dosar rezultă că
A.V.A.S. Bucureşti este de acord, conform legii, să-i despăgubească pe
reclamanţii-apelanţi, în cazul în care aceştia îndeplinesc condiţiile cu
privire la respectivele despăgubiri.
Se solicită admiterea apelului şi obligarea intimaţilor la plata
cheltuielilor de judecată.
Apelul este fondat.
Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementat prin Legea
nr.10/2001.
Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul
restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat şi numai în cazul
în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.
Articolul 2 al actului normativ în discuţie stabileşte domeniul
de aplicare al legii, printre ipotezele avute în vedere regăsindu-se la lit. h)
şi imobilele preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art.
6 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia.
Potrivit Constituţiei României, hotărârile guvernului se emit
pentru organizarea executării legilor, iar potrivit art.4 alin.3 din Legea
nr.24/2000, republicată, actele normative date în executarea legilor se
emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.
Prin urmare, dispoziţiile constituţionale, care stabilesc o
anumită ierarhie a actelor normative şi o limită determinată a
conţinutului reglementărilor, preluate de legea cadru privind tehnica
legislativă, interzic modificări sau completări ale dispoziţiilor unei legi
printr-un act normativ de rang inferior.
În condiţiile în care, aşa cum s-a arătat, textul din Legea
nr.10/2001, definind noţiunea de imobil preluat abuziv, nu face nici o
distincţie cu privire la diferitele categorii de legi ce au putut constitui
temeiul preluării cu titlu al unui imobil, reglementarea de la pct.1.4, lit.B
din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului
nr.498/2003, ce stabileşte caracterul neabuziv al preluării prin
expropriere în situaţia în care s-au achitat despăgubiri îndestulătoare,
este în mod evident în contradicţie cu dispoziţiile actului normativ de
rang superior pe care trebuie să o aplice.
Conform art.20 alin.(1) din Legea nr.10/2001, text în vigoare
la data formulării notificării de către apelant, imobilele – terenuri şi
construcţii – preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, şi care sunt
deţinute la data intrării în vigoare de orice altă persoană juridică, în speţă
o societate comercială, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură,
dacă imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil.
Imobilul în litigiu se încadrează în ipoteza descrisă de art.2
alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001 pentru că, statul a preluat imobilul fără
titlu valabil, încălcând regimul constituţional al ocrotirii proprietăţii, prin
exproprierea imobilului. De altfel, textul art.2 alin.1 lit.h din lege nu
condiţionează caracterul abuziv al preluării de împrejurarea că statul a
plătit sau nu o sumă de bani în schimbul imobilului şi de valoarea
acesteia, astfel că intră în sfera de aplicare a textului şi imobilele pentru
care s-a plătit o despăgubire rezonabilă.
Conform art.21 alin.(1) din Legea nr.10/2001, societatea
comercială deţinătoare este obligată să restituie în natură imobilul, chiar
dacă bunul este evidenţiat în patrimoniul său, prin privatizare, cu
respectarea dispoziţiilor legale, dacă imobilul a fost preluat de stat fără
titlu valabil.
În speţă, intimata S.C.„H.”S.A. este privatizată, aşa cum
rezultă din anexa la contractul de privatizare nr.266/1995 încheiat cu
F.P.S şi 227/1995, încheiat cu F.P.P. Evidenţierea imobilului în
patrimoniul intimatei nu prezintă însă nici o relevanţă, în cauză, deoarece
una din condiţii, esenţială pentru aplicarea art.27 din Legea nr.10/2001,
care limitează dreptul reclamanţilor-intimaţi la măsuri reparatorii stabilite
prin echivalent, este ca bunul să fi fost preluat de stat cu titlu valabil,
condiţie ce nu se regăseşte în prezenta cauză
De altfel, în cadrul procesului de privatizare, pârâta a
cumpărat acţiuni, aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare, şi
nu active, iar privatizarea asupra acţiunilor sau a părţilor sociale
aparţinând statului nu a reprezentat şi o înstrăinare a bunurilor imobile,
aşa încât nu poate invoca protecţia oferită de lege cumpărătorului de
bună credinţă al acestora.
Acesta este şi motivul pentru care, legiuitorul a înţeles să
prevadă în mod expres drepturile cumpărătorilor acţiunilor în situaţia
survenirii actului de restituire a proprietăţilor către fostul lor titular
Faţă de obiectul principal al acţiunii apelantei se constată că
procedura administrativă de restituire în natură a imobilului este cea
prevăzută de art.2o şi urm. din Legea nr.10/2001, republicată şi unitatea
deţinătoare a mobilului este competentă să soluţioneze notificarea
privind restituirea în natură.
Numai în măsura în care există un alt incident din cele
prevăzute de lege şi restituirea în natură nu ar fi posibilă, în sensul legii,
intimata S.C.H. S.A. ar fi obligată să respecte prevederile art.29 şi art.22
din Legea nr.10/2001, republicată şi să trimită notificarea, către A.V.A.S.
pentru acordarea masurilor reparatorii în echivalent/despăgubiri, în
măsura în care aprecia că nu sunt incidente dispoziţiile art.20 (21) din
lege
Astfel, prevederile art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001, conferă
în mod expres instituţiei care a efectuat privatizarea, respectiv A.V.A.S.
calitatea de parte într-un litigiu de genul celui dedus judecăţii în prezenta
cauză, critica formulată fiind fondată din acest punct de vedere.
Raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate se poate
constata că instanţa a apreciat greşit că intimatele nu au calitate
procesuală pasivă deoarece, în sensul legii, valorificarea drepturilor
contestatorilor începe cu obligaţia intimatelor să respecte disp.art.20 din
lege şi în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă, a procedurii
de notificare prevăzută de art.29 şi urm. din Legea nr.10/2001, cu
termenele şi în condiţiile impuse de aceste prevederi legale.
Pentru considerentele mai sus expuse, apelul a fost privit ca
fondat şi a fost admis ca atare în temeiul art.297 alin.1 Cod procedură
civilă, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii cauzei spre
rejudecare aceluiaşi tribunal, care se va pronunţa pe fondul cauzei
aplicând textele legale mai sus menţionate în raport de situaţia de fapt
concretă existentă în cauză.
Faţă de modalitatea soluţionării cauzei de prima instanţă prin
admiterea excepţiei privind lipsa calităţii procesuale pasive a intimatelor,
şi de soluţia pronunţată în apel, cererea formulată de intimata
S.C.„H.”S.A. şi depusă în apel urmează a fi analizată cu ocazia
rejudecării.
