Cu cererea înregistrata initial sub nr.5405/207/2008 reclamanta B.V a chemat în judecata civila pe pârâtul B.C, solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna, desfacerea casatoriei încheiata între parti la data de 18 noiembrie 1972, înregistrata sub nr.173 în registrul starii civile al Consiliului Local Caracal din culpa exclusiva a acestuia, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul casatoriei si lichidarea starii de codevalmasie în care se gasesc partile.
In motivarea cererii se arata ca, partile s-au casatorit la data de 18 noiembrie 1972 si au convietuit pâna în anul 1995 când a intervenit despartirea în fapt.
Din relatia de casatorie a partilor au rezultat doua fiice B.V.E si B.D.L, în prezent majore.
Cât priveste convietuirea partilor, reclamanta a învederat instantei faptul ca, în anul 1995 pârâtul a parasit, fara nici o culpa din partea acesteia domiciliul comun, mutându-se în comuna Redea unde a intrat într-o relatie cu alta femeie, an din care nu a mai revenit niciodata în domiciliul conjugal, desi reclamanta a întreprins numeroase demersuri în vederea reluarii relatiei de familie.
Având în vedere situatia existenta, precum si faptul ca din actuala relatie extraconjugala a pârâtului a rezultat un minor, reclamanta apreciaza ca exista motive temeinice care fac ca raporturile de familie sa fie grav si iremediabil vatamata, apreciindu-se astfel ca se impune desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotului pârât.
In ceea ce priveste bunurile comune dobândite de catre cei doi soti în timpul casatoriei în decursul celor 23 de ani, reclamanta a aratat instantei faptul ca, în anul 1972 s-a mutat împreuna cu pârâtul în mun. Caracal la actuala adresa de domiciliu, str. Tîrgul Vechi nr.7, într-un imobil proprietatea socrilor sai.
La acest imobil, reclamanta împreuna cu sotul sau au realizat începând cu anul 1973 urmatoarele îmbunatatiri: tencuit, vopsit si zugravit exterior, închis balconul, iar dupa cutremurul din 1977 au efectuat o serie de reparatii, având în vedere ca imobilul suferise numeroase avarii.
Ulterior, în perioada anilor l979 – 1980 reclamanta sustine ca a realizat împreuna cu pârâtul urmatoarele constructii noi, situate la aceeasi locatie: o bucatarie (faiantata), sufragerie si hol, edificate din caramida, acoperite cu tigla, o baie dotata cu cada chiuveta, WC, boiler, gresie si faianta, o alee de beton în curte, un garaj din boltari, o magazie , o fosa septica (hazna) din boltari, porti metalice si gard metalic la strada si pe lateral, pavat cu beton beciul, o bucatarie de vara, alimentare cu apa a imobilului.
Reclamanta a precizat faptul ca toate aceste lucrari s-au realizat prin eforturile comune ale sale si ale sotului, fara vreo contributie din partea socrilor în conditiile în care realizau venituri substantiale în raport cu cele ale parintilor pârâtului.
S-a motivat faptul ca, lucrarile s-au realizat cu acordul socrilor reclamantei, materialele necesare fiind procurate din veniturile salariale ale ambilor soti, întrucât parintii pârâtului erau în vîrsta , pensionari si mai aveau obligatia de întretinere a fiicei lor care în acea perioada era studenta la o facultate din Bucuresti.
In aceeasi perioada a casatoriei se arata ca partile au dobândit si o serie de bunuri mobile precum: un sifonier, un pat cu lada si saltea de lâna, o comoda cu oglinda, 3 scaune tapitate, un televizor, un covor persan, perdele, jaluzele, cuvertura, lustra, 2 sifoniere, un pat cu saltea relaxa si saltea de lâna, o comoda, o masa rotunda, un fotoliu, perdele, jaluzele, cuvertura matase, o mocheta si o carpeta, o lustra, o soba pe motorina, o canapea, o masa cu 4 scaune, un covor, 2 tablouri, perdele si cuvertura de matase, o lustra, 2 fotolii, o masuta, perdele si draperie de matase, mocheta, o biblioteca cu 7 corpuri, canapea cu 2 fotolii, o masa cu 6scaune tapitate si o masuta, o vitrina, o servanta, un covor si o carpeta persane, perdele si jaluzele, o lustra, un congelator Arctic, o canapea, dulapuri, o masa cu 4 scaune, un frigider, un aragaz cu butelie, perdele si mochete.
In dovedirea cererii formulate reclamanta a depus la dosar copia certificatului de casatorie si a solicitat instantei încuviintarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu si expertiza.
La data de 26.11.2008 reclamanta B.V a completat cererea de chemare în judecata, în sensul ca a solicitat instituirea unui drept de retentie în favoarea sa asupra bunurilor imobile descrise în actiune pâna la achitarea sultei de catre pârât.
De asemenea, în sedinta publica din 7.01.2001 reclamanta B.V prin aparator a depus la dosarul cauzei o precizare a actiunii în sensul ca imobilul ce face obiectul cererii de partaj bunuri comune este situat în mun. Caracal str.Tîrgul Vechi nr.7 jud. Olt, compus dintr-o casa de locuit cu 4 camere, 2 bucatarii si anexe amplasate pe o suprafata de circa 550 m.p. teren intravilan, având urmatorii vecini: N – Chirea Constantin, S – str. Tîrgul Vechi, E – Bandut Floarea, V – Patru Maria.
S-a procedat la luarea interogatoriului pârâtului B.C si de asemenea la staruinta partilor au fost audiati martorii C.V, B.F, B.T, P.M, P.D si K.M.
Au fost depuse la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, iar B.T mama pârâtului a formulat un memoriu.
Instanta examinând actele si lucrarile dosarului coroborând raspunsurile date la interogatoriu de catre pârâtul B.C, cu depozitiile martorilor audiati nemijlocit în cauza, la data de 11.03.2008 în conformitate cu dispoz. art.6735 alin.1 C.p.c. instanta a admis în parte, în principiu actiunea formulata de reclamanta si a constatat masa bunurilor partajabile dobândite pe perioada casniciei stabilind cota de ½ pentru fiecare.
Prin aceeasi încheiere instanta a dispus efectuarea unei expertize imobiliare si a unei expertize de pretuire a bunurilor mobile, rapoartele de expertiza fiind omologate si coroborate cu probatoriile administrate în cauza.
Prin sentinta civila nr.3219/22.06.2009 pronuntata de Judecatoria Caracal a fost admisa actiunea formulata de reclamanta B.V împotriva pârâtului B.C, s-a declarat desfacuta casatoria încheiata între parti din culpa exclusiva a pârâtului, s-au omologat rapoartele de expertiza întocmite de expertii Oprea Gabriel si Grigore Marin si în final, s-a dispus sistarea starii de codevalmasie prin atribuirea de loturi partilor.
S-a dispus instituirea unui drept de retentie asupra unui imobil, situat în mun. Caracal str. Târgul vechi nr.7 jud. Olt în favoarea reclamantei pâna la data achitarii sultei de catre pârât.
Prin aceeasi sentinta majoritatea bunurilor imobile si mobile împreuna cu îmbunatatirile aduse la imobilul proprietatea parintilor pârâtului au fost atribuite acestuia, cu obligarea sa la plata unei sulte banesti în suma de 57.624 lei catre reclamanta, careia i s-au atribuit în natura câteva bunuri mobile.
Împotriva acestei sentinte s-a declarat apel de catre pârâtul Buzdun Constantin criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate, sustinând ca s-a retinut o situatie de fapt eronata, întrucât din probele testimoniale administrate la cererea sa rezulta în mod cert ca o serie de îmbunatatiri trebuiau excluse de la masa partajabila fiind efectuate anterior încheierii casatoriei.
S-a retinut prin decizia nr.257/29 oct.2009 pronuntata de Tribunalul Olt ca motivele invocate de pârât sunt întemeiate , astfel ca, admitând apelul s-a desfiintat sentinta pronuntata de Judecatoria Caracal si încheierea de admitere în principiu din data de 11.03.2009 cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Examinând probatoriu administrat în dosarul de fond, a constatat instanta de recurs ca, reclamanta a formulat în data de 26.11.2008 o completare a cererii de chemare în judecata privitor la instituirea în favoarea sa a unui drept de retentie pâna la lichidarea starii de indiviziune, cerere asupra careia instanta nu s-a pronuntat prin încheierea de admitere în principiu nefiind pusa în discutia partilor cu ocazia dezbaterilor orale când s-a acordat cuvântul pe fond în sedinta publica din data de 17.06.2009.
Pe de alta parte, s-a retinut în mod eronat ca, numita B.T a depus în cauza un memoriu care nu îndeplineste conditiile unei cereri de interventie, cerere care nu a fost pusa în discutia partilor.
A constatat de asemenea instanta de recurs ca exista o contradictie între motivarea data de instanta de fond cu privire la desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a pârâtului si faptul ca în sedinta publica din data de 7.01.2009 s-a luat act de acordul partilor privind desfacerea casatoriei.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecatoriei Caracal sub nr.118/207/2010, acordându-se mai multe termene în vederea formularii cererii de interventie de catre intervenienta B.T, în forma prevazuta pentru cererea de chemare în judecata.
Ulterior, procuratorul intervenientei, C.S.C a învederat instantei ca a intervenit decesul acesteia, sens în care se anexeaza certificatul de deces, situatie în care instanta a dispus introducerea în cauza a mostenitoarei defunctei respectiv Ilie Mariana în calitate de descendent gr.I, care în data de 22.04.2010 formuleaza o cerere de interventie în interes accesoriu – al pârâtului B.C în temeiul art.49 C.p.c.
Deoarece, cererea de interventie a fost insuficient timbrata cu suma de 19 lei i s.-a pus în vedere intervenientei sa precizeze valoarea bunurilor indicate în cererea sa asupra carora a solicitat instantei sa se constate a fi dobândite pe principiul coachizitiei cu o contributie de 50% a autorilor B.T si B.GHE si 50% reprezentând aportul comun al reclamantei si pârâtului, pentru a se calcula taxa judiciara de timbru.
Aceasta obligatie impusa de instanta nu a fost îndeplinita de intervenienta, reprezentata fiind în instanta de aparator si procurator , motiv pentru care s-a stabilit taxa judiciara de timbru la valoarea bunurilor stabilita prin expertiza încuviintata în primul ciclu procesual.
Desi a fost încunostintata intervenienta prin aparator si procurator de cuantumul taxei judiciare de timbru, nu a înteles sa faca dovada achitarii sumei respective, astfel ca instanta a aplicat sanctiunea prev. de art.20 din Legea 146/1997 a anularii cererii ca insuficient timbrata.
În dovedirea sustinerilor instanta a încuviintat administrarea probei testimoniale la cererea reclamantei si a pârâtului si interogatoriu .
Au fost audiati martorii F.C ,F.M si P.D la staruinta reclamantei, iar la cererea pârâtului a fost audiat martorul B.T.
În probatiune s-a depus din partea reclamantei copia cartii sale de munca, din care rezulta faptul ca a fost angajata în munca din anul 1966 pâna în anul 2007 fiind cadru didactic.
S-a depus de asemenea si din partea pârâtului copia cartii de munca, angajat din anul 1972 ca inginer agronom si o serie de cupoane de pensie de care a beneficiat numita B.T.
Din depozitiile martorilor audiati în primul ciclu procesual si a celor audiati dupa casarea sentintei nr.3219/22.06.2009, respectiv retine instanta ca, pe parcursul casniciei cei doi soti prin munca si contributie comuna au realizat în timp o serie de îmbunatatiri la casa de locuit proprietatea parintilor pârâtului, precum: tencuit si vopsit exterior, au construit o bucatarie, o sufragerie, un hol, un garaj, o magazie, o fosa septica din boltar, un gard împrejmuitor al curtii cu porti metalice, o alta bucatarie de vara, au realizat instalatia de alimentare cu apa a imobilului, o parte din aceste renovari fiind efectuate dupa cutremurul din anul 1977.
Din depozitiile acelorasi martori rezulta faptul ca cei doi soti au avut o contributie substantiala la realizarea tuturor bunurilor fiind angajati în munca cu contracte individuale de munca: reclamanta fiind cadru didactic, iar pârâtul inginer agronom beneficiind fiecare de un salariu lunar.
Este cert ca la edificarea unor lucrari a participat si tatal pârâtului însa, aportul acestuia a fost mult mai redus fata de contributia celor doi soti, demonstrându-se ca în acea vreme B.GHE era angajat la IAS Redea folosind mai multi angajati ca munca fizica într-un moment când s-a renovat casa de locuit.
Retine instanta ca imobilul este dotat cu mobilier nou cumparat de cei doi soti dupa anul 1984 o parte fiind chiar dobândit dupa despartirea în fapt, reclamanta fiind nevoita sa apeleze la împrumuturi CAR, în mod frecvent si sa-si întretina cei doi copii la scoala, întrucât pârâtul s-a implicat într-o relatie extraconjugala din anul 1995, rezultând un minor având o atitudine necorespunzatoare în relatia cu copii rezultati din casatoria cu reclamanta pe care pur si simplu i-a neglijat, nu a mai contribuit la acoperirea nevoilor acestora , nu a participat nici la organizarea cununiei religioase a uneia din fiice.
Fata de probatoriu administrat în cauza prin încheierea din data de 17 iunie 2010 instanta a admis în parte , în principiu actiunea reclamantei si s-a constatat ca pe perioada casniciei partile au dobândit prin contributie comuna si egala o serie de bunuri mobile si imobile, au realizat îmbunatatiri substantiale la imobilul proprietatea parintilor pârâtului , stabilind cota de ½ pentru fiecare din masa partajabila.
Asupra capatului de cerere privind desfacerea casatoriei, instanta va lua act de consimtamântul ambelor parti în acest sens, urmând a se pronunta odata cu fondul .
S-a luat act de declaratia reclamantei prin renuntare la capatul de cerere privind instituirea unui drept de retentie în favoarea sa asupra bunurilor mobile si imobile pâna la sistarea starii de indiviziune.
Pentru identificarea si evaluarea bunurilor supuse partajarii desi s.-a stabilit a fi desemnati doi experti tehnici de specialitate constructori si evaluator bunuri mobile stabilind un onorariu provizoriu de câte 500 lei, la urmatorul termen de judecata atât reclamanta cât si pârâtul au declarat ca înteleg sa accepte aceleasi valori stabilite prin expertizele efectuate în primul ciclu procesual bunurilor incluse în masa partajabila si aceleasi propuneri de lotizare.
În consecinta, coroborând probele administrate în cauza, instanta urmeaza sa admita actiunea formulata de reclamanta.
Tinând seama de perioada îndelungata de despartire în fapt a celor doi soti (16 ani) având caracterul unei situatii ireversibile este imposibila continuarea casatoriei, existând acordul ambelor parti în ceea ce priveste desfacerea casatoriei.
Constata instanta ca sunt îndeplinite conditiile prev. de art.38 alin.2 C. fam., respectiv a trecut mai mult de un an de la data încheierii casatoriei si nu exista minori din relatia de casatorie, astfel ca, se va declara desfacuta casatoria încheiata între parti, înregistrata în registrul starii civile al Consiliului Local al orasului Caracal sub nr.173/18 nov.1972, prin acordul ambilor soti.
În baza dispoz. art.40 alin.3 C. fam. reclamanta va reveni la numele avut anterior încheierii casatoriei acela de „……..”, întrucât nu a intervenit nici o învoiala între soti privind pastrarea numelui luat prin casatorie de catre reclamant.
În cauza sunt incidente si dispoz. art.36 C. fam. potrivit carora bunurile dobândite de soti prin munca lor comuna ori separat sunt bunuri comune de la data dobândirii lor cu exceptia celor prevazute de art.31 C. fam, iar la desfacerea casatoriei se împart potrivit învoielii lor sau în caz contrar prin hotarâre judecatoreasca în raport de partea de contributie a fiecaruia.
Prezumtia ca ambii soti au contribuit deopotriva la dobândirea bunurilor opereaza numai în lipsa unor probe convingatoare din care sa rezulte ca aportul unuia dintre soti a fost mai mare decât al celuilalt.
În speta, s-a dovedit contributia comuna si egala a sotilor la edificarea unor constructii si la realizarea unor îmbunatatiri substantiale la imobilul casa de locuit ce a apartinut parintilor pârâtului.
Asadar, instanta urmeaza sa dispuna lichidarea comunitatii de bunuri prin formarea si atribuirea de loturi partilor, tinând seama de criteriile prev. de art.673/9 C.p.c. apreciind ca, este judicios a se atribui în lotul pârâtului constructiile edificate de-a lungul anilor pe perioada casniciei, bunurile mobile dobândite împreuna ca de altfel si toate îmbunatatirile realizate, având în vedere împrejurarea ca imobilul casa de locuit ce a constituit domiciliul comun al partilor împreuna cu terenul aferent apartine parintilor pârâtului.
Reclamantei i se va atribui în lotul sau în natura o parte din bunurile mobile, iar pentru egalizarea valorica a loturilor pârâtul va fi obligat la plata unei sulte banesti.
În conf. cu dispoz. art.276 C.p.c. se vor compensa cheltuielile de judecata urmând a fi obligat pârâtul la plata sumei de 500 lei cu acest titlu, catre reclamanta.
Postat 21.07.2010
