SENTINŢA CIVILĂ NR. 310 din 24.02.2010 – materie civilă – Minori şi familie – partaj bunuri comune.
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub numărul 1201/188/2008 reclamanta TL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul TV partajarea bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei.
În motivare a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 16.07.1994, iar prin sentinţa civilă nr. 441/02.04.2007 pronunţată de Judecătoria Bicaz s-a pronunţat divorţul soţilor. În timpul căsătoriei a achiziţionat împreună cu pârâtul, în cote de 50% fiecare, următoarele bunuri:
– un apartament cu suprafaţa utilă de 28,43 mp situat în oraşul Bicaz, judeţul Neamţ împreună cu dreptul de coproprietate perpetuă şi forţată asupra tuturor părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor, inclusiv dreptul de coproprietate asupra terenului de 1960 mp atribuit Asociaţie de Proprietari prin HCL Bicaz nr. 110/1998, imobil dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1753 bis/31.03.1995;
– un apartament cu suprafaţa utilă de 26,87 mp situat în oraşul Bicaz, judeţul Neamţ, împreună cu dreptul de coproprietate perpetuă şi forţată asupra tuturor părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor, inclusiv dreptul de folosinţă asupra terenului, în indiviziune, imobil dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 2353/07.11.2006.
A solicita atribuirea a câte un apartament fiecărui soţ, precizând că ea a fost cea care a achitat impozitul aferent imobilelor.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, expertiză tehnică, interogatoriu pârâtului şi, dacă se impune, proba testimonială.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei şi timbru judiciar de 1 leu.
Pârâtul, legal citat, a formulat cerere reconvenţională solicitând împărţirea bunurilor dobândite de soţi în timpul căsătoriei, cu reţinerea în favoarea sa a unei cote majorate de 75 %. În ceea ce priveşte atribuirea bunurilor solicită să-i fie atribuit imobilul garsonieră din blocul nr. 15, ap. 1.
În motivare a arătat că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt cele precizate în cererea de chemare în judecată, menţionând că a avut o contribuţie majorată la dobândirea acestora, întrucât el a avut un loc de muncă stabil, iar reclamanta lucra doar sporadic. Chiar în timpul căsătoriei, soţia sa s-a îndatorat fiind obligată prin hotărâre judecătorească la plata unor sume de bani, motiv pentru care a plecat în străinătate, el fiind cel care a rămas să se ocupe de creşterea şi educarea celor două minore.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, solicitând respingerea capătului de cerere privind reţinerea unei cote majorate în favoarea pârâtului-reclamant, precizând că ambii soţi au avut loc de muncă şi au contribuit în mod egal la susţinerea financiară a familiei. Precizează că este normal ca pârâtul-reclamant să fi efectuat cheltuieli de întreţinere a apartamentului din blocul 15 întrucât el este cel care s-a folosit de imobil în tot acest timp.
Instanţa a administrat, la solicitarea părţilor, proba cu înscrisuri, fiind depuse în fotocopie: sentinţa civilă nr. 441/2007 pronunţată de Judecătoria Bicaz (fila 8), contract nr. 310 (fila 10), contract de vânzare-cumpărare nr. 1753 bis/1995 (fila 11), contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2353/2006 (fila 17), documentaţie cadastrală, adresele nr. 246/RC/2008 şi nr. 301/RC/2008 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Neamţ (fila 37, 40), comandament nr. 529/2000 (fila 50), proba cu expertiză tehnică imobiliară, raportul de expertiză fiind depus la fila 69 dosar şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii Matei Elena (fila 88), Hogeag Angela (fila 89) şi interogatoriul pârâtului (fila 90). S-a procedat la efectuare unei cercetări la faţa locului – fila 98.
La acest termen de judecată pârâtul-reclamant a renunţat la judecarea cererii reconvenţionale.
Analizând probatoriul administrat, instanţa reţine următoarele:
Părţile s-au căsătorit la data de 16.07.1994, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentinţa civilă nr.441/02.04.2007, pronunţată de Judecătoria Bicaz in dosarul nr.142/188/2006, definitiva si irevocabila prin neapelare (fila 8-9 ds).
Potrivit art.30 al.1 C.fam., bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, iar, potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumţiei relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, se considera comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 C.fam.
Analizând înscrisurile depuse la dosar şi avându-se în vedere
susţinerile ambelor părţi cuprinse în cererile adresate instanţei, precum şi răspunsurile pârâtului-reclamant la interogatoriul administrat în cauză şi expertiza tehnică-construcţii efectuată în cauză, instanţa constată sub un prim aspect că în timpul căsătoriei au fost dobândite de către părţi următoarele bunuri imobile : – un apartament cu suprafaţa utilă de 28,43 mp situat în oraşul Bicaz, str. Păltiniş, bl.11, sc. A, ap. 68 judeţul Neamţ împreună cu dreptul de coproprietate perpetuă şi forţată asupra tuturor părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor, inclusiv dreptul de coproprietate asupra terenului de 1960 mp atribuit Asociaţie de Proprietari prin HCL Bicaz nr. 110/1998, imobil dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1753 bis/31.03.1995;
un apartament cu suprafaţa utilă de 26,87 mp situat în oraşul Bicaz judeţul Neamţ, împreună cu dreptul de coproprietate perpetuă şi forţată asupra tuturor părţilor din imobil care prin natura sau destinaţia lor sunt în folosinţa comună a tuturor coproprietarilor, inclusiv dreptul de folosinţă asupra terenului, în indiviziune, imobil dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 2353/07.11.2006.
Fata de cele expuse, in temeiul art.30 C.fam., instanţa va constata că din masa partajabila fac parte doar bunurile imobile, astfel cum au fost descrise mai sus.
Procedând la calcularea valorii masei partajabile, instanţa va avea în vedere valoarea de circulaţie a acestora la momentul împărţelii, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză tehnică-construcţii, potrivit căruia : imobilul situat în Bicaz str. Păltiniş nr. 68, bl. 11, sc. A, et. 3, are o valoare de circulaţie de 27250 lei, iar imobilul situat în Bicaz, str. Păltiniş, bl.15, sc. D, ap. 1, are valoarea de 31451 lei. Din cumularea acestor sume se ajunge la un cuantum al masei partajabile de 58701 lei.
Cu privire la cota de contribuţie la dobândirea bunurile comune cuprinse în masa partajabilă, instanţa reţine că părţile nu au făcut dovada ca una dintre ele ar fi contribuit într-o cotă procentuală mai mare decât cealaltă pentru dobândirea acestora, astfel ca nu a fost răsturnată prezumţia potrivit fiecare dintre soţi are o contribuţie egală, de 50%, la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cota de contribuţie ce urmează a se reţine în cauză.
Avându-se în vedere dispoziţiile art.728 C.civ., instanţa urmează a dispune sistarea stării de coproprietate în devălmăşie asupra bunurilor comune dobândite de părţi, cu o valoare totală a masei partajabile stabilită în condiţiile de mai sus.
Procedând la formarea loturilor şi atribuirea lor, instanţa urmează a avea în vedere criteriile prevăzute de art. 6735 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora împărţeala se face în natură, precum şi dispoziţiile art. 741 C.civ., urmând a avea astfel în vedere ca fiecare parte să primească în lotul său aceeaşi cantitate de bunuri, de aceeaşi natură şi aceeaşi valoare. Potrivit dispoziţiilor art. 6739 C.p.c. la atribuire instanţa va ţine seama de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi, masa bunurilor de împărţit, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a cere împărţeala, au făcut unele îmbunătăţiri.
Instanţa, ţinând cont de interesele practice şi situaţia concretă a părţilor, respectiv faptul că pârâtul-reclamant locuieşte de un timp foarte îndelungat în imobilul garsonieră din blocul din Bicaz, efectuând mai multe investiţii la acest imobil, iar reclamanta-pârâtă este stabilită în Italia împreună cu minorele, exprimându-şi doar dorinţa de a reveni la un moment dat în ţară, luând în considerare nevoia efectivă de spaţiu de locuit precum şi posibilităţile materiale ale părţilor, va atribui pârâtului-reclamant acest imobil.
Astfel cum rezultă din depoziţia martorei ME, propusă chiar de reclamanta-pârâtă, aceasta împreună cu fiicele sale locuiesc în Italia, iar anterior au locuit în apartamentul bunicii materne, care se învecinează cu cel ocupat de pârâtul-reclamant. Martora precizează că în perioada cât reclamanta cu minorele locuiesc în ţară stau împreună cu bunica maternă; totodată instanţa reţine că mama reclamantei este cea care se îngrijeşte de întreţinerea imobilului situat în blocul 11, şi nicidecum de imobilul din blocul 15, pe care mereu l-a ocupat pârâtul-reclamant.
Din declaraţia martorei HA rezultă că atât înainte de desfacerea căsătoriei, cât şi ulterior acestui moment pârâtul-reclamant a fost cel care a locuit în garsoniera din blocul 15, el întreţinând-o şi efectuând lucrări de îmbunătăţire la imobil.
Faptul că reclamantei-pârâtă i-au fost încredinţaţi minorii nu poate constitui un criteriu exclusiv şi absolut de atribuire a bunurilor, mai ales în condiţiile în care valoarea lor de circulaţie stabilită de un expert tehnic – şi necontestată de niciuna dintre părţi – este apropiată; faptul că într-unul dintre imobile este curăţenie, iar celălalt nu este întreţinut corespunzător nu poate constitui criteriu de atribuire; este normal ca locuinţa în care pârâtul-reclamant trăieşte de peste 10 ani să fie întreţinută corespunzător, corespunzător posibilităţilor materiale ale pârâtului-reclamant. Cu ocazia efectuării la faţa locului, instanţa a constatat într-adevăr că locuinţa situată în blocul nr. 11 nu este în prezent locuibilă, nemaifiind efectuată nicio îmbunătăţire şi nepăstrându-se curăţenia, deşi cheile acestui imobil se aflau în posesia mamei reclamantei.
Instanţa a apreciat utilă audierea în calitate de martor a fratelui pârâtului-reclamant, numitul TM pentru clarificarea unor aspecte legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 2353/07.11.2006, respectiv motivul pentru care acest act a fost încheiat la o lună după introducerea de către reclamanta-pârâtă a acţiunii de divorţ (respectiv 20.10.2006), iar la notariat s-au prezentat doar reclamanta-pârâtă, în calitate de cumpărător şi fratele pârâtului-reclamant, în calitate de vânzător. Ca urmare a împotrivirii reclamantei-pârâte la audierea acestui martor, rudă cu reclamantul, instanţa nu a administrat proba.
În consecinţă, luând în considerare criteriul folosinţei îndelungată a imobilului, nevoia de spaţiu de locuit, posibilităţile materiale ale părţilor, faptul că pârâtul-reclamant a efectuat investiţii la imobilul din blocul 15 va atribui acestuia imobilul arătat, iar reclamantei-pârâte imobilul din blocul 11, Bicaz.
În vederea egalizării loturilor, corespunzător cotelor egale de 1 la dobândirea bunurilor comune, instanţa urmează să oblige pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâta a sumei de 2101 lei, cu titlu de sultă.
Fata de considerentele enunţate, instanţa urmează a admite
cererea principală, luând act de renunţarea la judecarea cererii reconvenţionale.
Văzând şi dispoziţiile art. 274-276 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
