J U D E C A T A
Asupra acţiunii civile de faţă;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.800/277/18.05.2009 la această instanţă, reclamantul N.E. a chemat în judecată pe pârâta S.(N.)A. solicitând instanţei partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei.
În motivarea acţiunii arată că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1973 şi a convieţuit cu aceasta până în anul 1992, când s-au despărţit în fapt, iar ulterior căsătoria a fost desfăcută prin divorţ.
În timpul căsătoriei, susţine reclamantul că a dobândit împreună cu pârâta următoarele bunuri comune: o casă de locuit situată în oraşul *****, între vecinii: *****, compusă din 8 camere, parter si etaj, construcţie realizată din blocuri de diatomit acoperită cu ţiglă, un garaj, tot din aceleaşi materiale, pe terenul aferent de 500 m.p. Mai arată reclamantul că în prezent în acest imobil locuieşte el şi familia sa, pârâta stabilindu-şi domiciliul în Canada.
La realizarea construcţiilor contribuţia reclamantului a fost esenţială, pârâta având un salariu mic în calitate de funcţionară la IFET *****.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.30 din codul familiei şi art.6732 din codul de procedură civilă.
A depus la dosar o adeverinţă cu nr.2073/11.03.21009 emisă de Primăria oraşului *****, sentinţa civilă nr.1873/21.11.1994 prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor.
A fost citată pârâta în conformitate cu disp.art.1141 alin.4 din codul de procedură civilă.
Pârâta şi-a ales domiciliul în vederea comunicării actelor procedurale în Municipiul Bucureşti, la domiciliul numitei N.E.-E. şi a fost reprezentată în cursul procesului de SCA „Bârsan, Popescu şi Asociaţii”. Pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.
Prin întâmpinare se arată că acţiunea reclamantului nu este întemeiată deoarece construcţia a cărei partajare se solicită nu este bun comun al soţilor, ci este edificată de mama pârâtei, respectiv D.E., executarea construcţiei fiind făcută pe cheltuiala acesteia şi cu manopera plătită de ea.
Prin cererea reconvenţională se solicită instanţei să constate că imobilul teren şi construcţie situat în oraşul ***** nu este bun comun al soţilor S.(N.)A şi N.E. În subsidiar, în situaţia în care se va constata că imobilul este bun comun se solicită să se stabilească care parte a acestuia este bun comun, care este cota de contribuţie a soţilor la dobândirea acestora şi să se dispună atribuirea în întregime a imobilului, pârâtei.
S-a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr.56234/51 din 11.04.2000, emis de pe urma def. D.D., moştenitoarei S.(N.)A; autorizaţie pentru executare de lucrări nr.1013/1974; certificat de moştenitor nr.20/1987 emis de pe urma def. D.E.; certificat de moştenitor nr.292/1974 emis de pe urma def. D.D.; chitanţe pentru procurarea unor materiale; procură judiciară prin care S.(N.)A împuterniceşte pe N.E.-E. să-i susţină interesele în faţa instanţelor judecătoreşti.
Printr-o cerere depusă la data de 04.09.2009, reclamantul N.E. şi actuala soţie a acestuia, N.C., solicită instanţei să constate că au făcut investiţii la imobilul menţionat în acţiunea principală, respectiv au construit o încăpere de 2/3 în vederea instalării unei centrale termice, au instalat o centrală termică în valoare de 20.500 lei, au înlocuit în totalitate instalaţia electrică de aluminiu în cupru.
Ulterior, la termenul de judecată din data de 22.01.2010, reclamantul prin apărător a făcut precizarea că cererea de la fila 43 este o precizare la cererea introductivă şi că a fost făcută din eroare şi în numele actualei soţii de către reclamant. A precizat că nu doreşte introducerea în cauză a soţiei actuale.
La termenul de judecata din data de 27.11.2009 reclamantul a făcut precizări la cererea de chemare in judecată, solicitând pe lângă cele arătate anterior şi constatarea unui drept de superficie în favoarea sa asupra terenului aferent construcţiei.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
La data de 17.02.2010 reclamantul a depus personal prin intermediul judecătorului de serviciu, o cerere prin care a solicitat instanţei să se ia act că renunţă la judecată .
Cererea de renunţare la judecată a fost pusă în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 19.02.2010, pârâta prin apărător arătând că nu se opune la renunţarea la judecată, însă a insistat ca instanţa să se pronunţe pe primul capăt de cerere din cererea reconvenţională şi să respingă cel de-al doilea capăt al reconvenţionalei ca rămas fără obiect, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Reclamantul-pârât N.E. a formulat acţiune de partaj bunuri comune în contradictoriu cu pârâta S.(N.)A., acţiune precizată ulterior şi completată cu un capăt de cerere privind instituirea unui drept de superficie asupra terenului aferent construcţiei , ce se cere a fi partajat.
La termenul de judecată din data de 19.02.2010 s-a pus în discuţie cererea reclamantului de renunţare la acţiunea formulată, cerere cu care pârâta prin apărător a fost de acord, solicitând însă cheltuielile de judecată.
Potrivit disp.art.246 cod procedură civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Dacă renunţarea se face după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Având în vedere aceste dispoziţii procedurale, precum şi acordul pârâtei, instanţa în baza art.246 cod procedură civilă va lua act de renunţarea reclamantului la judecată.
În privinţa cererii reconvenţionale formulată de către pârâta-reclamantă S.(N.)A., instanţa reţine următoarea situaţie:
Prin primul capăt de cerere pârâta – reclamantă solicită instanţei să constate că imobilul compus din teren şi construcţie aflat în oraşul ***** nu este bun comun al soţilor S.(N.)A. şi N.E.
Pârâta a insistat asupra acestui capăt de cerere chiar în condiţiile în care reclamantul a renunţat la judecata acţiunii principale, astfel încât instanţa se va pronunţa separat cu privire la acestea.
Referitor la fondul pretenţiei pârâtei, instanţa apreciază că cererea acesteia este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În privinţa terenului aferent casei de locuit, instanţa reţine că acesta nu este bun comun al foştilor soţi, terenul aparţinând tatălui pârâtei, D.D. şi fiind reconstituit pârâtei în calitate de moştenitoare a acestuia aşa cum rezultă din titlul de proprietate nr.56234/51 din 11.04.2000 in care terenul figurează la tarlaua 108, intravilan, curţi-construcţii.
În privinţa imobilului casă de locuit instanţa reţine că în anul 1974 mama pârâtei, D.E., a hotărât dărâmarea casei vechi de chirpici şi construirea unei case noi pe terenul situat în oraşul *****. Pentru edificarea acestei noi locuinţe a formulat cerere pentru eliberarea autorizaţiei de construire, cerere înregistrata la Primăria ***** sub nr.1013/1974 (fila 101 din dosar).
În vederea executării a fost comandat un proiect de execuţie cu realizarea devizului estimativ pentru materiale şi manoperă, cota de proiectare fiind stabilită la suma de 1200 lei aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 102 din dosar. Plata aferentă proiectării s-a făcut cu chitanţa nr.1380/25.10.1974 aflată la dosarul cauzei (filele 56, 62, respectiv filele 66, 68), autorizarea executării construcţiei s-a realizat prin autorizaţia pentru executare de lucrări emisă la data de 25 mai 1974 sub nr.1013 (dosar nr.42), înscris aflat la fila 10 din dosar. Persoana autorizată să execute lucrările este D.E., pe numele său fiind întocmite toate actele privind execuţia acestei case şi anume: devizul de lucrări (fila 65 din dosar), memoriu tehnic cu extrasul de materiale (filele 103, 104 din dosar), devizul de lucrări (filele 105-109 din dosar), planul de amplasament (fila 111 din dosar).
În privinţa executării concrete a construcţiei instanţa reţine faptul că pârâta a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât cumpărarea materialelor necesare cât şi contractarea de lucrări de execuţie şi plata acestora ca fiind făcute de mama pârâtei D.E.. Astfel, la dosarul cauzei s-a depus contractul de lucrări (fila 63) situaţia de plată (fila 64), chitanţa de plată prestări servicii nr.1473/1974, chitanţa de plata a echipei de constructori nr.81/01.07.1974, chitanţa de plată de prestări servicii nre.1926/22.07.1974, contractul nr.3095/30.05.1974, situaţia de plată nr.36129/ 23.07.1974, factura nr.706/30.05.1974 pentru achiziţionarea fierului beton precum si alte înscrisuri privind achiziţionarea de fier beton, ciment, plasă împletită, blocuri de zidărie, lemn , şipci, vopseluri, broaşte, balamale, geamuri.
Pe parcursul procesului, prin memoriile depuse la dosar, reclamantul a susţinut si a încercat să acrediteze ideea că mama pârâtei, D.E., fiind în vârstă şi beneficiind doar de o pensie în cuantum modic, nu avea posibilităţi materiale să realizeze o asemenea investiţie şi că atât materialele cât şi manopera au fost suportate din veniturile realizate de către reclamant, atât în calitate de salariat cât şi prin prestarea unor activităţi arătând că, lucra particular pe ascuns, confecţionând lucrări dentare, activităţi în urma cărora obţinea venituri substanţiale.
Susţine reclamantul că a cumpărat toate materialele de construcţie şi s-a ocupat pentru efectuarea lucrărilor însă, nu face nici o dovadă cu înscrisuri în acest sens.
Susţinerile reclamantului-pârât sub acest aspect sunt contrazise de înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei, astfel, conform devizului estimativ si a situaţiilor de lucrări, construcţia acestei case a fost stabilită la suma de 60.000 lei, la care se adaugă suma de proiectare de 1200 lei, adică un total de 61.200 lei. disponibilităţile băneşti ale proprietarei D.E. au fost dovedite prin depunerea extrasului de cont privind lichidarea unui cont aflat la CEC în valoare de 74.812,55 lei, sumă cu mult peste valoarea estimată a construcţiei (fila 112 din dosar), lichidare care a avut loc in data de 10.01.1974, înainte de începerea executării construcţiei.
Toate aceste probe dovedesc că titularul dreptului de proprietate asupra construcţiei a fost mama pârâtei, D.E., iar foştii soţi S.(N.)A. şi N.E. nu au dobândit nici un drept de proprietate in devălmăşie asupra acestui bun.
Având în vedere aceste considerente instanţa urmează a admite în parte cererea reconvenţională în privinţa primului capăt de cerere şi în consecinţă urmează a constata că imobilul compus din construcţie şi teren aferent situat în oraşul *****, nu este bun comun în devălmăşie al foştilor soţi N.E. si S.(N.)A.
Urmează să respingă cel de-al doilea capăt de cerere reconvenţională ca rămas fără obiect.
Fiind in culpă procesuală, atât ca urmare a renunţării la judecată în condiţiile prevăzute de art.246 alin.3 cod procedură civilă, cât şi ca urmare a admiterii cererii reconvenţionale, reclamantul – pârât urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă în sumă de 2555,82 lei reprezentând onorariu pentru serviciile juridice acordate de SCA „Bârsan, Popescu si Asociaţii” conform chitanţei nr.83/30.10.2009 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art.246 cod procedură civilă, ia act de renunţarea la judecată a reclamantului N.E., în contradictoriu cu pârâta S.(N.)A.
Admite în parte cererea reconvenţională formulată de către pârâta-reclamantă S.(N.)A. împotriva reclamantului-pârât N.E..
Constată că imobilul compus din casă de locuit şi teren aferent, situat în oraşul *****, între vecinii: *****, nu este bun comun al foştilor soţi N.E. şi S.(N.)A.
Respinge cel de-al doilea capăt de cerere din reconvenţională ca rămas fără obiect.
Obligă reclamantul-pârât la 2555,82 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
4
