Bunurile dobandite de soti în timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune.Orice conventie contrara este nula.Nulitatea se aplica atat conventiei incheiate de viitorii soti în vederea casatoriei, cat şi aceleia incheiate în timpul casatoriei.
Reclamanta M.N.F. a chemat în judecata pe paratul S.I. solicitand partajarea apartamentului dobandit în timpul casatoriei.
Paratul, prin cererea reconventionala formulata a cerut ca reclamanta sa aduca la masa de partaj mai multe bunuri mobile dobandite în comun, aratand ca apartamentul a carui imparteala s-a solicitat este bunul său propriu, fiind cumparat de tatal lui asa cum rezulta din chitanta cu care s-a achitat pretul şi din actul de constatare incheiat de soti la momentul despartirii, cand şi-au impartit bunurile comune.
În cauza, parintii paratului S.C. şi S.T. au depus o cerere de interventie în interes propriu şi în interesul fiului lor pentru excluderea de la masa de impartit a apartamentului în litigiu care a fost cumparat cu banii lor, pentru ei şi fiul lor.
Şi parintii reclamantei F.G. şi F.M.au formulat cerere de interventie în nume propriu şi pentru fiica lor, solicitand excluderea de la partaj a unor bunuri cu care au inzestrat-o.
Dupa administrarea probatoriilor, Judecatoria Targoviste, prin incheierea din 15 decembrie 2003 a admis în principiu actiunea şi cererea reconventionala, a respins cererile de interventie şi a constatat ca sotii au dobandit în timpul casatoriei în cote egale de contributie apartamentul nr.7 situat în Targoviste precum şi unele bunuri mobile.
Pentru a dipune astfel, prima instanta a retinut ca sotii, a caror casatorie a fost desfacuta prin sentinta civila nr.10554/1995 a Judecatoriei Targoviste, au dobandit în comun bunurile mobile şi apartamentul aflat în disputa lor.
Incheierea de admitere în principiu a fost apelata de parat şi intervenientii S.C. şi S.T, cu motivarea ca apartamentul, desi a fost cumparat în timpul casatoriei, a fost platit prin contributia lor exclusiva, dandu-se astfel o gresita interpretare probelor.
În urma analizarii motivelor de apel, Tribunalul Dambovita, prin decizia civila nr.1306/2004 a admis apelul, a schimbat în parte incheierea interlocutorie în sensul admiterii cererii de interventie şi excluderii apartamentului din masa bunurilor comune.
Pentru a pronunta aceasta decizie, s-a retinut ca desi imobilul a fost cumparat în timpul casatoriei sotilor, în chitanta de plată a pretului s-a mentionat ca plata a fost facuta de S.C.-tatăl paratului; ca aceasta mentiune coroborata cu declaratiile martorilor şi cu tranzactia incheiata de parti privind impartirea bunurilor lor, constituie dovada certa a faptului ca apartamentul este bunul personal al apelantului-parat.
Decizia a fost atacata cu recurs de reclamanta, cu motivarea, intre altele, ca probele nu au fost corect apreciate, ignorandu-se inscrisurile autentice şi depozitiile martorilor precum şi faptul ca tranzactia incheiata de soti este lovita de nulitate absoluta.
Curtea, examinand decizia prin prisma criticilor formulate şi a dispozitiilor legale incidente în cauza a constatat ca regimul matrimonial este obligatoriu şi unic, art.30 alin.1 din codul familiei stabilind ca bunurile dobandite de oricare dintre soti în timpul casatoriei, sunt de la data dobandirii lor, bunuri comune iar orice conventie contrara este nula.
S-a retinut ca inscrisul intitulat”act de constatare” prin care sotii au convenit ca paratul sa ramana în apartamentul în litigiu ca unic proprietar este un act nul.
El nu poate produce efecte juridice. În aceste conditii, declaratiile martorilor nu pot fi coroborate cu actul incheiat intre soti şi care este lovit de nulitate absoluta şi nu pot schimba regimul legal al bunului astfel cum este reglementat de art.30 din codul familiei.
Tatăl intimatului chiar daca ar fi achitat pretul apartamentului cumparat de soti inîn timpul casatoriei, se prezuma ca a inteles sa-i gratifice pe ambii soti, cata vreme nu rezultă din probe o alta situatie de natura sa rastoarne prezumtia relativa de comunitate.
În atare situatie, Curtea în baza art.312(1) cod pr.civ. a admis recursul, a modificat în tot decizia tribunalului mentinand ca legala şi temeinica incheierea pronuntata de judecatorie, fiind incidente în cauza dispozitiile art.304 pct.9 cod pr.civ.
