Partaj bunuri comune. Încheiere de admitere în principiu. Apel. Critici privind încheierea de admitere în principiu. Neanalizarea apelului sub aspectul acestor critici pe motivul autorităţii puterii lucrului judecat. Nelegalitate.
Cod procedură civilă: art. 673/6 , art. 673/8 , art. 312 alin. 1 şi 5.
Este adevărat, că în cuprinsul cererii de apel reclamantul a arătat că atacă încheierea de şedinţă din data la care s-a dezbătut cauza în fond, însă această menţiune este evident o eroare materială, în contextul în care încheierea de admiterea în principiu este supusă apelului odată cu fondul cauzei (art. 673/6 combinat cu art. 673/8 Cod procedură civilă), iar apelantul reclamant în cererea de apel formulată legal a dezvoltat acest motiv de apel.
Procedând la respingerea apelului reclamantului fără a analiza criticile privind aspectele reţinute în încheierea de admitere în principiu ( art. 673/6 Cod procedură civilă ), pe motivul că cele constatate prin această încheiere au intrat în puterea lucrului judecat urmare a neexercitării căi de atac a apelului în termenul legal, este nelegală şi supusă casării în condiţiile art. 312 alin. 1 şi 5 Cod procedură civilă.
Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr. 13/8 februarie 2010
Constată că prin sentinţa civilă nr. 2980/2008 a Judecătoriei Sibiu s-a admis în fond şi în parte acţiunea principală precizată formulată de reclamantul S.C. în contradictoriu cu pârâţii C.M., C.O. şi C.M.; s-a admis în fond şi în parte acţiunea reconvenţională precizată şi completată formulată de pârâta reclamantă reconvenţională C. M. în contradictoriu cu pârâtul reconvenţional S.C. s-a admis acţiunea reconvenţională formulată de pârâţii C.O. şi C.M. în contradictoriu cu pârâţii reconvenţionali S.C. şi C.M. şi, în consecinţă s-a dispus, printre altele, partajarea în natură a imobilului ce a format obiectul litigiului, potrivit expertizei tehnice efectuată de experţii: G.A., T.S. şi B.T., care face parte integrată din prezenta hotărâre, cu înscrierea în Cartea funciară a drepturilor astfel dobândite; s-a dispus partajarea în natură a bunurilor mobile comune prin formarea a două loturi potrivit expertizei efectuată în cauză de expert F.D., care face parte integrată din prezenta hotărâre, cu obligarea reclamantul să plătească pârâtei C. M. o sultă egalizatoare.
A fost obligat reclamantul S.C. şi pârâta C.M. să se separe cu toate contoarele şi aparatele de măsurat curentul electric, gazul metan şi apa iar în caz de refuz, au fost autorizaţi pârâţii reclamanţi reconvenţionali C.O. şi M. se efectueze aceste separări pe cheltuiala pârâţilor reconvenţionali.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată suportate de părţi pentru acţiunea de partaj, în temeiul art. 276 Cod de procedură civilă
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa civilă nr. 8404/2005 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată la data de 25.01.1997 între S.C. şi C.M.
Potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar soţii au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul cu nr. 2 situat la etajul 1, compus din 2 camere, bucătărie, baie, cămară, debara, 2 logii şi apartamentul cu nr.,4 situat la etajul 2 cu aceeaşi componenţă din imobilul situat în Sibiu, str. D.C., nr.5C.
Mansarda acestui imobil, neidentificată în cartea funciară, a fost construită de soţi în timpul căsătoriei, fapt ce a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi.
Din probele administrate nu rezultă că unul din soţi a avut o contribuţie mai mare, astfel că, instanţa a constatat că bunurile comune au fost dobândite în cote egale de contribuţie de ? părţi fiecare.
La termenul de judecată din 22.12.2006, în temeiul art. 673 indice 5 şi 6 Cod de procedură civilă, instanţa a admis în principiu şi în parte atât acţiunea principală cât şi acţiunea reconvenţională formulată de C.M. şi a constatat masa bunurilor comune, cota parte ce revine fiecărei părţi şi drepturile de creanţă născute din starea de coproprietate respingând celelalte cereri, conform celor reţinute mai sus. Faţă de faptul că la parterul imobilului locuiesc părinţii pârâtei şi aceasta poate folosi în continuare calea de acces existentă, instanţa a atribuit apartamentul 2 de la etajul I al imobilului pârâtei-reclamantă reconvenţional iar apartamentul 4 şi mansarda, reclamantului.
S-a dispus şi administrat o expertiză tehnică în specialitatea construcţii efectuată de trei experţi topografi, şi cum părţile nu au contestat aceste valori instanţa a apreciat corectă opinia celor trei experţi şi concluziilor lor exprimate în raportul de expertiză şi suplimente au fost însuşite de instanţă.
Faţă de componenţa şi poziţionarea imobilului de împărţit este evident că partajul în natură este posibil şi, faţă de cerinţa dispoziţiilor art. art. 741 Cod civil, cererea pârâtei de a-i fi atribuit întregul imobil cu obligarea sa la sultă nu este întemeiată, în condiţiile în care reclamantul solicită şi el atribuirea imobilului.
Cu privire la cererea reconvenţională formulată de pârâţii C.O. şi M. instanţa constată că aceasta este întemeiată faţă de înţelegerea contractuală din momentul vânzării imobilului către reclamantul S.C. şi pârâta C.M. şi faţă de modalitatea de partajare în natură a imobilului.
Instanţa a obligat reclamantul pârât reconvenţional S.C. să plătească pârâtei reclamantă reconvenţional C.M. suma de 355,64 lei, urmare dreptului constatat prin încheierea de admitere în principiu .
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul S.C., pârâta-reclamantă reconvenţional C.M. şi pârâţii C.O. şi C.M.
Reclamantul S.C. a solicitat să se constate, printre altele, că el are o contribuţie majoritară la dobândirea bunurilor comune, de 75%, fapt dovedit cu martorii audiaţi în cauză.
Pârâta-reclamantă reconvenţional a solicitat reaprecierea valorilor părţilor componente ale imobilului, cu referire la stabilirea sultelor şi în final atribuirea în întregime a imobilului din litigiu către ea, imobilul fiind o singură unitate locativă.
Pârâţii C.O. şi C.M. au solicitat, printre altele, cu privire la partajarea imobilului, atribuirea acestuia pârâtei-reclamantă reconvenţional, cu motivarea că reprezintă o singură unitate locativă.
Prin decizia civilă nr. 289/2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu – Secţia civilă s-au respins ca nefondate apelurile formulate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut, în esenţă, de către tribunal cu referire la actele şi lucrările dosarului că apelul reclamantului este nefondat, întrucât contribuţia acestora a fost stabilită de instanţa de fond prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 22.12.2006, iar prin apelul declarat reclamantul atacă doar sentinţa civilă nr. 2980/2008, fără să critice încheierea de admitere în principiu prin care s-a stabilit această cotă, iar în motivele de apel critică încheierea din 1.04.2008, cea în care s-au consemnat susţinerile în fond ale părţilor.
În ce priveşte apelul pârâtei reclamantă reconvenţional C.M., s-a reţinut, că este neîntemeiat, având în vedere că din probele administrate rezultă cu certitudine că imobilul, structurat pe mai multe nivele şi apartamente, poate fi partajat în natură, nu constituie o singură unitate locativă, raportat la disp. art. 673/5 al.2 Cod procedură civilă., iar cei trei experţi au justificat modul de stabilire a valorilor imobilului şi investiţiilor, apoi lucrările la pavaj, terasă, etc., au fost evaluate la data efectuării expertizei, la starea de degradare în care se găseau atunci.
Apelul pârâţilor C.O. şi C.M. este neîntemeiat întrucât ei nu pot avea pretenţii cu privire la modalitatea de partaj faţă de obiectul cauzei – partaj bunuri comune, că terasă aparţine de apartamentul I al părinţilor pârâtei, respectiv este planşeul construcţiei aparţinând apartamentului acestora, ca urmare, corect valoarea acesteia nu a fost inclusă în masa bunurilor comune ale celor doi foşti soţi, şi corect instanţa de fond a stabilit că aceştia au un drept de creanţă împotriva pârâţilor C., reprezentând contravaloarea acestor investiţii.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs în termen, legal timbrat şi motivat, reclamantul S.C., pârâta-reclamantă reconvenţional C.M. şi pârâţii C.O. şi C. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul reclamantul S.C. a solicitat, în principal, casarea decizie atacate, întrucât prin apelul formulat reclamantul a atacat şi încheierea pronunţată în temeiul art. 673 teza 6 Cod procedură civilă, ce face parte integrantă din sentinţa civilă apelată, pronunţată de prima instanţă, iar, în subsidiar, a solicitat modificarea decizie civile atacate astfel cum a solicitat şi prin cererea de apel, cu cheltuieli de judecată, conf. art. 274 Cod procedură civilă, în sensul de a se constat că a avut o cotă de contribuţie de 75 % la dobândirea masei partajabile, aspect dovedit cu probele de la dosar.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâta-reclamantă reconvenţional a solicitat, în principal, admiterea recursului şi modificarea hotărârilor atacate în sensul de a se dispune ieşirea din indiviziune asupra imobilului bun comun prin a se constata că imobilul este o singură unitate locativă, motivându-se că, imobilul fiind o singură unitate locativă, caz în care trebuie să-i fie atribuit ei, cu sultele corespunzătoare.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct.6 final, 7-9 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
Recurenţi pârâţii C.O. şi C.M., în motivarea cererii de recurs, au solicitat la fel ca în cererea de apel să se constate că imobilul suspus partajului reprezintă o unitate locativă singulară, ce nu poate fi partajată în natură, să se atribuie pârâtei-reclamantă reconvenţional acest imobil.
În drept, se invocă disp. art. 304 pct. 6 final, 7- 9 Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar recurenţii pârâţii C.M.C., C.O. şi C.M. au solicita respingerea recursului declarat în cauză de reclamantul pârât reconvenţional S.C., motivând, în esenţă, că susţinerile acestuia sunt nefondate soluţia tribunalului fiind legală şi temeinică sub aspectele criticate de acesta.
Prin Decizia civilă nr. 13/R din 8 februarie 2010- Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Curtea de Apel Alba Iulia s-au admis recursurile declarate de reclamantul S.C.P. şi pârâţii C.M.C., C.O. şi C.M. şi s-a casat decizia civilă recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, respectiv, Tribunalul Sibiu – secţia civilă.
Pentru a pronunţa această decizie s-a reţinut de către instanţa de recurs următoarele:
Sistematizând expunerea de motive ale reclamantului din motivele scrise de recurs, Curtea observă că prin motivele scrise de recurs reclamantul a solicitat, în principal, a i se admite recursul formulat în cauză pe considerentul că prin cererea de apel reclamantul a atacat şi încheierea de admiterea în principiu prin care s-a constatat cota de contribuţie a soţilor la dobândirea masei partajabile, critici care analizate, din oficiu, prin prisma dispoziţiilor art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă, se circumscriu cazului de recurs prevăzut de art. 312 alin. 5 teza a I-a Cod procedură civilă.
Curtea reaminteşte că potrivit art. 312 alin. 5 teza a I-a Cod procedură civilă, în cazul în care instanţa a cărei hotărâre este recurată a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de recurs, după casare trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea apreciază că prin cererea de apel formulată în cauză, reclamantul a atacat şi încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 22.12.2006 de către instanţa de fond, prin care s-a constatat, printre altele, cota egală de contribuţie a soţilor la dobândirea masei partajabile, soluţia pronunţată de instanţa de apel sub acest aspect fiind nelegală, şi suspusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aşa cum se va arăta în continuare.
În concret, prin Încheierea civilă pronunţată la data de 22.12.2006 în dosar nr. 1534/306/2006 ( număr în format vechi 2241/2006), Judecătoria Sibiu, în temeiul art. 673/6 rap. la art. 673/5 Cod procedură civilă a pronunţat o încheiere de admitere în principiu, prin care a constatat, printre altele, că S.C.P.( reclamantul) şi C.M.C.( pârâta) au avut o cotă de contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune, menţionându-se în minuta şi dispozitivul hotărârii că hotărârea este supusă apelului odată cu fondul cauzei, conform art. 673/8 Cod procedură civilă.
Examinând cererea de apel formulată de reclamant, Curtea constată că prin cererea de apel reclamantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate şi rejudecând cauza în fond, să se dea o interpretare corectă a probelor dosarului, în sensul admiterii în întregime a acţiunii introductive de instanţă, prin reaprecierea cotei reclamantului şi a valorilor determinate prin expertiza la dobândirea bunurilor comune, motivându-se, sub motivul nr. 1 de apel că instanţa de fond ,, prin încheierea pronunţată în temeiul art. 673/6 din Cod procedură civilă., a apreciat în mod netemeinic cota de contribuţie a reclamantului la dobândire masei partajabile ca fiind de 50 %, în contextul în care din probe rezultă o cotă de contribuţie de 75 % , aşa cum s-a precizat la fila 45 din dosar’’, argumentându-se apoi în cuprinsul cererii în fapt şi în drept acest motiv de apel – f. X ds. apel.
Tribunalul, referitor la acest motiv de apel a apreciat că atâta timp cât contribuţia soţilor a fost stabilită de instanţa de fond prin încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 22.12.2006, iar prin apelul declarat reclamantul a atacat doar sentinţa civilă nr. 2980/2008, fără să critice încheierea de admitere în principiu, iar în motivele de apel critică încheierea din 1.04.2008, cea în care s-au consemnat susţinerile în fond ale părţilor, acest motiv de apel nu poate fi analizat, cota de contribuţie a soţilor întrând în puterea lucrului judecat.
Procedând astfel Tribunalul Sibiu a pronunţat o hotărâre nelegală supusă casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, întrucât este fără putinţă de tăgadă că reclamantul a atacat prin apelul declarat şi încheierea de admitere în principiu pronunţată la data de 22.12.2006 de către instanţa de fond.
Curtea nu neagă aspectul că în cuprinsul cererii de apel reclamantul a arătat că atacă încheierea de şedinţă din 1 aprilie 2008, dată la care s-a dezbătut cauza în fond, însă această menţiune este evident o eroare materială, în contextul în care încheierea de admiterea în principiu este supusă apelului odată cu fondul cauzei (art. 673/8 Cod procedură civilă), iar apelantul reclamant în motivele de apel formulate legal a dezvoltat acest motiv de apel.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 5 teza a I-a Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul reclamantului S.C.P., va casa decizia civilă atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel, respectiv, Tribunalul Sibiu – Secţia civilă.
Curtea va admite şi recursurile declarate în cauză de pârâţii C.M.C., C.O. şi C.M., astfel încât să se asigure o judecată unitară a cauzei.
Cu ocazia rejudecării cauzei instanţa de apel va avea în vedere, astfel cum se prevede imperativ în art. 315 alin. 3 Cod procedură civilă, celelalte motive de recurs invocate de reclamant în susţinerea recursului, precum şi criticile invocate de fiecare recurent pârât în dezvoltarea motivelor de recurs, în scopul pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.
