Partaj de bunuri comune. Constituirea masei bunurilor comune. Bun dobândit de unul din soţi prin moştenire. Transformarea bunului propriu dobândit prin moştenire în bun comun al ambilor soţi. Condiţii.
Toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei, cu excepţia celor prevăzute de art. 31 Codul familiei, se prezumă ca sunt bunuri comune ale ambilor soţi, de la data dobândirii lor.
În principiu, participarea soţului neproprietar la îmbunătăţirile sau reparaţiile ce se fac unui imobil bun propriu al celuilalt soţ nu duce la schimbarea naturii juridice a bunului şi deci nu-l transformă din bun propriu în bun comun.
În situaţia în care lucrările efectuate în timpul căsătoriei asupra imobilului respectiv, l-au transformat în aşa măsură încât el a devenit un bun deosebit de cel iniţial, acesta trebuie considerat ca fiind dobândit în timpul căsătoriei, fiind bun comun în sensul art. 30 din Codul familiei.
Prin sentinţa civilă nr. 166/25 mai 2004, Judecătoria Murgeni (Chiosa Liviu) a admis acţiunea de partaj bunuri comune formulată de reclamantă şi a constatat că masa de împărţit se compune din casă de locuit, terenul aferent acesteia, terenul dobândit de soţul pârât prin reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 reţinându-se o cotă de contribuţie a reclamantei de 80 % şi a pârâtului de 20 % la dobândirea bunurilor comune.
Investit cu apelul pârâtului şi suplimentând probele, Tribunalul Vaslui a schimbat în parte sentinţa pronunţată de judecătorie (decizia civilă nr. 78/05.04.2005) în sensul că a scos din masa bunurilor comune terenul aferent construcţiei şi terenul înscris în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului.
A rezultat din probe că pârâtul a dobândit prin moştenire o casă şi terenul aferent. Casa fiind în stare avansată de degradare la data dobândirii a fost demolată şi cei doi soţi au construit o casă nouă, acest imobil fiind considerat bun comun şi inclus în masa de împărţit. Terenul aferent casei (dobândit prin moştenire) cât şi cel reconstituit pârâtului conform Legii 18/1991 este bun propriu al acestuia, situaţie recunoscută chiar şi de reclamantă, astfel că instanţa de fond greşit l-a inclus în masa bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Hotărârea primei instanţe a fost schimbată şi în ce priveşte contribuţia părţilor la dobândirea bunurilor comune. Din probele dosarului s-a reţinut că părţile au o contribuţie egală la dobândirea bunurilor comune. Deşi reclamanta a fost salariată şi pârâtul a realizat venituri, exercitând meseria de tâmplar.
