Partaj. Parte din imobil aflată în coproprietatea pe cote-părţi, forţată şi perpetuă, a părţilor litigante. Respingerea cererii.
Prin sentinţa civilă nr. 2432/9.02.2006 instanta a respins cererea formulata de reclamantele U.R.P. si U.M.A. in contradictoriu cu pârâtii P.S. si P.A. ca nefondată.
Prin cererea înregistrată la data de 16.06.2005, pe rolul acestei instanţe sub nr. 14362/299/2005 ( dosar în format vechi nr.14141/2005 ), reclamantele U.R.P. şi U.M.A. au chemat în judecată pârâţii P.S. şi P.A., solicitând ca instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să dispună ieşirea din indiviziune asupra vestibului comun, în suprafaţă de 1,07 mp., din imobilul situat în strada M.C. prin atribuirea acestuia reclamantelor.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat în fapt că sunt proprietarele apartamentului nr. 1 din imobilul din str. M.C. conform contractului de vânzare cumpărare nr. 102/112/1996 şi certificatului de moştenitor legal nr. 35/22.02.2005 eliberat de BNP E.M., iar la parterul imobilului se află un vestibul în suprafaţă de 1,07 mp., din care ele deţin în proprietate o cotă de 2/3, iar pârâţii o cotă de 1/3.
Au mai arătat reclamantele că intrarea în apartamentul lor se face exclusiv prin acest vestibul, în timp ce pârâţii folosesc o altă cale de acces în corpul de clădire proprietatea lor. Au precizat că au efectuat singure lucrări de igienizare şi îmbunătăţire a vestibulului, constând în zugrăvirea pereţilor şi montrarea unei pardoseli de gresie.
În drept, au invocat art. 6731 C.proc.civ.
Pârâţii, P.S. şi P.A. nu au depus întâmpinare.
Din analiza materialului probator administrat în cauză instanţa a reţinut:
Reclamanta, U.R.P., împreună cu soţul său, U.T., în prezent decedat, au cumpărat de la SC RV SA, în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.102/112 din 26.05.1997, apartamentul nr. 1, situat în corpul B, pe două niveluri, parter şi etaj 1, în imobilul din str. M.C. din Bucureşti, compus din vestibul, hol, bucătărie şi cămară, la parter, şi două camere, baie, debara, magazie la etajul 1, precum şi o pivniţă.
Conform certificatului de moştenitor legal nr. 35/22.02.2005 eliberat de BNP E.M. din Bucureşti, U.T. a decedat la data de 14.03.2000, moştenitorii săi fiind reclamanta, U.R.P., în calitate de soţie supravieţuitoare şi reclamanta U.M.A., în calitate de desecendent de gradul I.
Ulterior, în anul 1999, pârâţii, P.S. şi P.A., au cumpărat de la SC R V SA, în baza Legii nr. 112/1995, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.179/112 din 13.07.1999, apartamentul nr. 1, situat în corpul A, din imobilul din str. M.C. din Bucureşti, compus din trei camere, hol, bucătărie, baie, marchiză şi vestibul.
Conform contractelor de vânzare-cumpărare care constituie titlurile de proprietate ale părţilor şi schiţelor ce fac parte din aceste acte, vestibulul aflat la parterul imobilului din str. M.C. este un bun comun, deţinut în coproprietate de părţile litigante, astfel: reclamantele au o cotă indiviză de 2/3 din dreptul de proprietate asupra acestuia, iar pârâţii au o cotă de 1/3.
Din susţinerile reclamantelor, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, coroborate cu concluziile raportului de expertiză construcţii şi declaraţia martorei G.M., instanţa a reţinut că intrarea în apartamentul proprietatea reclamantelor se face exclusiv prin vestibulul în litigiu.
Art. 728 alin. 1 C.civ. prevede că nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, dar această dipoziţie legală nu este aplicabilă decât proprietăţii comune pe cote-părţi, temporare.
În imobilul din str. M.C. există mai multe apartamente şi prin urmare, îi sunt aplicabile, în privinţa exploatării, dispoziţiile cuprinse în Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari, care constituie anexa nr. 2 la Legea nr. 114/1996, astfel cum rezultă din art. 2 al acestuia.
Faţă de dispoziţiile art. 3 lit. c) din Regulamentul-cadru al asociaţiilor de proprietari, instanţa a apreciat că vestibulul în litigiu este un imobil aflat în coproprietatea pe cote-părţi, forţată şi perpetuă, a părţilor litigante. Starea de coproprietate forţată ar putea înceta numai în mod excepţional, prin manifestarea de voinţă a tuturor coproprietarilor, sau atunci când menţinerea sa nu se mai impune cu necesitate.
În cauză, pârâtul P.S. s-a opus sistării stării de coproprietate forţată asupra vestibulului, iar reclamantele, nu au probat, conform art. 1169 C.civ., că nu mai este necesară menţinerea stării de coproprietate asupra acestuia.
Conform raportului de expertiză construcţii, vestibulul este prevăzut cu o fereastră, cu dimensiuni de 0,47 m x 1,43 m, folosită pentru iluminarea naturală şi aerisire, iar în acest vestibul, se deschid atât singura uşă prin care se face accesul în apartamentul reclamantelor, cât şi o uşă care permite accesul în baia pârâţilor. Expertul a mai precizat că pârâţii beneficiază şi de o altă cale de acces spre baie, aflată în interiorul apartamentului lor.
Martorul T.A. a declarat că pârâţii folosesc uşa ce dă din baie în vestibul, pentru a avea acces la baie şi la o magazie aflată în curte. Folosirea uşii de către pârâţi pentru accesul în baie este confirmată şi de martora G.M. care a declarat că merge des în casa reclamantelor şi a văzut uneori deschisă uşa ce dă spre baia pârâţilor. Plecând de la faptul folosirii uşii de acces spre baia pârâţilor, stabilit pe baza declaraţiei martorei G.M., şi având în vedere că pârâţii sunt titularii dreptului de proprietate asupra corpului A din imobil, instanţa, în conformitate cu dispoziţiile art. 1203 C.civ., a apreciat aplicabilă în favoarea pârâţilor, prezumţia că aceştia folosesc vestibulul pentru aerisirea băii, proprietate exclusivă.
Faptul că reclamantele au un drept de coproprietate de două ori mai întins decât cel al pârâţilor şi au realizat lucrări de îmbunătăţire la vestibul, nu justifică sistarea stării de indiviziune forţată, în condiţiile în care pârâţii continuă să folosească uşa ce face legătura cu apartamentul lor, ieşirea din apartamentul pârâţilor în vestibul a fost realizată înainte de dobândirea dreptului de proprietate de către părţile litigante, astfel cum s-a reţinut în concluziile raportului de expertiză, iar reclamantele au acceptat să dobândească numai o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra vestibului, încă din 1997, înainte ca pârâţii să devină proprietarii corpului A.
În consecinţă, apreciind că vestibulul este proprietatea comună pe cote-părţi, forţată a părţilor litigante, pârâtul P.S. se opune ieşirii din indiviziune, iar reclamantele nu au dovedit că menţinerea stării de coproprietate nu mai este necesară, instanţa a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.
