Prin actiunea formulata la data de 29.11.2006, reclamantul M. D. a chemat în judecata pe pârâta I.C., solicitând instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa dispuna împartirea în cote egale a bunurilor comune, si anume: 24% dintr-un apartament cu 3 camere situat în Târgu-Jiu, restul de 76 % reprezentând partea de bun propriu a reclamantului ca urmare a donatiei primite de la matusa si unchiul sau, H.N. si H.A., în suma de 350.000.000 lei la cumpararea apartamentului cu suma de 460.000.000 lei,o mobila de dormitor second hand, compusa din sifonier cu 5 usi, 2 noptiere, pat dublu si toaleta, un frigider Privileg de 240 l, second hand, hota electrica, centrala termica si calorifere, închiderea balconului, gresie si faianta pe hol si baia mica, pus lambriu în balcon, televizor color Television si televizor tricolor Sonz (second hand), covor persan pe fond gri 3m/2m, un videocasetofon LG, second hand, cuptor cu microunde Kenword.
Pârâta a formulat întâmpinare si cerere reconventionala, solicitând sa fie introduse la masa de împartit si alte bunuri si îmbunatatiri: o masa rotunda de bucatarie si sase scaune din piele pe suport de inox, o garnitura mobila pentru sufragerie, un radiocasetofon, un TV color Goldstar, o antena parabolica, un sistem Home Cinema, îmbunatatiri la apartamentul cu 3 camere: geam termopan pe tocarie de PVC la bucatarie, faianta si gresie pentru baia mare (achizitionate dar nemontate), raschetat parchet, demolat zid pentru edificarea celui de al doilea balcon, acoperis balcon, camara cu usa plianta, achizitionarea a trei usi si montarea acestora, oglinda, WC si bazin aferent, suporti de inox în baia mica, contravaloarea bunurilor achizitionate de ei pe perioada cât au locuit în apartamentul rudelor reclamantului :centrala, termica si manopera de montare, chiuveta, tapet si materiale si manopera pentru zugravirea baii si bucatariei.
Pârâta a mai solicitat restituirea de catre reclamant a bunurilor proprii ramase în apartament.
În cauza, au formulat cerere de interventie în interesul reclamatului, numitii H.A. si H.N., solicitând majorarea contravalorii lotului reclamantului cu 75% din contravaloarea apartamentului compus din 3 camere si dependinte, aratând ca sunt unchii reclamantului si au înteles sa îl ajute, dându-i suma de 35.000 lei RON proveniti din vânzarea apartamentului lor din strada A.I.Cuza, aceasta suma fiind bun propriu al reclamantului.
Prin încheierea de admitere în principiu din 05.04.2007, Judecatoria Tg-Jiu a admis în parte, în principiu actiunea formulata de reclamant si cererea reconventionala formulata de pârâta, a anulat ca netimbrat capatul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei si a respins în principiu cererea de interventie în interesul reclamantului formulata de intervenientii H.N. si H.A.
Instanta a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei, cu contributii egale, urmatoarele bunuri comune: apartamentul cu 3 camere si dependinte, situat în Târgu-Jiu, cu toate îmbunatatirile existente,centrala termica si calorifere, televizor color Television si televizor tricolor Sonz , covor persan pe fond gri 3m/2m, mobila de dormitor compusa din sifonier cu 5 usi, 2 noptiere, pat dublu si toaleta, frigider Privileg de 240 l, hota electrica, videocasetofon LG, cuptor cu microunde Kenword, masa de bucatarie cu 6 scaune din vinilin si teava cromata, mobila de sufragerie, compusa din biblioteca, corpuri suprapozabile si sifonier, radiocasetofon, antena parabolica, un sistem audio Home Cinema, faianta si gresie pentru baia mare, neaplicate, a dispus iesirea reclamantului si pârâtei din starea de codevalmasie, conform cotelor aratate si efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluarea bunurilor si formarea loturilor.
Prin cererea formulata la 14.06.2007 reclamantul a solicitat, ca printr-o încheiere suplimentara, sa se dispuna majorarea lotului sau cu contravaloarea ratelor achitate de el de la 01.09.2005 la zi la creditul contractat de pârâta la BCR Gorj, iar prin cererea depusa la 05.07.2007, pârâta a recunoscut existenta împrumutului si a aratat ca modalitatea de plata a ratelor la acest credit este cea mentionata de reclamant.
Prin încheierea din 13.09.2007 instanta a dispus admiterea cererii formulata de reclamant, a constatat ca reclamantul si pârâta au, pe lânga bunurile retinute în încheierea din 05.04.2007, si o datorie comuna, în cote egale de 1/2 fiecare, creditul neachitat la BCR- contractul de credit nr.1487/27.11.2002, a majorat lotul reclamantului cu contravaloarea ratelor achitate de reclamant la acest credit începând de la 01.09.2005 si a dispus refacerea raportului de expertiza, urmând a se tine seama si de dispozitiile acestei încheieri.
Pe baza probelor administrate Judecatoria Tg-Jiu, prin sentinta civila nr.8252 din 22 noiembrie 2007, a admis în parte actiunea cu completarea ulterioara si cererea reconventionala. A fost anulat ca netimbrat capatul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei si a fost respinsa cererea de interventie în interesul reclamantului.
S-a omologat raportul final de expertiza întocmit de expertii G. S. si I.Gh. în varianta unica de lotizare propusa de experti, cu mentiunea ca disponibilul de 318,82 USD aflati în contul aferent creditului nr. 2051. A 01.0.4184350.0149 USD 3 pe numele pârâtei, reprezentând plata excedentara împrumutului, efectuata de reclamant, a fost atribuit pârâtei.
În lotul atribuit reclamantului s-au inclus apartamentul si toate bunurile mobile, mai putin televizorul Goldstar, reclamantul datorând sulta pârâtei de 84.031,94 lei
În lotul atribuit pârâtei s-a inclus TV color GOLDSTAR si sulta primita de la reclamant.
Prin decizia civila nr.145 din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Gorj – Sectia Civila, data în dosar nr. 2846/318/2006, a fost respins ca nefondat apelul declarat de catre reclamantul-pârât M.D. si de catre intervenienti, iar sentinta a fost mentinuta, dar prin decizia civila nr. 222 din 24 septembrie 2008 data de Curtea de Apel Craiova, au fost admise recursurile acestora. S-a dispus modificarea deciziei Tribunalului Gorj, au fost admise apelurile reclamantului si, respectiv intervenientilor, a fost desfiintata sentinta civila nr. 8252 din 22.11.2007 a Judecatoriei Târgu-Jiu si încheierea de admitere în principiu.
În rejudecare, instanta a pronuntat încheierea de admitere în principiu din 23 martie 2009, prin care a admis în parte, în principiu, actiunea, asa cum a fost completata ulterior, a retinut si a constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei, cu contributii egale, aceleasi bunuri, însa s-a retinut ca la apartament partile au efectuat îmbunatatiri constând în : închiderea balconului, gresie si faianta pe hol si baia mica, pus lambriu în balcon, geam termopan pe tocarie de PVC la bucatarie, faianta si gresie pentru baia mare (neaplicate), raschetat parchet, demolat zid pentru edificarea celui de al doilea balcon (materiale si manopera), acoperis balcon, camara cu usa plianta, achizitionarea a trei usi si montarea acestora, oglinda, WC si bazin.
S-a dispus majorarea lotului reclamantului cu suma de 35.000 lei, reprezentând banii donati de catre intervenienti numai nepotului lor.
Pentru a pronunta aceasta încheiere instanta a retinut ca la apartamentul intervenientilor, cât au locuit, partile au montat chiuveta, tapet si au zugravit, iar din probele administrate, s-a retinut ca banii dati de catre cei doi intervenienti catre nepotul lor, reclamantul-pârât, sunt o adevarata donatie facuta acestuia, suma fiind folosita pentru achitarea partiala a imobilului în litigiu. De asemenea s-a retinut ca din probele coroborate cu cele retinute de catre Curtea de Apel Craiova, care a dezlegat aceasta problema de drept, a rezultat ca intervenientii au donat reclamantului apartamentul cu doua camere, dându-i numai acestuia banii obtinuti prin vânzarea imobilului.
Pe baza probelor administrate, Judecatoria Tg-Jiu prin sentinta civila nr.5087/06 iulie 2009 a admis în parte actiunea, asa cum a fost completata ulterior, a admis în parte cererea reconventionala, a anulat ca netimbrat capatul de cerere privind restituirea bunurilor proprii ale pârâtei.
A fost admisa cererea de interventie în interesul reclamantului.
S-a omologat raportul de expertiza în varianta a II-a de lotizare si s-au atribuit partilor bunurile conform acesteia, fiind atribuit pârâtei un televizor color GOLDSTAR si sulta de la reclamantul-pârât în suma de 27.693,50 lei.
Restul bunurilor au fost atribuite reclamantului.
Împotriva sentintei a declarat apel pârâta, sustinând ca instanta de rejudecare nu a motivat nici în încheierea de admitere în principiu si nici în sentinta solutia de admitere a actiunii reclamantului si de admitere a cererii de interventie a intervenientilor H.N.si H.A., încalcând dispozitiile art.261 pct.5 C.pr.civ., iar dispozitivul si considerentele hotarârilor sunt confuze si contradictorii acordând altceva decât s-a cerut si nu este solutionat fondul litigiului.
Ca, daca reclamantul si pârâta au fiecare câte o cota de 50 % din masa bunurilor comune , peste cota de 50 % reclamantului nu i se poate majora lotul cu titlul de contributie suplimentara, iar reclamantul nu a cerut majorarea lotului cu o anumita suma de bani.
Prin decizia civila 386 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Gorj s-a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca prin decizia civila nr.222 din 24.09.2008, Curtea de Apel Craiova a retinut ca instanta de fond nu a examinat fondul cauzei din moment ce nu a facut o calificare juridica a cererilor cu care a fost investita si nu s-a pronuntat asupra uneia din aceste cereri, respectiv cea vizând constatarea dreptului de creanta al reclamantului pentru suma primita cu titlul de donatie de la intervenient.
Din probele administrate la instanta de fond, respectiv depozitiile martorilor coroborate cu contractele de vânzare cumparare depuse în primul ciclu procesual, sustinerile si apararile partilor a rezultat ca partile au locuit într-un apartament cu doua camere proprietatea intervenientilor (intervenienta fiind sora cu mama reclamantului) ce au permis vânzarea apartamentului si folosirea banilor obtinuti pentru achizitionarea de catre reclamant si pârâta a unui apartament cu 3 camere, sotii achitând diferenta de pret.
Astfel, sotii au cumparat apartamentul cu 3 camere pe numele lor prin contractarea unui împrumut la BCR Gorj pentru diferenta de pret si deci în mod corect a retinut instanta ca apartamentul cu trei camere este bun comun, întrucât este dobândit în timpul casatoriei, iar suma bani dati de cei doi intervenienti catre nepotul lor a fost calificata corect de instanta ca o donatie facuta acestuia, suma fiind folosita pentru achitarea partiala a imobilului din litigiu.
Tribunalul a constatat ca instanta de fond s-a pronuntat pe obiectul cererilor formulate în raport de temeiul juridic invocat si nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
Din practicaua sentintei se constata ca aparatorii partilor au solicitat omologarea raportului de expertiza în varianta II de lotizare, iar instanta de fond în considerentele sentintei a motivat legal ca sulta la care va fi obligat reclamantul catre pârâta este în cuantum de 27.693,50 lei reprezentând diferenta dintre sulta stabilita de expertul desemnat si contravaloarea donatiei, actualizata în functie de inflatie, reprezentând dreptul sau de creanta, suma neluata în considerare de catre expert la întocmirea raportului de expertiza.
Este adevarat ca apelanta a sustinut ca pretul real al apartamentului a fost cel din contract, ca au avut bani sa-l achite fara donatia facuta, însa din probele administrate a reiesit o alta stare de fapt, iar reclamantul a dovedit ca a primit suma de 35.000 lei de la intervenienti, reprezentând pretul primului imobil vândut si în mod corect instanta a dispus majorarea lotului sau.
La formarea si lotizarea loturilor cu respectarea încheierii de admitere în principiu instanta de fond a respectat dispozitiile art.741 C.pr.civ., tinându-se seama de folosirea bunurilor de catre parti , cota pe care o are fiecare din bunul supus partajului sau alte împrejurari de fapt care sa duca la echitabila partajare a bunurilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând, în principal, retinerea unui drept de creanta pentru reclamant.
S-a aratat ca instantele nu au clarificat cui apartine dreptul de creanta, adica reclamantului sau intervenientilor, considerând ca s-au pronuntat pe o cerere inexistenta, cât timp reclamantul a solicitat sa i se retina o cota mai mare la achizitionarea apartamentului, iar nu un drept de creanta. S-a considerat nelamurita situatia juridica a pretinsului drept de creanta si s-a sustinut ca a fost în mod nelegal reactualizat, cu încalcarea încheierii de admitere în principiu.
Recurenta a mai invocat nerespectarea deciziei de casare anterioara si a vointei partilor, exprimata prin cererile formulate, a aratat ca retinerea dreptului de creanta nu este justificata de probele administrate, facându-se referire la continutul declaratiilor martorilor, la înscrisul denumit ” conventie” si la sumele de bani platite pentru vânzarea si, respectiv, cumpararea apartamentului partilor, aratându-se ca în mod gresit s-a considerat ca suma de bani a fost data doar pentru reclamant, pârâta fiind pusa într-o situatie de inferioritate. S-a criticat administrarea din nou a probei cu expertiza tehnica.
Prin motivele suplimentare de recurs formulate la data de 18.02.2010, s-a invocat, ca motiv de nelegalitate de ordine publica, prescriptia dreptului de la actiune al reclamantului, apreciindu-se ca actiunea pentru retinerea dreptului de creanta a fost introdusa dupa împlinirea termenului de 3 ani care a început sa curga la data când reclamantul a primit suma de bani de la interveninti.
Recursul nu este fondat si urmeaza a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului nu este fondata, fiind incidente în cauza dispoz. art. 7 din Decretul 167/1958.
Potrivit art. 1 din decretul privind prescriptia extinctiva, dreptul la actiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie, termenul de prescriptie stabilit de art. 3 fiind de trei ani. Art. 7 din Decretul 167/1958 stabileste ca prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune.
În speta, dreptul la actiune al reclamantului nu s-a nascut la data când a primit suma de bani de la familia sa, suma ce a fost investita în achizitionarea unui bun comun, ci la data când a avut interesul sa solicite recunoasterea dreptului sau, respectiv atunci când dreptul sau a fost negat de pârâta. Astfel, data la care începea sa curga termenul este data când a fost promovata actiunea de partaj, pentru ca anterior acestei date nu s-a negat de catre pârâta dobândirea anumitor bunuri comune sau proprii si nu exista interesul de a se cere, în timpul casatoriei partilor, stabilirea situatiei juridice a unor bunuri.
În atare situatie, având în vedere dispoz. art. 7 din decret, nu este suficient a invoca prescriptia, ci a tine seama de data când ea a început sa curga, date fiind si dispoz. art. 14 alin. 3 din decret potrivit cu care între soti prescriptia nu curge.
Criticile vizând fondul cauzei sunt, de asemenea, nefondate.
Instantele de fond s-au pronuntat în limitele investirii lor, cu respectarea principiului disponibilitatii si a prevederilor art. 315 c.p.c., care obliga instanta de rejudecare sa respecte dezlegarile de drept facute de instanta de casare.
În considerentele deciziei civile 222 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, ca instanta de recurs, a stabilit ca reclamantul a investit instanta cu o cerere în constatarea existentei dreptului sau de creanta pentru o suma de bani ce reprezenta parte din pretul de achizitie al apartamentului bun comun. Curtea a aratat ca solicitarea reclamantului de i se retine o cota majorata din apartament nu are un continut legal, deoarece instanta nu poate retine cote diferentiate de contributie pentru fiecare bun, ci doar o cota egala sau diferentiata pe totalul bunurilor partajabile, iar în masura în care unul dintre soti solicita sa i se retina o cota de contributie mai mare cu privire la un singur bun, el investeste instanta cu constatarea creantei nascute din starea de proprietate comuna.
În acest mod, instanta de casare a dezlegat problema de drept a calificarii juridice a unui capat din cererea reclamantului, în raport de care a dispus rejudecarea pricinii, instanta de trimitere fiind obligata sa judece litigiul tinând seama de modul în care problema de drept a fost solutionata în recurs.
În raport de prev. art. 315 c.p.c., este nefondata sustinerea recurentei din motivele de recurs în sensul ca decizia 222/2008 nu a fost respectata sau ca aceasta decizie nu a transat calificarea cererii ca fiind una pentru constatarea unui drept de creanta. Recurenta s-a limitat la cele dispuse de curte în finalul deciziei, fara a examina alineatele 1-4 din fila 7 a deciziei de casare.
Stabilind ca reclamantul a investit instanta cu acest capat de actiune, este evident ca judecatoria s-a pronuntat asupra unei cereri ce a fost formulata, admiterea cererii de interventie formulata în interesul reclamantului fiind consecinta admiterii actiunii. Potrivit art. 49 c.p.c., prin cererea de interventie accesorie, se urmareste apararea unor drepturi ale partii în favoarea careia se intervine, iar nu obtinerea unui drept propriu pentru intervenienti. Pentru acest motiv, admitând cererea de interventie, judecatoria nu a retinut un drept de creanta pentru intervenienti, ci pentru reclamant, potrivit cu calificarea actiunii acestuia stabilita în recurs, sustinerea recurentei privind obligatia ambilor soti de a plati intervenientilor o suma de bani fiind în contradictie cu efectele art. 49 c.p.c.
Referirile recurentei la continutul probelor administrate nu pot fi analizate în calea extraordinara a recursului, deoarece sunt aspecte de fapt, care exced motivelor de nelegalitate, criticile vizând temeinicia deciziei. Cum plata unei sume de bani de catre intervenienti este o stare de fapt, ce a fost probata cu martori si înscrisuri, aprecierea probelor este la latitudinea instantelor de fond, asa încât sustinerile din finalul motivelor de recurs nu sunt critici de nelegalitate.
Cât priveste efectele juridice ale admiterii capatului de actiune pentru constatarea existentei unui drept de creanta, s-a majorat corect lotul reclamantului cu suma de 35 000 lei, al carei regim juridic este guvernat de dispozitiile art. 30 c.fam. Suma de bani primita de reclamant de la familia sa constituie o donatie sub forma darului manual, pentru care nu se cere îndeplinita conditia formei autentice, si reprezinta bun propriu al acestuia. Atunci când o donatie primita în timpul casatoriei de unul dintre soti de la membrii familiei sale nu este facuta în mod expres pentru ambii soti, exista prezumtia simpla ca ea constituie bun propriu al sotului înrudit cu donatorii. Aceasta prezumtie simpla nu a fost rasturnata de pârâta, care nu a dovedit ca intervenientii au înteles sa îi doneze suma de bani .
Reactualizarea sumei de 35 000 lei prin sentinta constituie aplicarea principiului nominalismului monetar, în sensul ca prin reactualizarea cu coeficientul de devalorizare a monedei nationale se stabileste care este valoarea sumei de bani la zi, fara a se aplica dobânzi, care sunt daune moratorii. În conditiile inflatiei, reactualizarea sumelor de bani constituie o modalitate de a aplica principiul echitatii, stabilindu-se valoarea actuala a aceleiasi sume, care s-a devalorizat prin simpla trecere a timpului.
Efectuarea unei noi expertize dupa casare este justificata prin aceea ca de la data primului raport de evaluare pâna la judecata pricinii în al doilea ciclu procesual valoarea bunurilor s-a modificat, iar potrivit art. 673 c.p.c., valoarea bunurilor partajabile se stabileste potrivit datei la care se realizeaza efectiv partajul, fiind în interesul ambelor parti sa se determine valoarea actuala a bunurilor. În exercitarea rolului sau activ prevazut de art. 129 c.p.c, instanta are posibilitatea de a pune în discutie administrarea oricaror probe considerate utile, chiar daca partile nu le solicita expres.
Constatând ca nu sunt incidente motive de nelegalitatea deciziei atacate, în sensul art. 304 c.p.c., recursul se va respinge ca nefondat.
