Partaj. recurs. critici formulate în temeiul art.304 pct.6 cod procedură civilă.


PARTAJ. RECURS. CRITICI FORMULATE ÎN

TEMEIUL ART.304 PCT.6 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.

Art.304 pct.6 Cod procedură civilă, aşa cum a fost

modificat, cuprinde doar două ipoteze distincte, în care se poate

formula recurs şi anume atunci când instanţa a acordat mai

mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. În situaţia în care,

instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, sunt

aplicabile disp.art.2822 Cod procedură civilă, privitoare la

această omisiune, caz în care se poate cere completarea hotărârii

în acelaşi termen,de declarare a apelului sau recursului.

(Decizia civilă nr.465/R din 8 aprilie 2005 a

Curţii de Apel Piteşti).

Prin încheierea din 18 februarie 2004, a fost admisă în principiu

acţiunea reclamantei, constatându-se deschise succesiunile autorilor, masele

succesorale rămase de pe urma acestora, precum şi cotele ce se cuvin fiecărui

moştenitor.

Împotriva încheierii a formulat apel pârâta, invocând motive de

nelegalitate şi netemeinicie, ce a fost respins de Curtea de Apel Piteşti, prin

decizia civilă nr.1236/A din 8 iunie 2004.

S-a constatat ca fiind o eroare materială şi nu una de judecată,

contradicţia dintre data menţionată în minută şi aceea evidenţiată în partea

introductivă a încheierii de admitere în principiu, fiind posibilă îndreptarea ei,

în temeiul art.281 Cod procedură civilă.

Cu privire la soluţionarea cererii de suspendare a cauzei, s-a

reţinut că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât o dată cu fondul,

potrivit dispoziţiilor art.282 alin.2 Cod procedură civilă, separat putând fi

atacată cu recurs, doar cererea de suspendare a judecăţii cauzei, conform

aceluiaşi text de lege.

Respingerea cererii de suspendare constituie aprecierea suverană a

instanţei, care a considerat că pentru o mai bună administrare a justiţiei, nu se

impune luarea acestei măsuri, până la soluţionarea litigiului invocat de către

pârâtă.

Decizia a fost atacată cu recurs, în termen legal de către aceeaşi

pârâtă, invocându-se încălcarea şi aplicarea greşită a legii şi omisiunea primei

instanţe de a se pronunţarea cu privire la succesiunea lui O.A., mama

recurentei şi a celuilalt pârât.

Recursul a fost respins, prin decizia civilă nr.465/R din 8 aprilie

2005, reţinându-se că instanţa a făcut o corectă aplicare a prevederilor art.156

Cod procedură civilă, privitoare la dreptul la apărare.

Critica referitoare la omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa

cu privire la succesiunea autoarei O.A., se reţine ca un caz de minus petita, în

urma modificării textului art.304 pct.6 Cod procedură civilă, prin O.U.G.

nr.138/2000, ce nu mai constituie în actuala reglementare, motiv de recurs.

Textul de lege citat, aşa cum a fost modificat, cuprinde doar două

ipoteze distincte, în care se poate formula recurs şi anume atunci când

instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. În situaţia

în care, instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere, sunt

aplicabile disp.art.2822 Cod procedură civilă, privitoare la această omisiune,

caz în care se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen,de declarare a

apelului sau recursului.

Astfel calificată, critica recurentei ca o cerere de completare a

hotărârii de către instanţa de apel, a fost trimisă aceluiaşi complet pentru

soluţionare.

Celelalte două motive de recurs, ce vizau greşita anulare a cererii

reconvenţionale ca insuficient timbrată şi omisiunea instanţei de a preciza că

cel de-al doilea pârât, nu trebuie să suporte pasivul succesoral, au fost privite

ca inadmisibile, întrucât nu au constituit motiv de apel, criticile neputând fi

formulate pentru prima dată în recurs, potrivit principiului omisso medio