PARTAJ SUCCESORAL. ÎNCHEIEREA PREVĂZUTĂ DE
ART.6736 ALIN.(1) ŞI ART.6737 COD PROCEDURĂ CIVILĂ.
CĂI DE ATAC.
Potrivit dispoziţiilor art.6738 Cod procedură civilă,
încheierile prevăzute la art.6736 alin.(1) şi art.6737 Cod procedură
civilă pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu
fondul, fiind supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată
asupra fondului procesului. Apelul formulat împotriva sentinţei se
consideră a fi formulat şi împotriva încheierii, aşa încât tribunalul
a greşit refuzând a se pronunţa şi asupra acestuia, ceea ce
echivalează cu nepronunţarea asupra fondului.
În recurs, s-au depus acte noi, în sensul prevăzut de
art.305 Cod procedură civilă, din care rezultă că şi pârâta C.F. a
formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
terenul de 5,81 ha. teren (f.31), probe care dacă ar fi fost cunoscute
de instanţe, ar fi putut determina o altă soluţie. Pentru valorificarea
acestui înscris se impun însă probe, ce nu pot fi efectuate în
recurs, astfel că se impune casarea hotărârii.
(Decizia civilă nr. 62/R/31 ianuarie 2007, pronunţată de
Curtea de Apel Piteşti – Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de
Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie)
Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2005 şi precizată
prin cererea depusă la filele 44-46 şi 90 din dosar, reclamanta M.A. a
chemat în judecată pe pârâţii T.Ş. şi C.F. solicitând instanţei ca prin
hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune a sa şi a
pârâtului T. de pe urma autorilor S.M. şi T.A., precum şi ieşirea din
indiviziune a sa şi pârâtei C.F. de pe urma defuncţilor C.I. şi C.I.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autorul S.M. a
decedat la data de 16.02.1966, iar fiicelor autorului, T.A. şi C.I., li s-a
reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitoare pentru
suprafaţa de 3520 m.p. teren pădure situat în pct.„Zăvoi-Cotul Morii”,
conform procesului-verbal de punere în posesie nr.466/1994.
Reclamanta a precizat că ei şi fratelui său li s-a reconstituit
dreptul de proprietate în calitate de moştenitori ai autorului S.M. pentru
suprafaţa de 5,81 ha. pădure, sens în care s-a eliberat procesul-verbal de
punere în posesie nr.6393/2005, însă a solicitat partajarea doar a 5,46 ha.
teren pădure întrucât în suprafaţa de 5,81 ha. teren pădure a fost inclusă
şi suprafaţa de 3520 m.p. pădure descris anterior, ce face parte din
succesiunea autoarei T.A.
A arătat reclamanta că autorul C.I. a decedat la 30.07.1992, iar
autoarea C.I. la data de 14.03.1993, având vocaţie succesorală ea şi soţul
său, M.S., în calitate de moştenitori testamentari, precum şi pârâta C.F.,
fiica adoptivă a autorilor, însă după aceştia s-a dezbătut succesiunea prin
sentinţa civilă nr.8196/2004, astfel încât cererea care formează obiectul
dosarului de faţă reprezintă un partaj suplimentar.
Se susţine că masa succesorală a autorilor se compune din
patru locuri de veci conform adeverinţei nr.20/2005, două certificate de
acţionar şi ? din suprafaţa de 3520 m.p. teren pădure situată în
pct.„Zăvoi-Cotul Morii”.
Pârâţii T. şi C. au formulat întâmpinare (f.22 şi 86) prin care
au arătat că reclamanta nu a fost validată cu suprafaţa de 5,46 ha. teren
pădure, terenul fiind reconstituit pe numele pârâtului T., iar pentru
suprafaţa de 3520 m.p. reclamanta nesolicitând reconstituirea dreptului
de proprietate. Au mai arătat pârâţii că în partajul anterior s-a hotărât ca
locurile de veci să nu se împartă şi să rămână moştenitoarei C.F. în
schimbul altor bunuri ce au rămas reclamantei.
M.S. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu (f.82)
prin care a arătat că, alături de reclamantă, are calitate de moştenitor
testamentar al autorilor C.I. şi C.I., cerere admisă în principiu prin
încheierea pronunţată la data de 21.02.2006.
Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr.3030 din 04 iulie
2006, a admis cererea precizată şi restrânsă formulată de reclamantă,
precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de
intervenientul M.S. A sistat starea de indiviziune creată în urma
decesului autorilor S.M. şi T.A., C.I. şi C.I., conform raportului de
expertiză întocmit de expert V.A., care a fost omologat în unica variantă
de lotizare, astfel:
Lotul nr.1 a fost atribuit reclamantei M.A. împreună cu
intervenientul în nume propriu M.S., în valoare de 42.322 lei, primind
sultă în sumă de 217 lei de la pârâta C.F.
Lotul nr.2 a fost atribuit pârâtului T.Ş., în valoare de 37.971
lei, iar lotul nr.3 a fost atribuit pârâtei C.F., în valoare de 4.273 lei, plătind
sultă lotului nr.1, reclamantei M.A., în sumă de 217 lei.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Pârâtul T.Ş. a fost obligat să plătească reclamantei suma de
225,15 lei, iar pârâta C.F. suma de 325,15 lei către aceeaşi reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că S.M.,
decedat la data de 16.02.1966, a fost căsătorit cu S.E., decedată la data de
17.05.1977. Din căsătoria autorilor au rezultat două fiice, T.A. şi C.I.
T.A. a decedat la data de 08.05.1994 şi a fost căsătorită cu T.M., decedat
în prezent, căsătorie din care au rezultat descendenţii M.A., reclamanta şi
T.Ş., pârât. M.A. este căsătorită cu M.S. C.I. a decedat la data de
13.03.1993 şi a fost căsătorită cu C.I., decedat la data de 30.07.1992. C.I.
şi C.I. au adoptat cu efecte depline pe pârâta C.F. şi au testat întreaga lor
avere în favoarea reclamantei şi intervenientului – M.A. şi M.S.
Prin sentinţa civilă nr.8196/1994 pronunţată de Judecătoria
Piteşti şi încheierea de admitere în principiu s-au constatat deschise
succesiunile autorilor C.I. şi C.I., s-au stabilit moştenitorii şi cotele ce
revin acestora, s-a sistat starea de indiviziune asupra bunurilor solicitate
la masa de partaj şi s-a dispus reducţiunea testamentelor autentificate sub
nr.12934 şi nr.12935/24.06.1992 până la cotitatea disponibilă de ? din
masa succesorală, C.F. având calitatea de moştenitor rezervatar.
Autoarelor T.A. şi C.I. li s-a reconstituit dreptul de
proprietate în calitate de moştenitoare ale autorului S.M. pentru
suprafaţa de 3520 m.p. teren pădure, situată în comuna Poiana
Lacului, pct.„Zăvoi – Cotul Morii”, sens în care s-a eliberat procesul-
verbal de punere în posesie nr.466/1994 (f.15 dosar).
Instanţa nu a reţinut apărarea pârâţilor, în sensul că pentru
acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pârâtului T.Ş.
întrucât nu a depus la dosar înscrisuri care să ateste această situaţie şi nu
a făcut dovada anulării procesului-verbal de punere în posesie menţionat
anterior.
Astfel, la data de 22.01.1998 reclamanta a formulat cerere de
reconstituire în calitate de moştenitoare a autorului S.M. pentru terenul
cu vegetaţie forestieră, înregistrată sub nr.303 (f.91). Prin Hotărârea
nr.626/2002 şi Hotărârea nr.1385/2004 a fost validat cu suprafaţa de
5,81 ha. pădure, în calitate de moştenitor al autorului S.M., doar pârâtul
T.Ş., reclamanta fiind omisă, deşi avea cerere de reconstituire formulată
în termen legal. Pentru a se îndrepta eroarea comisă, prin Hotărârea
nr.1940/2005 Comisia Judeţeană de Fond Funciar a validat propunerea
Comisiei Locale de Fond Funciar Poiana Lacului privind reconstituirea
dreptului de proprietate şi pentru reclamantă, în calitate de moştenitoare
a autorului S.M., asupra terenului de 5,81 ha. pădure, alături de pârâtul
T.Ş. şi modificarea Hotărârilor nr.626/2002 şi nr.1385/2004 în acest
sens.
În acest context s-a eliberat un nou proces-verbal de punere
în posesie pe suprafaţa de 5,46 ha. pădure pe numele reclamantei şi
pârâtului T., nr.6553/2005.
Instanţa a mai reţinut că cererea prin care pârâtul a solicitat
instanţei să oblige comisia locală de fond funciar să efectueze
operaţiunea de punere în posesie, soluţionată prin sentinţa civilă
nr.91851/2003 pronunţată de Judecătoria Piteşti, are numai caracter
administrativ, neavând influenţă asupra calităţii de coproprietari ai
părţilor în legătură cu terenul.
În aceste condiţii, instanţa a reţinut terenul la partaj.
Ulterior sistării stării de indiviziune prin hotărâre
judecătorească în urma decesului autorului C.I. s-a constatat că la data
decesului acestuia a rămas şi un certificat de acţionar. De asemenea,
moştenitorii acestui autor au rămas în indiviziune asupra a ? din patru
locuri de veci situate în cavoul amplasat în Cimitirul Slapia, Poiana
Lacului, edificat în timpul căsătoriei cu C.I.
Prima instanţă nu a reţinut la partaj certificatul de acţionar,
rămas în urma decesului autoarei C.I., deoarece reclamanta nu a precizat
numărul în acţiuni şi nu l-a depus la dosar, însă a reţinut la masa de partaj
cota de ? din cele patru locuri de veci amplasate în cavou şi cota ce i s-
a cuvenit în calitate de soţie supravieţuitoare a autorului C. din
certificatul de acţionar şi din locurile de veci din cavou.
Prin încheierea pronunţată la data de 28.03.2006 s-au
constatat deschise succesiunile autorilor S.M., decedat la 16.02.1966 şi
T.A., decedată la 08.05.1994, s-a constatat că la succesiunea autoarei T.A.
au vocaţie succesorală utilă M.A. şi T.Ş., în calitate de descendenţi de
gradul I, cu o cotă de ? fiecare, la succesiunea autorului S.M. au vocaţie
succesorală utilă M.A. şi T.Ş., în calitate de descendenţi de gradul II, prin
retransmitere în urma decesului autoarei T.A., precum şi pârâta C.F., în
calitate de descendent de gradul II prin retransmitere în urma decesului
autoarei C.I.
De asemenea, instanţa a constatat că masa succesorală a
autorului S.M. se compune din suprafaţa de 3520 m.p. teren pădure,
individualizată în procesul-verbal de punere în posesie nr.466/1994 şi
suprafaţa de 5,46 ha. pădure, individualizată în procesul-verbal de punere
în posesie nr.6353/2005.
În conformitate cu dispoziţiile Legii nr.18/1991,
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face la
cererea persoanelor îndreptăţite, iar soţia autorului S.M., S.E., era
decedată la data intrării în vigoare a acestei legi şi, în consecinţă, nu avea
vocaţie la aceste terenuri. Autoarele T.A. şi C.I. au formulat cereri de
reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr.18/1991 şi au
fost validate în calitate de moştenitoare ale autorului S.M. cu suprafaţa
de 3250 m.p. teren pădure, astfel încât masa succesorală a autoarei T.A.
se compune din cota de ? din suprafaţa de 3250 m.p. teren pădure.
Asupra bunurilor existente în patrimoniul autorilor C.I. şi
C.I., instanţa a reţinut că sunt în stare de indiviziune M.A. şi M.S., cu o
cotă de ? şi C.F., în calitate de descendentă de gradul I, cu o cotă de ?,
iar masa succesorală a autorului C.I. se compune din 31 acţiuni
nominative cuprinse în certificatul de acţionar nr.1307/1995 (f.10) şi din
? din patru locuri de veci situate în cavoul amplasat în Cimitirul
Păduroiu Slapia, judeţul Argeş, cota de ? revenind soţiei
supravieţuitoare. Asupra celorlalte patru locuri de cavou părţile nu au
solicitat ieşirea din indiviziune.
S-a arătat că masa succesorală a autoarei C.I. se compune din
? din suprafaţa de 3250 m.p. teren pădure reţinută în masa succesorală a
autorului S.M. şi având în vedere cotele stabilite prin sentinţa civilă
nr.8196/1994 pronunţată de Judecătoria Piteşti, din cota de 9/16 din
patru locuri de veci libere situate în cavoul amplasat în Cimitirul
Păduroiu Slapia şi cota de 1/8 din cele 31 de acţiuni menţionate în
certificatul de acţionar nr.1307/1995, bunuri ce se regăsesc în masa
succesorală a autorului C.I. la a cărui succesiune are vocaţie în calitate de
soţie supravieţuitoare.
În consecinţă, asupra celor 3520 m.p. teren pădure
menţionaţi în procesul-verbal de punere în posesie nr.466/1994 (f.15)
instanţa a reţinut în stare de indiviziune pe M.A., T.Ş., C.F., cu o cotă de
? fiecare şi, în calitate de moştenitori legali şi M.S. împreună cu M.A., cu
o cotă de ?, împreună, în calitate de moştenitori testamentari.
În ceea ce priveşte suprafaţa de 5,46 ha. teren pădure,
individualizată în procesul-verbal de punere în posesie nr. 6353/2005, au
fost reţinuţi în indiviziune, cu o cotă de ? fiecare, M.A. şi T.Ş., iar asupra
celor patru locuri de veci libere din cavoul amplasat în Cimitirul Păduroiu
Slapia C.F. cu o cotă de 15/32 şi M.A. împreună cu M.S. cu o cotă de
17/32.
Asupra celor 31 de acţiuni menţionate în certificatul de
acţionar nr.1307/1995, au fost reţinuţi în indiviziune C.F. cu o cotă de
7/16 şi soţii M. cu o cotă de 9/16 împreună.
La calcularea acestor cote instanţa a avut în vedere
dobândirea bunului în timpul căsătoriei, sentinţa civilă nr.8196/1994
prin care s-a dispus reducţiunea testamentelor şi s-au stabilit cotele
moştenitorilor.
În cauză s-au efectuat expertize pentru identificarea,
evaluarea bunurilor şi alcătuirea loturilor, conform dispoziţiilor art.6735
Cod procedură civilă.
La formarea şi atribuirea loturilor s-au avut în vedere criteriile
prevăzute de art.6739 Cod procedură civilă, respectiv cotele succesorale
ce revin fiecărei părţi, opţiunea părţilor şi faptul că varianta de lotizare
propusă trebuie să asigure împărţirea bunurilor în natură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs T.Ş. şi C.F.,
solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre
rejudecare la Judecătoria Piteşti, pentru următoarele considerente: prima
instanţă a împărţit locurile de veci deşi părţile conveniseră anterior ca
acestea să rămână numai numitei C.F., aceasta cedând în schimb
drepturile sale asupra unor bunuri mobile; nu s-a administrat proba cu
martori deşi aceasta a fost solicitată de către apelanţi; instanţa nu a ţinut
cont de faptul că şi C.F. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, în temeiul Legii
nr.247/2005, devenind în acest sens coproprietară asupra aceleiaşi
suprafeţe de 5,41 ha.
M.A. şi M.S. au formulat în termen legal întâmpinare,
solicitând respingerea recursului formulat de către T.Ş. şi C.F., având în
vedere, în principal, faptul că aceştia au atacat numai hotărârea primei
instanţe, nu şi încheierea de admitere în principiu prin care s-au stabilit la
data de 28.03.2006 care sunt moştenitorii, masa succesorală şi cotele care
se cuvin fiecăruia dintre aceştia. În subsidiar, s-a solicitat de către intimaţi
respingerea recursului ca nefondat, urmare a faptului că nu au renunţat
niciodată la împărţirea locurilor de veci în schimbul altor bunuri, cu
prilejul soluţionării partajului judiciar prin sentinţa civilă nr.8196/1994; s-
a mai arătat că C.F. nu a invocat la prima instanţă calitatea de succesoare
a lui S.M., astfel că cel de-al doilea motiv de recurs este inadmisibil. De
asemenea, s-a susţinut faptul că în faţa primei instanţe C.F. nu a formulat
obiecţiuni la raportul de expertiză tehnică de specialitate, nici sub
aspectul evaluării şi nici al modalităţii de lotizare.
La termenul de judecată din data de 13.11.2006 instanţa a pus
în discuţia părţilor, din oficiu, calificarea căii de atac ca fiind apelul, faţă
de prevederile art.2821 Cod procedură civilă şi valoarea totală a bunurilor
supuse partajării.
Părţile au arătat că înţeleg să califice această cale de atac ca
fiind apelul, astfel că au susţinut motivele invocate în cererea de investire
a acestei instanţe.
Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.761 din 20 noiembrie
2006, a respins ca nefondat apelul şi pârâţii au fost obligaţi la 400 lei
cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi M.A. şi M.S.
În adoptarea acestei soluţii, tribunalul a reţinut că în cererea
de apel T.Ş. şi C.F. au arătat că această cale de atac este îndreptată
împotriva sentinţei civile nr.3030/04.07.2006 pronunţată de Judecătoria
Piteşti, în dosarul nr.7567/2005, fără a arăta că solicită şi reanalizarea
încheierii din data de 28.03.2006 prin care instanţa a stabilit care sunt
moştenitorii, masa succesorală şi cotele care se cuvin fiecăruia dintre
aceştia.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art.6738 Cod procedură
civilă, această încheiere putea fi atacată cu apel odată cu fondul cauzei,
fiind astfel supusă aceleiaşi căi de atac ca şi hotărârea pronunţată asupra
fondului.
Cum apelanţii nu au criticat această încheiere, se presupune
că nu contestă masa succesorală sau cotele stabilite în cadrul acesteia,
astfel că nu mai pot reitera aceste aspecte.
Din motivele de apel prezentate a rezultat că apelanta C.F.
este nemulţumită pe de o parte de cuprinderea în masa succesorală a
locurilor de veci şi, în acelaşi timp, de necuprinderea sa în calitate de
moştenitor la împărţirea bunului imobil – teren vegetaţie forestieră,
având în vedere că a fost validată alături de ceilalţi moştenitori între timp.
Chiar dacă se trece peste primul aspect procedural, legat de
posibilitatea reiterării încheierii menţionate, care nu a fost atacată cu apel,
instanţa a constatat că apelanta nu a dovedit faptul că s-a convenit între
comoştenitori ca locurile de veci să nu mai fie incluse în masa
succesorală, ci să fie lăsate numai acesteia.
Din procesele-verbale depuse la dosar de către C.F.,
întocmite cu ocazia dezbaterii succesiunilor defuncţilor C.I. şi C.I., nu s-a
menţionat nimic în legătură cu aceste cripte şi nici nu s-a făcut trimitere
la o înţelegere intervenită între părţi în acest sens.
De asemenea, în sentinţa civilă nr.8196/1994 nu se
menţionează că aceste bunuri nu se împart sau că se atribuie unuia dintre
moştenitori, instanţa arătând doar că se va lua act de tranzacţia părţilor în
legătură cu împărţirea bunurilor şi că se menţine împărţirea bunurilor
mobile făcută prin procesul-verbal din 20.03.1993 (f.68).
Instanţa de apel a reţinut că afirmaţia apelantei nu este
susţinută de dovezi, înscrisurile invocate nefăcând vorbire despre aceste
bunuri.
Proba cu martori solicitată de către apelantă asupra acestui
aspect nu a putut fi încuviinţată, atâta vreme cât aceste bunuri nu au fost
menţionate în nici unul din înscrisurile prezentate de această parte, iar
după precizările făcute la prima instanţă, aceste bunuri fac obiectul unui
partaj suplimentar, bunurile neputând fi luate în considerare la momentul
pronunţării sentinţei de partaj din anul 1994.
În ceea ce priveşte calitatea de moştenitoare a apelantei
asupra bunului imobil – teren cu destinaţie forestieră în suprafaţă de 5,41
ha., reconstituit conform Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar
nr.626/2002, s-a constatat că această suprafaţă a fost solicitată numai de
către T.Ş. şi M.A., în urma cererii fiind emis procesul-verbal
nr.6353/2005. Autoarele părţilor în proces, T.A. (decedată în 1994) şi
C.I. (decedată în 1993) au solicitat numai reconstituirea dreptului de
proprietate pentru terenul de 3250 m.p. pădure, astfel că în masa
succesorală a fiecăreia dintre acestea nu s-a putut afla mai mult decât
suprafaţa reconstituită.
La momentul la care au putut fi formulate cereri pentru
terenul pădure de 5,81 ha., care a aparţinut lui S.M., numai moştenitorii
de pe ramura T.A. au formulat cerere de reconstituire, or acest drept se
recunoaşte numai la cerere, C.F. neformulând această cerere.
Pe de altă parte, adresa de la fila 3 – dosar apel menţionează o
propunere de validare pe care comisia locală de fond funciar o face către
comisia judeţeană, ceea ce denotă faptul că procedura de validare pentru
apelantă nu a fost încă parcursă. Hotărârea emisă de comisia judeţeană va
urma procedurile prevăzute de legea specială pentru a deveni definitivă,
astfel că până la acest moment nu se poate acorda eficienţă acestui
înscris.
Împotriva deciziei civile nr.761/20 noiembrie 2006,
pronunţată de Tribunalul Argeş, au formulat recurs pârâţii T.Ş. şi C.F.,
criticând-o pentru nelegalitate, în sensul motivelor de modificare
prevăzute de art.304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, respectiv că
hotărârea este contradictorie şi cuprinde motive străine de natura pricinii,
cât şi aplicarea greşită a legii.
Motivând recursul, pârâţii au susţinut că hotărârea este
nelegală întrucât s-a apreciat greşit că apelul nu a vizat şi încheierea prin
care s-a stabilit masa succesorală. Apelul cuprindea şi critici în acest sens,
respectiv introducerea greşită a unor bunuri în masa succesorală, cu
referire la locurile de veci, cât şi neintroducerea celor omise şi enumerate
în întâmpinare. Greşit au fost respinse şi probele prin care se tindea a se
face dovada împărţelii prin învoială asupra unor bunuri succesorale.
Ultima critică se referă la nereţinerea calităţii de moştenitor a
pârâtei C.F. în ce priveşte terenul forestier de 5,41 ha., în recurs fiind
depuse acte noi în acest sens.
Examinând criticile formulate, s-a constatat că sunt
întemeiate, iar recursul este fondat.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art.6738 Cod procedură civilă,
încheierile prevăzute la art.6736 alin.(1) şi art.6737 Cod procedură civilă
pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, fiind
supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea dată asupra fondului
procesului. Apelul formulat împotriva sentinţei se consideră a fi formulat
şi împotriva încheierii, aşa încât tribunalul a greşit refuzând a se pronunţa
şi asupra acestuia, ceea ce echivalează cu nepronunţarea asupra fondului.
În recurs, s-au depus acte noi din care rezultă că şi pârâta C.F.
a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru
terenul de 5,81 ha. teren (f.31). Acesta este un act nou în sensul prevăzut
de art.305 Cod procedură civilă şi care, dacă ar fi fost cunoscut de
instanţe, ar fi putut determina o altă soluţie. Pentru valorificarea acestui
înscris se impun însă probe, ce nu pot fi efectuate în recurs, astfel că s-a
impus casarea hotărârii.
Aşa fiind, întrucât instanţa de apel a soluţionat procesul fără a cerceta
fondul şi de asemenea se impun a fi administrate probe noi, în raport de
actul nou depus în recurs, în baza art.312 (3) Cod procedură civilă, a fost
admis recursul. Pe cale de consecinţă, a fost casată decizia şi trimisă
cauza spre rejudecare, la tribunal, instanţă ce va avea în vedere şi celelalte
critici formulate în recurs.
