Prin încheierea de partaj din 21 iunie 2002, Judecătoria Târgovişte a admis în parte acţiunea reclamantului O.G. şi a constatat deschise succesiunile defuncţilor O.G. decedat la 9 decembrie 1962 şi O.E decedată la 17 ianuarie 1983, calitatea de succesori a părţilor, componenţa masei succesorale, respectiv terenurile cuprinse în T.P. nr.93456/1999 şi 106361/2002.
Încheierea a fost atacată cu apel de pârâtul O.I. considerând-o nelegală, întrucât nu s-a avut în vedere că, potrivit certificatului de moştenitor nr.287/8 martie 1983 al Notariatului de Stat Dâmboviţa, fraţii săi au renunţat la succesiune, el fiind singurul care a aceptat-o şi în aceste împrejurări a fost repus în termenul de acceptare doar moştenitorul care nu a renunţat în condiţiile art.696 cod civil.
Tribunalul Dâmboviţa, prin decizia civilă nr.1017/21 octombrie 2003 a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte încheierea şi a scos de la masa de partaj terenurile cuprinse în T.P. nr.93456/1999, reţinându-se că succesiunea defunctei O.E. a fost acceptată doar de apelant, fraţii săi renunţând expres la succesiune, astfel că nu mai puteau solicita reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991.
În recursul declarat, reclamantul şi ceilalţi pârâţi au susţinut că renunţarea lor la succesiune a avut în vedere doar casa şi terenul în suprafaţă de 250 m.p. nu şi terenurile care ulterior au intrat în patrimoniul defunctei.
Curtea, a respins recursul ca nefondat, cu următoarea motivare:
Art.12 din Legea 18/1991 dă posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate numai acelor succesori aflaţi în situaţia reglementată de art.700 Cod civil.
Curtea, a înlăturat susţinerea recurenţilor în sensul că au renunţat la succesiune doar cu privire la o parte dintre bunuri, întrucât renunţarea priveşte atât bunurile existente în patrimoniul defunctului la momentul deschiderii succesiunii cât şi bunurile viitoare.
