PARTAJ. TERENURI CE AU FACUT OBIECTUL LEGII
NR.18/1991.
Potrivit art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991,
moştenitorii care nu-şi pot dovedi această calitate, sunt
consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe
care o fac comisiei de aplicare a acestei legi.
(Decizia nr.467/R din 20 octombrie 2004, a
Curţii de Apel Piteşti).
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin încheierea nr.701 din 20 martie
2003, a admis, în parte, în principiu, acţiunea şi cererea de suplimentare
privind succesiunea autoarei I.I. şi a constatat deschise succesiunile autorilor
I.I. şi I.D.I., vocaţia succesorală a părţilor, drepturile acestora, precum şi
compunerea masei succesorale rămase de pe urma fiecărui defunct, potrivit
dispozitivului acestei hotărâri.
Prin aceeaşi încheiere, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii
acţiunii formulată de pârât şi s-a constatat că reclamantele sunt proprietarele
unei case de locuit cu două camere şi sală, construită din cărămidă şi acoperită
cu ţiglă, cu menţiunea că partea din imobil care exista la decesul autoarei I.I.,
spatele din bârne şi sălile din bârne, au fost incluse la partaj.
In privinţa terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de
proprietate autorului reclamantelor şi pârâtei I.D., terenuri ce au făcut
obiectul titlurilor de proprietate anexate la dosarul cauzei, s-a reţinut că nu
aparţin succesiunii, fiind proprietatea persoanelor evidenţiate în aceste acte.
Această hotărâre a fost apelată, în termen legal, de către
reclamante şi pârâtul I.N., iar Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.860 din
12 septembrie 2003, a admis în parte apelurile, cu consecinţa schimbării în
parte a încheierii, în sensul reţinerii la partaj şi a terenurilor ce au aparţinut
autorului I.D.I., prevăzute în titlurile de proprietate, privitor la care au drept
de moştenire potrivit cotelor succesorale toţi moştenitorii defunctului,
celelalte dispoziţii ale hotărârii fiind menţinute.
Instanţa de apel a constatat că, deşi judecătoria a reţinut corect
starea de fapt, a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr.18/1991,
respectiv a art.8 şi 13 din această lege, prin neincluderea la partaj a terenurilor
rămase de pe urma autorului comun I.D.I., în condiţiile în care toţi
moştenitorii au acceptat succesiunea, iar faptul că numai o parte dintre aceştia
au formulat cerere de reconstituire, nu justifică înlăturarea celorlalţi
moştenitori, transmiterea succesiunii având un caracter indivizibil.
Reclamantele au formulat recurs, invocând motivul prevăzut de
art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu motivarea că pârâţii, cu excepţia lui
I.D., nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza
Legii nr.18/1991, pentru terenurile în litigiu, astfel că nu au acceptat
succesiunea autorilor cu privire la aceste terenuri.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.467/R din 20
octombrie 2004, a admis recursul, în temeiul art.312 alin.1 şi 3 Cod procedură
civilă, a modificat decizia în sensul că, pe fond, a menţinut încheierea de
admitere în principiu pronunţată de prima instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit
art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991, moştenitorii care nu-şi pot dovedi această
calitate, sunt consideraţi că au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac
comisiei de aplicare a acestei legi.
Din probele administrate în cauză, s-a constatat că cereri de
reconstituire pentru terenurile cuprinse în titlurile de proprietate aflate la
dosar au formulat doar pârâta I.D., în calitate de soţie supravieţuitoare a
autorului I.D.I., şi I.I.I., fiul defunctului şi, în acelaşi timp, tatăl reclamantei
I.C., fostul soţ al reclamantei I.E.
Cele trei titluri de proprietate nu au fost contestate, de aceea
terenurile evidenţiate în aceste acte nu aparţin succesiunii, fiind coproprietatea
persoanelor menţionate în acestea sau moştenitorilor acestora.
Pentru partajarea acestor terenuri între moştenitorii ce au solicitat
reconstituirea dreptului de proprietate, era necesar să se solicite deschiderea
succesiunii defunctului I.I.I., instanţa nefiind investită cu o astfel de cerere.
Faţă de aceste considerente, tribunalul, în mod nelegal, a reţinut la partaj
aceste suprafeţe de teren, precum şi vocaţia succesorală a tuturor
moştenitorilor şi drepturile acestora.
