Prematuritatea cererii de partajare a terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate conform legii nr.18/1991 pentru care nu s-a eliberat titlu de proprietate
Prin acţiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. 4451/2005 reclamantul B. T. a solicitat, in contradictoriu cu paratele S. A. si C. E., partajarea averii succesorale ramase de pe urma defunctei B. M., decedata la data de 18.12.1997, precum si anularea certificatului de moştenitor nr. 598/25.10.2004 emis de BNP I.C.
In motivarea acţiunii, reclamantul a arătat ca masa succesorala este compusa din activ si pasiv, activul succesoral cuprinzând suprafaţa de 14200 mp. teren si o locuinţa la pct. “Acasa”, iar pasivul din contravaloarea cheltuielilor de înmormântare in cuantum de 3000 lei.
Prin încheierea de admitere in principiu din data de 09.02.2006 instanţa a admis in parte in principiu acţiunea, a constatat deschisa succesiunea defunctei si ca masa succesorala rămasa de pe urma defunctei se compune din terenul in suprafaţa de 1000 mp. situat in com.I. jud.Prahova, precum si din construcţiile situate pe acest teren după cum rezulta din certificatul de moştenitor nr. 598/2004.
Pentru celelalte bunuri imobile instanţa a respins acţiunea ca prematur introdusa, avându-se in vedere ca nu s-a eliberat titlul de proprietate asupra acestuia.
Totodată, instanţa a constatat ca moştenitori cu vocaţie succesorala sunt reclamantul si paratele, fiecare cu o cota succesorala de 1/3, iar pasivul succesoral a fost stabilit la suma de 3000 lei suportata in totalitate de reclamant, urmând ca paratele sa suporte o cota de1/3 fiecare din acest pasiv.
Prin sentinţa civila nr. 5363/01.06.2007 Judecătoria Ploieşti a admis in parte acţiunea si a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor, conform încheierii de admitere in principiu din data de 09.02.2006 si variantei I de lotizare, determinata prin raportul de expertiza in specialitatea topografie întocmit în cauză.
Pentru a pronunţa aceasta sentinţa instanţa de fond a reţinut ca prin rapoartele de expertiza efectuate in cauza s-a stabilit modalitatea in care bunurile sunt comod partajabile in natura, părţile fiind de acord cu varianta I de lotizare ce va fi omologata avându-se in vedere si mărimea cotei parţi ce se cuvine fiecărei dintre acestea.
Împotriva încheierii de admitere in principiu din 9 februarie 2006 si a sentinţei nr. 5363/2007 ambele ale Judecătoriei Ploieşti au declarat apel paratele, una dintre critici fiind în sensul că in mod nelegal instanţa de fond a reţinut doar suprafaţa de 1000 mp din punctul “Acasa”, deşi reclamantul solicitase împărţirea întregii suprafeţe de 14200 mp, apreciindu-se ca acţiunea este prematur introdusa întrucât nu s-a eliberat titlul de proprietate, fără a se pune in discuţie suspendarea cauzei pana la obţinerea titlului.
Prin decizia civila nr. 186 din 2.04.2008 a Tribunalului Prahova a fost respins apelul declarat de pârâte, ca fiind nefondat, apreciind că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut in masa succesorala numai suprafaţa de 1000 mp cuprinsa in certificatul de moştenitor nr. 1598/2004 eliberat de BNP Ivan Constantin, in condiţiile in care niciuna dintre parti nu a produs vreo proba din care sa rezulte ca respectiva suprafaţa a făcut parte din patrimoniul defunctei.
Practic, chiar in cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamantul a precizat ca terenurile solicitate au făcut obiectul legilor fondului funciar, dar nu s-a eliberat titlul de proprietate, împrejurarea care, de altfel, a fost recunoscuta si de apelante.
Instanţa de apel a constatat ca, in realitate, la dosarul de fond nici măcar nu exista dovada ca ar fi intervenit operaţiunea de reconstituire a dreptului de proprietate si nici care este persoana in favoarea căreia ar fi operat o asemenea reconstituire.
In plus, atât timp cat este certa împrejurarea ca titlul de proprietate nu a fost eliberat, in lipsa vreunei dovezi din care sa rezulte contrariul, părţile nu au demonstrat apartenenţa acelor terenuri la masa partajabila astfel încât soluţia prematurită?ii cererii adoptata de prima instanţă este legala si temeinica.
Totodată, s-a considerat că nu poate fi luată in considerare critica apelantelor in sensul ca instanţa ar fi trebuit sa pună in discuţia părţilor suspendarea cauzei pana la obţinerea titlului de proprietate, in condiţiile in care nu exista vreun text legal care sa reglementeze o astfel de posibilitate, mai ales ca nu s-a demonstrat existenta pe rolul unei instanţe a unui litigiu care sa determine incidenta art 244 pct 1 C.Proc.Civ.
