Recurs civil. Partaj bunuri comune.


Recurs civil.

Sustinerile partilor cuprinse în încheierea de sedinta si hotarârea judecatoreasca – înscrisuri ce reprezinta înscrisuri autentice – nu pot fi combatute decât pe calea prevazuta de art. 281 C.p.civ sau prin  înscrierea  în fals împotriva constatarilor respective.

Prin actiunea civila înregistrata pe rolul Judecatoriei Oltenita sub nr. 1851/269/2008 reclamanta  BC a chemat în judecata pe pârâtul CV pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna partajarea terenului situat în mun.- Oltenita în suprafata de 490 m.p. conform contractului de vânzare – cumparare nr. 2063/1981 autentificat de  Notariatul de Stat Oltenita si Ordinului Prefectului nr. 62/21.02.1997.

În motivarea actiunii reclamanta arata ca la data de 26.05.2005 s-a pronuntat sentinta civila nr.742 pronuntata de Judecatoria Oltenita prin care s-a desfacut casatoria  încheiata la 20.10.1970, sentinta ramasa definitiva si irevocabila, revenind la numele purtat anterior casatoriei acela de B.

Prin contractul  de vânzare – cumparare nr. 2063/1981  partile au cumparat un imobil, teren si constructie de la vânzatorii  SH si SF.

La data achizitionarii imobilului,  terenul a intrat în proprietatea statului, iar la data de  21.02.1997,  prin Ordinul Prefectului nr. 62  li s-a atribuit în proprietate terenul în suprafata de 490 m.p.  care de altfel nu a iesit niciodata din posesia lor, fiind platitori de buna credinta ai impozitului aferent terenului si constructiei.

Prin sentinta civila nr. 839/2006 pronuntata  de Judecatoria Oltenita, în dosarul nr. 3232/2005, partajul s-a realizat  între fostii soti – numai cu privire la constructie si asupra  bunurilor mobile.

Asa cum rezulta din hotarârea judecatoreasca privind partajul constructiei, locuinta a fost atribuita pârâtului CV astfel ca solicita atribuirea terenului în natura pârâtului, cu obligarea acestuia la achitarea sultei la valoarea stabilita prin  expertiza care se  va efectua în cauza.

Fata de aceasta situatie,  solicita sistarea starii de devalmasie  asupra terenului situat în mun. Oltenita, cu cote egale de contributie (50 %) prin atribuirea în natura a bunului imobil – teren în lotul pârâtului  cu achitarea sultei  la valoarea stabilita prin expertiza.

În drept reclamanta a invocat dispoz. art. 30 c. fam., art. 36 c. fam.

În dovedirea actiunii reclamanta a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu si expertiza tehnica.

Prin încheierea din 19.09.2008 s-a dispus suspendarea judecatii,  în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 c.pr.civila.

La data de 10.11.2009 cauza a  fost repusa pe rol la cererea reclamantei.

Dupa repunerea cauzei pe rol, reclamanta si-a  modificat cererea solicitând  sa-i fie atribuit în natura  terenul intravilan în suprafata de 490 m.p. cu obligarea la plata sultei corespunzatoare catre pârât.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.2067/23.10.2009, Judecatoria Oltenita a admis în parte actiunea reclamantei BC împotriva pârâtului CV asa cum a fost modificata.

A constatat ca partile au dobândit în timpul casatoriei terenul intravilan în suprafata de 490 mp situat în municipiul Oltenita, asupra caruia au câte un drept de 1/2 fiecare.

A omologat raportul de expertiza topometrica efectuat de dl. expert ing. Chivulescu Vasile.

A dispus iesirea din codevalmasie a partilor si atribuie pârâtului terenul în suprafata de 490 mp situat în mun. Oltenita, cu o valoare de 43904 lei (RON).

A obligat pe pârât la plata sumei de 21952 lei (RON) catre reclamanta cu titlu de sulta.

A obligat pe pârât la plata  sumei de 410 lei (RON) catre reclamanta reprezentând cheltuieli de judecata.

Pentru a solutiona astfel, instanta de fond a retinut ca asupra terenului în suprafata de 490 m.p. partile au  câte un drept de ½ fiecare, precum si  faptul ca prin sentinta civila nr. 839 din 29 mai 2006 a Judecatoriei Oltenita ramasa definitiva si irevocabila casa de locuit, anexele  gospodaresti si împrejmuirile au fost atribuite pârâtului precum si amplasamentul acestora pe teren, rezultat din  schita anexa raportului de expertiza.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:

1) Procedura de citare a fost efectuata nelegal întrucât la adresa indicata de reclamanta în actiune nu mai locuia din  anul 2008 de când a plecat sa locuiasca în Israel, la domiciliul parintilor sai nu a fost citat  niciodata iar citarea dispusa de instanta prin publicitate largita s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor art.95 C.p.civ. deoarece citatia nu a fost afisata la usa instantei; în plus recurentul a mai aratat ca din 12.12.2007, casatorindu-se, a luat numele sotiei sale numindu-se FV si nu CV cum a fost citat.

 2) Desi la ultimul termen de judecata, când  a fost prezent în instanta, a solicitat ca terenul sa fie împartit în doua loturi egale întrucât nu are posibilitatea platii sultei stabilite, totusi la comunicarea sentintei a constatat ca s-a consemnat faptul ca ar fi solicitat atribuirea întregii suprafete, lucru total neadevarat.

Prin întâmpinarea depusa în cauza intimata reclamanta BC a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala a sentintei instantei de fond.

În dovedirea motivelor de recurs invocate recurentul a depus urmatoarele înscrisuri: tichet bagaj emis de Tarom, copia pasaportului pârâtului, copia certificatului de casatorie si a cartii de identitate a pârâtului.

Analizând actele si lucrarile dosarului si sentinta atacata în raport de motivele de recurs invocate, precum si din oficiu, tribunalul constata ca recursul declarat nu este fondat.

Astfel, dupa cum rezulta chiar din înscrisurile depuse de recurent la dosarul cauzei domiciliul acestuia (conform cartii de identitate eliberata la 19.12.2007) este acelasi cu cel indicat de intimata reclamanta în actiune, respectiv în …, însa cum instanta a fost încunostiintata, dupa repunerea pe rol a cauzei, de catre tatal pârâtului de faptul ca acesta este plecat în Israel fara a-i fi cunoscuta adresa, în mod legal si cu respectarea  art.87 pct.8 coroborat cu art.95 C.p.civ., Judecatoria Oltenita a dispus citarea pârâtului prin mica publicitate al unui ziar de circulatie nationala (România Libera) cât si prin afisare la usa instantei, cele doua posibilitati prevazute de articolele respective putând fi aplicate alternativ sau cumulativ dupa cum apreciaza presedintele completului de judecata, ele neputând fi cenzurate prin prezentul recurs, cum neîntemeiat sustine recurentul.

În raport si de situatia rezultata din practicaua sentintei atacate, respectiv ca pârâtul a fost prezent în instanta la termenul din 23.10.2009, acesta nu poate dovedi vatamarea ce i-a fost adusa prin nelegala sa citare atâta vreme cât este evident nu numai ca procedura a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale dar si ca ea si-a atins finalitatea din moment ce recurentul a avut cunostinta de proces.

Sustinerile acestuia din recurs în sensul ca cele consemnate în practicaua sentintei sunt nereale nu pot fi avute în considerare atâta vreme cât mentiunile privind sustinerile partilor cuprinse în încheierea de sedinta si hotarârea judecatoreasca – înscrisuri ce reprezinta înscrisuri autentice – nu pot fi combatute decât pe calea prevazuta de art.281 C.p.civ sau prin  înscrierea  în fals împotriva constatarilor respective, proceduri de care recurentul nu a înteles sa uzeze.

Nici cel de-al doilea motiv din recursul declarat nu este întemeiat deoarece atribuirea în natura a terenului catre recurent s-a facut datorita solicitarii exprese a acestuia mentionata în cuprinsul sentintei atacate dar si datorita faptului ca acestuia îi fusesera atribuite anterior constructia casa de locuit si anexele gospodaresti aflate pe terenul respectiv, intimata reclamanta nedorind nici un moment sa-i fie atribuit lot în natura, aspect rezultat din actiunea formulata.

Pentru aceste motive, tribunalul urmeaza a respinge recursul formulat de pârâtul CV împotriva sentintei civile nr.2067/23.10.2009 pronuntata de Judecatoria Oltenita.