„La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul D.V. era necăsătorit, astfel că este unic proprietar al cotei indivize cumpărate.
Faptul că anterior acestei date a întreţinut relaţii de concubinaj cu reclamanta, nu-i conferă acesteia din urmă calitatea de coproprietar al bunului, întrucât concubinajul nu presupune reţinerea comunităţii de bunuri în sensul codului familiei. Este real că, în situaţia concubinajului de lungă durată, potrivit practicii judiciare constante în materie, concubinii dobândesc un drept de proprietate comună pe cote părţi. Dar şi în această ipoteză cota de drept trebuie stabilită de către instanţa de judecată, numai apoi putându-se solicita şi obţine ieşirea din indiviziune întrucât împărţeala poate viza numai un bun asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună.
Faptul că anterior acestei date a întreţinut relaţii de concubinaj cu reclamanta, nu-i conferă acesteia din urmă calitatea de coproprietar al bunului, întrucât concubinajul nu presupune reţinerea comunităţii de bunuri în sensul codului familiei. Este real că, în situaţia concubinajului de lungă durată, potrivit practicii judiciare constante în materie, concubinii dobândesc un drept de proprietate comună pe cote părţi. Dar şi în această ipoteză cota de drept trebuie stabilită de către instanţa de judecată, numai apoi putându-se solicita şi obţine ieşirea din indiviziune întrucât împărţeala poate viza numai un bun asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună.
Cum perioada de concubinaj dintre părţile din prezenta cauză a fost una foarte scurtă şi a încetat, conform susţinerilor reclamantei, la momentul achiziţionării bunului în litigiu, eventuala sa contribuţie la plata preţului pentru apartament îi conferă numai un drept de creanţă faţă de pârât.” (sentinţa civilă nr.2463/23.03.2005)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 02.02.2005, reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâtul D.V. solicitând instanţei de judecată ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună partajarea cotei indivize de 1 din imobilul situat în Bucureşti, Aleea D.nr.4, bl.49 B, sc.1, et.10, ap.43
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.30 şi urm. C.fam., reclamanta arată că a întreţinut cu pârâtul relaţii de concubinaj, locuind şi gospodărind împreună, începând cu anul 2001 şi până la dobândirea, în data de 16.09.2003, a imobilului în litigiu.
Susţine reclamanta că în toată această perioadă a realizat venituri din munca prestată atât în ţară cât şi în străinătate şi că veniturile pârâtului au fost modice, perioade luni acesta nefiind încadrat în muncă.
Referitor la contribuţia la dobândirea bunului supus partajului, reclamanta arată că la data de 04.09.2003 a vândut o garsonieră, bun propriu, pentru preţul de 10.900 USD, din aceşti bani fiind achitată suma de 7.500 USD – preţul corespunzător cotei indivize de 1 din bunul pe care pârâtul l-a achiziţionat împreună cu numita M.M., mama reclamantei.
Alăturat cererii de chemare în judecată s-a depus la dosar, în copie certificată conform dispoziţiilor art.112 alin.2 C.proc.civ., contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4594/16.09.2003 şi s-a solicitat administrarea probelor cu interogatoriu, înscrisuri şi testimonială.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 183.000 lei, conform chitanţei nr.1043159/28.01.2005 emisă de C.E.C.- Ag.Victoria 1 şi timbru judiciar de 3.000 lei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar cu respectarea termenului legal imperativ prevăzut de art.1141 alin.(2) C.proc.civ., pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, arătând că aceasta nu a participat în nici un fel la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii ca nefondată întrucât în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.30 din Codul familiei deoarece concubinajul nu este o instituţie recunoscută de Codul familiei.
Susţine şi că afirmaţiile reclamantei privind predarea sumei de 7.500 USD sunt simple speculaţii, ce nu pot fi luate în seamă în absenţa unui act doveditor, iar în ceea ce priveşte suma cu care a plătit preţul corespunzător cotei sale de drept din apartament arată că aceasta provine din vânzarea unei garsoniere proprietatea sa.
Verificând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că apartamentul nr.43din Bucureşti, Aleea D. nr.4, bl.49B, et.10, sector 2, este coproprietatea indiviză a pârâtului D.V. şi a numitei M.M., fiind dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4594/16.09.2003 de notarul public B.N..
La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cumpărătorul D.V. era necăsătorit, astfel că este unic proprietar al cotei indivize cumpărate.
Cum perioada de concubinaj dintre părţile din prezenta cauză a fost una foarte scurtă şi a încetat, conform susţinerilor reclamantei, la momentul achiziţionării bunului în litigiu, eventuala sa contribuţie la plata preţului pentru apartament îi conferă numai un drept de creanţă faţă de pârât, astfel că instanţa urmează să admită excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
