Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 05.05.2015 şi înregistrată sub nr. 2321/86/2015, reclamantul Ş.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii X., a formulat plângere împotriva Deciziei nr. R/314429 din 22.05.2014 privind respingerea cererii de recalculare a pensiei pentru munca depusă şi limită de vârstă, în sensul menţinerii în plată a Deciziei nr. 314429 din 17.06.2013 privind acordarea pensiei de invaliditate.
În motivare, reclamantul a arătat că în perioada 1969-2013, conform însemnărilor din carte de muncă şi a adeverinţelor prezentate ulterior, a cumulat şi i s-a recunoscut la data de 01.06.2013 un stagiu total de cotizare realizat de 20 ani, 3 luni şi 21 zile, sens în care a fost emisă Decizia nr. 314429/17.06.2013 privind acordarea pensiei de invaliditate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, drepturile de pensie fiind stabilite la suma de 443 lei.
Ulterior, la împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă – 64 ani, 10 luni – Casa Judeţeană de Pensii X. a emis Decizia nr. 314429/15.05.2014, fiindu-i recunoscută şi perioada cuprinsă între 01.11.2006-16.12.2006 prin adeverinţa nr. 9343/30.04.2014 emisă de către Primăria X., cumulând astfel un stagiu total de cotizare de 21 ani, 2 luni şi 22 zile, iar drepturile de pensie fiind stabilite la suma de 463 lei.
La data de 12.05.2014 s-a adresat Casei Judeţene de Pensii X. cu o cerere pentru recalcularea drepturilor de pensie rezultate din transformarea pensiei de invaliditate în pensie pentru limită de vârstă.
Ulterior, prin adresa nr. 20729/11.06.2014 i s-a comunicat că data deschiderii drepturilor de pensie este 04.06.2013, pentru care a primit un indice de corecţie de 1,06, aşa cum prevede legislaţia în vigoare.
Prin decizia nr. 314429 din 15.05.2014 pensia de invaliditate s-a transformat în pensie pentru limită de vârstă în cuantum de 463 lei. Prin Decizia nr. R/314429 din 22.05.2014 s-a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă, deoarece nu figurează în baza C.A.S. X. cu declaraţii aferente lunilor noiembrie 2006, respectiv decembrie 2006 şi fără a se face modificările la pensia de invaliditate acordată în conformitate cu prevederile Legii nr. 263/2010, modificată prin Legea nr. 37/2013.
Practic în cazul său nu a fost acordat stagiu potenţial, stagiul de cotizare realizat fiind de 20 ani, 3 luni, 21 zile, problema în speţă fiind aceea a acordării stagiului potenţial.
A mai precizat că prin Decizia nr. 9282 din 22.12.2009 a fost încadrat în gradul II de invaliditate, ca urmare a spitalizării în anul 2008 cu infarct miocardic diagnosticat clinic cu cardiopatie ischemică cronică dureroasă, afecţiune care s-a accentuat, generând afecţiuni cardiovasculare către membrele inferioare.
Prin deciziile ulterioare, nr. 398/17.01.2011 şi nr. 166/17.01.2013, s-a menţinut gradul de invaliditate, iar prin decizia nr. 1889/03.06.2013 cu ocazia expertizării a fost încadrat în gradul III de invaliditate, data ivirii invalidităţii fiind data primei decizii – 22.12.2009.
Persoanelor încadrate în gradele I sau II de invaliditate li se acordă stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, în condiţiile în care au realizat la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului 3 – art. 76 alin. 1.
În speţă, data emiterii deciziei medicale este 22.12.2009 şi nu din cele ulterioare, care preiau gradul de invaliditate, iar textul de lege nu distinge între prima, a doua, a treia decizie emisă, folosind o formă generică: „data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă”.
Art. 69 alin. 3 din Legea nr. 263/2010 caracterizează gradul II de invaliditate prin pierderea totală a capacităţii de muncă cu prestarea capacităţii de autoîngrijire, iar în condiţiile sale nu se mai putea pune problema prestării vreunei munci după încadrarea în acest grad de invaliditate.
Fiind născut la data de 05.07.1949, iar prima decizia fiind emisă la data de 22.12.2009, a apreciat că se încadrează în intervalul peste 60 de ani, căruia îi corespunde stagiul de cotizare de 27 ani.
Stagiul de cotizare realizat este de 21 ani, 02 luni şi 22 zile, fiind respectată condiţia impusă de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 263/2010.
Condiţiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere vizează strict stagiul de cotizare deja realizat, astfel încât, indiferent de vârsta asiguratului, acesta să poată beneficia de o pensie de invaliditate potrivit contribuţiei realizate; în acest fel, pensia de invaliditate îşi păstrează natura juridică a unei prestaţii de asigurări sociale, nefiind transformată într-una socială.
Dreptul la pensia de invaliditate fiind deja acordat potrivit art. 73 din Legea nr. 263/2010, modificată, legiuitorul, prin art. 76 alin. 1 din acest act normativ, reglementează doar cuantumul acestei pensii, întrucât prin adăugarea stagiului potenţial creşte şi suma acordată ca pensie de invaliditate, care are regimul juridic al unei prestaţii de asigurări sociale, reglementată de art. 47 alin. 2 din Constituţie, nefiind o prestaţie socială, reglementată de art. 50 din Legea fundamentală.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Judeţeană de Pensii X. a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată şi menţinerea deciziilor de pensie emise ca fiind corecte şi legale, întrucât,procedând la verificarea evidenţei nominale a stagiilor de cotizare pentru contestator, pe baza CNP-ului acestuia, s-a constatat că acesta nu apare în această evidenţă, deci angajatorul contestatorului nu a depus declaraţii nominale pentru perioada 01.11.2006-16.12.2006, nefiind plătite contribuţiile de asigurări sociale pentru perioada mai sus precizată.
Cum stagiul de cotizare, conform dispoziţiilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, constituie numai perioadele de timp pentru care asiguraţii datorează şi/sau plătesc contribuţii de asigurări sociale în sistemul public de pensii din România, precum şi în alte ţări, iar pentru perioada 01.11.2006-16.12.2006 nu s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale, corect această perioadă nu a fost valorificată ca şi stagiu de cotizare la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului.
Faţă de această situaţie şi prin raportare la dispoziţiile art. 19 alin. 1, art. 10 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, s-a emis la data de 22.05.2014 decizia de respingere a recalculării pensiei nr. R/314429, motivat de faptul că perioada 01.11.2006-16.12.2006 nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului, nefiind plătite contribuţiile de asigurări sociale pentru această perioadă.
În ceea ce priveşte stagiul potenţial de cotizare, intimata a arătat că a fost stabilit corect, cu respectarea dispoziţiilor art.73 din Legea nr. 263/2010. Intimata a mai invocat în acest sens şi dispoziţiile art.75 alin.1 şi pe cele ale art.76 alin.2 din Legea nr. 263/2010, arătând că din decizia medicală nr.1889/03.06.2013 reiese că în cazul contestatorului cauza invalidităţii este boala obişnuită, astfel că acesta nu se regăseşte în categoriile de persoane prevăzute la art.74 din Legea nr. 263/2010 şi, pe cale de consecinţă, nu beneficiază de stagiu potenţial.
În drept, a invocat dispoziţiile Legii nr. 263/2010, art. 205 alin. 2, art. 201 alin. 1, art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamantul a depus precizări şi înscrisuri.
La data de 01.09.2015 au fost înaintate la dosarul cauzei precizări şi înscrisuri de către Municipiul X. – Direcţia Buget, Contabilitate şi Fiscalitate, ca urmare a solicitării instanţei.
La aceeaşi dată pârâta a depus la dosarul cauzei precizări şi înscrisuri referitoare la emiterea Deciziei nr.314429/31.08.2015 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin care au fost luate în calcul şi lunile noiembrie şi decembrie 2006, potrivit solicitărilor reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1589 din 28 octombrie 2015, Tribunalul Suceava a respins capătul de cerere privind acordarea stagiului potenţial de cotizare, formulat de către reclamantul Ş.V. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii X., ca neîntemeiat; a constatat că a rămas fără obiect capătul de cerere privind valorificarea la calcularea drepturilor de pensie a lunilor noiembrie 2006 şi decembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
I. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind acordarea stagiului potenţial de cotizare, este de subliniat că prin Decizia nr. 9282 din 22.12.2009, reclamantul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, acest grad de invaliditate fiind menţinut şi prin deciziile ulterioare, nr. 398/17.01.2011 şi nr.166/17.01.2013.
Prin Decizia nr. 1889/03.06.2013, emisă ca urmare a expertizării, reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, la cauza invalidităţii fiind menţionat „boala obişnuită” şi indicat art.68 alin.1 lit. c) din Legea nr.263/2010.
În conformitate cu prevederile art.76 alin.1 din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, actualizată, persoanelor prevăzute la art. 73, încadrate în gradul I sau II de invaliditate, li se acordă stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. (1) în condiţiile în care au realizat, la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3.
Potrivit art.76 alin.2 din Legea nr.263/2010, actualizată, în situaţia gradului III de invaliditate, stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. (1) se acordă numai persoanelor prevăzute la art. 74.
În conformitate cu art.74 din Legea nr.263/2010, actualizată, au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2), (3) şi (4).
Faţă de aceste dispoziţii legale şi înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanţa a reținut că reclamantul nu intră în niciuna dintre categoriile enumerate în mod limitativ de legiuitor la art.74 din Legea nr. 263/2010, actualizată, din Decizia medicală nr.1889/03.06.2013 rezultând că în cazul reclamantului cauza invalidităţii este boala obişnuită, aceasta regăsindu-se prevăzută la art. 68 alin. (1) lit. c) din Legea nr.263/2010, actualizată.
Criticile reclamantului privind neacordarea în cazul său a stagiului potenţial de cotizare sunt, aşadar, neîntemeiate, atâta timp cât acesta este încadrat în gradul III de invaliditate, potrivit Deciziei medicale asupra capacităţii de muncă nr. 1889/03.06.2013. Data ivirii stării de invaliditate, respectiv 22.12.2009, nu are în aceste condiţii nicio influenţă sub aspectul stagiului potenţial de cotizare, din moment ce legiuitorul a prevăzut posibilitatea acordării acestui beneficiu la pensionare doar în raport de gradul de invaliditate existent la data analizării condiţiilor de pensionare, iar nu de data apariţiei stării de invaliditate.
Referitor la invocarea de către reclamant a Deciziei Curţii Constituţionale nr.680/26.06.2012, se poate observa că instanţa de contencios constituţional a declarat neconstituţională doar sintagma ”în raport cu vârsta, conform tabelului nr.3” din cuprinsul art.73 alin.(1) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu întreg conţinutul acestui text legal. Totodată, este de menţionat că trimiterile realizate de reclamant la considerentele acestei decizii nu influenţează acordarea stagiului potenţial de cotizare în cazul său, atâta timp cât prevederile art.73 şi 76 au fost modificate prin Legea nr.37/ 08.03.2013, aşadar ulterior Deciziei Curţii Constituţionale nr.680/26.06.2012, după cum Decizia medicală asupra capacităţii de muncă nr.1889 a fost eliberată la data de 03.06.2013, respectiv după ce au intrat în vigoare modificările aduse de legiuitor dispoziţiilor art.73 şi 76 din Legea nr.263/2010.
II. În ceea ce priveşte capătul de cerere privind valorificarea la calcularea drepturilor de pensie a lunilor noiembrie 2006 şi decembrie 2006, instanţa a constatat că a rămas fără obiect.
Astfel, în urma depunerii în luna august 2015 a declaraţiilor rectificative a fost emisă Decizia nr.314429/31.08.2015 privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, prin care au fost luate în calcul şi lunile noiembrie şi decembrie 2006, aşa cum a solicitat reclamantul, iar prin precizările depuse la dosarul cauzei atât reclamantul, cât şi pârâta au arătat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivare a arătat că arată că prin sentința atacată tribunalul în mod pertinent s-a implicat în a rezolva valorificarea, la calcularea drepturilor de pensie a lunilor noiembrie și decembrie 2006, conform unei adeverințe prezentate de angajator și reconfirmată de acesta în cadrul dezbaterii pe fond a cauzei, capăt de cerere rămas astfel fără obiect.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea stagiului potențial de cotizare, arată că prin decizia nr.9282 din 22.12.2009 a fost încadrat în gradul II de invaliditate, grad menținut și prin deciziile ulterioare nr. 398/17.01.2011 și nr. 166/17.01.2013, situație reținută și de prima instanță în sentință, respectiv „prin decizia nr. 1889 din 3 iunie 2013, emisă ca urmare a expertizării reclamantul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, la cauza invalidității fiind menționat „boală obișnuită”, indicând art. 68 alin. 1 lit. c din Legea nr. 263/2010”.
Problema care se pune nu este aceea a înscrierii la pensia de invaliditate, pentru că oricum aceasta a fost transformată în pensie pentru limită de vârstă, ci aceea a acordării stagiului potențial, ca un drept recunoscut de lege.
Practic, nu a fost acordat stagiul potențial, stagiul total de cotizare s-a reținut ca fiind de 21 de ani, 4 luni și 9 zile, așa cum Rezultă din decizia nr. R/314429 din 31 august 2015.
Potrivit prevederilor art. 3 alin. 1 pct. 6 lit. u din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii, stagiul potențial este perioada de timp prevăzută de acest act normativ, considerată stagiu de cotizare și acordată la calculul pensiei pentru invaliditate, ca o condiție pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecțiunilor invalidante.
Persoanelor încadrate în gr. I sau II de invaliditate – decizia nr. 9282/22.12.2009, nr. 398/17.01.2011 și nr. 166/17.01.2013, li se acordă stagiul potențial prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, în condițiile în care au realizat, la data emiterii deciziei medicale, stagiul de cotizare în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3 (art. 76 alin. 1 din Legea nr. 263/2010).
În cauză, data emiterii primei decizii medicale este 22.12.2009, susținută și de biletul de externare din spital din data de 28.02.2008, și nu vreuna din datele ulterioare, în condițiile în care aceasta a fost prima decizie emisă, gradul de invaliditate stabilit fiind II, data ivirii invalidității fiind 22.12.2009, preluată și în deciziile ulterioare, iar textul de lege nu distinge între prima decizie și cele ulterioare, formulare care trimite la încadrarea în gradul II de invaliditate.
Potrivit prevederilor art. 54 lit. b din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii primei decizii medicale, în raport cu cerințele locului de muncă – indemnizat social și cu gradul de reducere a capacității de muncă, invaliditatea de gr. II se caracterizează prin pierderea totală a capacității de muncă, așa cum reiese din anchetele sociale anexate dosarului, cu posibilitatea individului de a se autoservi, conduce și de a se orienta spațial, fără ajutorul altei persoane.
Această stare de fapt rezultă indubitabil și din materialul probator anexat, respectiv, deciziile emise de autoritatea persoanelor adulte cu handicap la care s-a adresat începând cu anul 2013 și până în prezent.
Aceleași prevederi sunt reglementate și de art. 69 lit. b din Legea nr. 263/2010, invaliditatea de gr. II fiind caracterizată prin pierderea totală a capacității de muncă, cu păstrarea capacității de autoîngrijire.
Revenind la prevederile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 și la tabelul nr. 3, apelantul solicită să se observe că în raport cu vârsta la data emiterii deciziei medicale, stagiul de cotizare realizat trebuie să fie de 26 ani (vârsta 69 ani corespunzător 57-60 ani).
Stagiul de cotizare realizat, așa cum apare înscris în toate deciziile emise de Casa de pensii, este de 21 de ani.
Din dispozițiile art. 76 alin. 1, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 37/2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensie, coroborate cu disp. art. 73, rezultă că stagiul potențial se acordă de drept, prin efectul legii, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
– invaliditatea a fost cauzată de boli obișnuite care nu au legătură cu munca;
– există o decizie medicală pentru constatarea invalidității;
– invaliditatea a fost încadrată în gr. I sau II;
– persoana a realizat, în condițiile legii, un stagiu de cotizare;
– stagiul de cotizare a fost realizat până la emiterea deciziei;
– stagiul de cotizare este cel prevăzut, în raport cu vârsta în tabelul 3 din Legea nr. 263/2000, modificată.
Legalitatea sintagmei „în raport cu vârsta, conform tabelului 3” din cuprinsul art. 76 alin. 1 din Legea nr. 263/2010, modificată reiese din faptul că se referă la dreptul legiuitorului de a stabili cuantumul pensiei de invaliditate pentru persoanele prevăzute la art. 73 din acest act normativ, prin acordarea stagiului potențial și nu la dreptul acestora de a avea o pensie de invaliditate, întrucât prin adăugarea stagiului potențial creşte și suma acordată ca pensie de invaliditate, care, reluată pentru viitor în pensie pentru limită de vârstă cu indexările legale, schimbă totuși rezonabil suma de 486 lei pensie actuală.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. 488 alin. (1) pct. 6, 8, art. 492 din noul Cod de procedură civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de reclamant, în raport de lucrările dosarului, Curtea constată neîntemeiat apelul.
Astfel, potrivit disp. art. 3 alin. (1) litera u) din Legea nr. 263/2010 ”stagiul potenţial” reprezintă perioada de timp prevăzută de prezenta lege, considerată stagiu de cotizare şi acordată la calculul pensiei de invaliditate, ca o creditare pentru stagiul de cotizare nerealizat din cauza afecţiunilor invalidante.
Conform disp. art. 75 alin. (1) din același act normativ, „la stabilirea pensiei de invaliditate se acordă un stagiu potenţial, determinat ca diferenţă între stagiul complet de cotizare prevăzut în anexa nr. 5 sau, după caz, anexa nr. 6 şi stagiul de cotizare realizat până la data acordării pensiei de invaliditate”.
Totodată, disp. art. 76 alin. (1) prevăd că „persoanelor prevăzute la art. 73, încadrate în gradul I sau II de invaliditate, li se acordă stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. (1) în condiţiile în care au realizat, la data emiterii deciziei medicale asupra capacităţii de muncă, stagiul de cotizare în raport cu vârsta conform tabelului nr. 3”.
Art. 73 prevede că „persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca beneficiază de pensie de invaliditate, dacă au realizat, în condiţiile legii, stagiu de cotizare”.
Dispoziţiile art. 76 alin. (2) prevăd că „în situaţia gradului III de invaliditate, stagiul potenţial prevăzut la art. 75 alin. (1) se acordă numai persoanelor prevăzute la art. 74”, iar acest din urmă articol prevede că „au dreptul la pensie de invaliditate, indiferent de stagiul de cotizare realizat, persoanele prevăzute la art. 68 alin. (1) lit. a) şi b), alin. (2), (3) şi (4)”.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, reclamantul nu intră în nici una dintre categoriile limitativ prevăzute de art. 74 din lege. Cum rezultă din decizia medicală nr. 1889/3.06.2013 (fila 26 dosar fond), cauza invalidităţii acestuia se încadrează în gradul III, fiind „bolile obişnuite”, ipoteză prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010.
Or, în speţă, la data analizării condiţiilor de pensionare ale reclamantului, analiză pe baza căreia a fost emisă decizia nr. 314429 din 17 iunie 2013, acesta era încadrat în gradul III de invaliditate, conform deciziei nr. 1889/3.06.2013. Înscrierea iniţială a reclamantului la pensie a vizat invaliditatea gradul III, stabilită în baza deciziei medicale din 3.06.2013, nefiind afirmat şi dovedit în cauză că acesta s-ar fi adresat intimatei anterior, în baza deciziei medicale din 22.12.2009.
Aşa fiind, Curtea, constatând legală şi temeinică sentinţa atacată, nefiind date motivele invocate de reclamant, a respins apelul ca nefondat.
