Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 23 iulie 2015, sub nr. …, reclamantul V.G. a solicitat obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Teleorman la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă şi vechime în muncă, conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum şi la plata diferenţelor dintre pensia recalculată conform O.U.G. nr. 4/2005 şi pensia încasată, începând cu data de 22 iulie 2012.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă începând 01.04.1994, în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977, drepturile iniţiale de pensie fiindu-i stabilite prin decizia nr. … privind acordarea pensiei pentru munca prestată şi limită de vârstă, emisă de Oficiul de Pensii Teleorman.
Reclamantul a menţionat că pârâta a încălcat, cu ocazia recalculării, dispoziţiile legale în materie atunci când la determinarea punctajului mediu anual a folosit un stagiu complet de 30 ani în loc de 20 ani, ignorând faptul că la data pensionării a avut o vechime totală în muncă de 40 ani, 5 luni, 18 zile, din care în grupa I şi a II – a de muncă, cumulat 25 ani, 2 luni, 12 zile, respectiv 16 ani, 6 luni, 12 zile în grupa I, iar 8 ani, 8 luni, 0 zile în grupa a II – a, dar nu a ţinut cont nici de prevederile H.G. nr. 1550/2004.
Aşa cum reiese din decizia de pensionare nr. …, reclamantul a avut vechime de 25 ani, 2 luni, 12 zile în grupele I şi a II – a de muncă, calculată în baza Legii nr. 3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000, în loc de 20 ani.
Reclamantul a apreciat că, în raport de data la care i-au fost stabilite drepturile de pensie, la recalculare se aplică dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2005 şi a arătat că, în conformitate cu art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 – 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, adică 20 ani.
Reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004, Legea nr. 3/1977, Decizia nr. 40/22.09.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar în dovedirea acesteia reclamantul a depus la dosar înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
La data de 18.08.2015, prin serviciul registratură, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând, în esenţă, că aceasta a fost depusă după depăşirea considerabilă a termenului de 5 ani în cadrul căruia se putea promova, recalcularea reglementată de O.U.G. nr. 4/2005 fiind efectuată prin decizia nr. 104081/2005.
Pârâta a mai arătat că deciziile emise în aplicarea Legii nr. 19/2000 şi O.U.G. nr. 4/2005 au rămas definitive, întrucât nu au fost contestate de către reclamant.
Pârâta a precizat că reclamantul a realizat 16 ani, 6 luni şi 12 zile în grupa I de muncă, precum şi 8 ani şi 8 luni în grupa a II – a de muncă, neavând astfel un stagiu realizat numai în grupa I de cel puţin 20 de ani.
Pârâta a învederat instanţei că, potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977, persoanele care au desfăşurat activităţi în grupele I şi a II – a de muncă şi care au realizat un stagiu de cotizare de 20 de ani în grupa I, respectiv 25 ani în grupa a II-a de muncă beneficiau de reducerea vârstei standard de pensionare, iar reclamantul are o vechime în de 16 ani, 6 luni şi 12 zile în grupa I de muncă, precum şi 8 ani şi 8 luni în grupa a II – a de muncă, astfel că nu se justifică solicitarea de a i se emite o decizie de recalculare în care stagiul complet de cotizare să fie de 20 de ani.
În fine, pârâta a susţinut că actele normative invocate ca şi temei de drept al acţiunii, respectiv O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004 şi Legea nr. 3/1977 au fost abrogate, astfel că, faţă de efectele abrogării, care presupun ieşirea din vigoare a unui act normativ cu caracter definitiv, se ajunge la concluzia că, odată abrogată o prevedere legală, aceasta nu mai poate intra în vigoare ulterior.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu dispoziţiile legale in vigoare, Tribunalul constată ca nefondată acţiunea reclamantului, în esenţă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. … a Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială a judeţului Teleorman – Oficiul de Pensii, reclamantul a fost înscris la pensie pentru muncă depusă şi limită de vârstă începând cu data de 01.09.1994, urmare a activităţii desfăşurate în grupele I şi a II-a de muncă.
Valorificarea unui stagiu special de cotizare se putea face numai în procedura de recalculare a pensiei conform O.U.G. 4/2005, în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 care, în art. 2 alin. (1) – Anexa 1 dispunea în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislaţia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operaţiunilor de evaluare.
În cazul reclamantului, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, se putea valorifica la determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia recalculării pensiei, stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977. În acest sens, art. 14 Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevedea o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat grupa I de muncă şi de 25 de ani pentru persoane care au lucrat grupa a II-a de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Instanţa constată că dreptul subiectiv pretins de reclamant prin cererea de recalculare a drepturilor de pensie a fost reglementat de o normă specială, respectiv OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, act normativ potrivit căruia pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 01.01.2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de acest act normativ.
Dacă O.U.G. nr. 4/2005 ar fi rămas în vigoare la data promovării acţiunii, după expirarea termenului de 5 ani, reclamantul ar fi putut valorifica stagiul de cotizare pretins din luna următoare celei în care a fost formulată cererea, potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, însă O.U.G. nr. 4/2005, H.G. nr. 1550/2004, ca şi Legea nr.19/2000 au fost abrogate prin art. 196 din Legea nr. 263/2010, la data de 1.01.2011.
Prin urmare, se constată că la data promovării acţiunii, 23.07.2015, reclamantul nu mai deţinea dreptul subiectiv la recalcularea pensiei reglementat de O.U.G nr. 4/2005, întrucât aceasta fusese abrogată, ci doar o vocaţie ce nu s-a concretizat, întrucât nu s-a adresat sub imperiul acestei dispoziţii legale, casei de pensii sau instanţei de judecată.
Acţiunea pendinte introdusă la instanţă după abrogarea actului normativ este lipsită de temei juridic, întrucât aplicarea unor dispoziţii după ieşirea lor din vigoare ar însemna aplicarea ultraactivă a legii civile, fără o dispoziţie legală derogatorie în acest sens.
Nu este incidenţă în cauză nici interpretarea dată prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, deoarece aceasta a avut ca obiect aplicarea unor dispoziţii ale Legii nr. 19/2000, care, la rândul lor, trimiteau la Legea nr. 3/1977, iar faţă de abrogarea Legii nr. 19/2000, cele dezlegate în drept nu sunt în măsură să permită concluzia temeiniciei pretenţiilor deduse judecăţii, în absenţa unui cadru legal invocat de partea reclamantă.
Chiar dacă sub imperiul O.U.G. nr.4/2005, în procedura de recalculare se aplicau dispoziţiile unui act normativ abrogat, respectiv art. 14 din Legea nr. 3/1977, acest mecanism era posibil numai pentru că dispoziţiile privitoare la recalculare ale O.U.G nr.4/2005 trimiteau expres la norma respectivă.
Nu pot fi reţinute nici dispoziţiile Legii nr.263/2010, care permit pensionarului revizuirea drepturilor de pensie cu respectarea regimului juridic al deciziei de înscriere la pensie, întrucât, chiar dacă potrivit principiului tempus regit actum, orice modificare a elementelor avute în vedere la stabilirea pensiei urmează a fi evaluată potrivit legii în baza căreia s-au deschis drepturile de pensie, pentru ca unei astfel de modificări să i se recunoască efectele juridice urmărite în prezent, sub aspectul existenţei sau al cuantumului dreptului de pensie, ea trebuie să fie reglementată de norme juridice în vigoare, care să recunoască posibilitatea pensionarului de a beneficia de o astfel de modificare, dacă generează efecte mai favorabile.
Or, în cauză, dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 reglementează situaţii de fapt distincte de cea dedusă prezentei judecăţi, respectiv erori de calcul sau adăugare de stagii sau venituri şi rediscutarea stagiului de cotizare, ca element de stabilire a unei pensii ce a intrat în procesul de recalculare în baza unei norme speciale de trimitere care nu a făcut obiectul unei cereri pe perioada de existenţă a acesteia.
Faţă de elementele de fapt şi de drept ce preced, instanţa va respinge, ca nefondată, cererea reclamantului.
