Prin contestatia formulata de contestatorul P. D. în contradictoriu cu Casa sectoriala de pensii, Comisia de Contestatii s-au solicitat urmatoarele :
– anularea deciziei de revizuire a pensiei nr. 88934/7.06.2011 ca netemeinica si nelegala,
– restabilirea situatiei anterioare emiterii deciziei de revizuire în sensul restabilirii si mentinerii în plata a pensiei de serviciu stabilita prin decizia nr. 88934/24.07.2008 si obligarea intimatelor la plata pensiei în cuantumul din luna decembrie 2010.
– obligarea intimatelor la restituirea diferentelor dintre cuantumul pensiei speciale si cuantumul pensiei revizuite de la momentul emiterii deciziei de revizuire si pâna la data repunerii în plata a pensiei dobândite în baza L. 164/2001, respectiv 999 lei/luna brut.
Cu cheltuieli de judecata.
În motivare arata în esenta ca decizia de revizuire i-a fost comunicata la data de 11.07.2011 si a contestat-o în termen legal la Comisia de Contestatii din cadrul S.R.I., care a solutionat contestatia prin hotarârea nr. 462/20.09.2011, ce i-a fost comunicata la data de 05.10.2011.
Decizia de revizuire este lipsita de temei legal fiind emisa cu nerespectarea disp. O.U.G. nr. 1/2011 întrucât nu s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în baza L. nr. 119/2010 si se aplica retroactiv.
Decizia nr.871/2010 a Curtii Constitutionale nu are relevanta în cauza, prin raportarea la dreptul de acces la justitie, întrucât Curtea Constitutionala nu poate fi calificata ca fiind un tribunal impartial si independent datorita modului de desemnare a judecatorilor.
Decizia de revizuire a fost emisa cu încalcarea art. 15 din Constitutie si art. 1 din C. civ., nerespectându – se principiul neretroactivitatii legii civile.
Se încalca dreptul de proprietate al contestatorului, respectiv art. 1 din Protocolul 1 al CEDO si art. 14 din CEDO astfel cum acesta este protejat de jurisprudenta CEDO, al drepturilor câstigate, principiul egalitatii în drepturi si nediscriminarii.
Schimbarea temeiului în baza careia a fost stabilita pensia initial, respectiv Legea 164/2001 si diminuarea cuantumului pensiei este contrara dispozitiilor constitutionale, comunitare si principiilor cuprinse în Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Solicita înlaturarea de la aplicare a prevederilor din L. nr.119/2010 si din O.U.G.. nr.1/2011 prin care se diminueaza exagerat de mult veniturile din pensie,scaderea acesteia fiind una de substanta, esentiala si imprevizibila, cu efect definitiv.
Invoca practica CEDO în acest sens precum si încalcarea prevederilor art. 14 din CEDO ce interzice discriminarea.
În drept se refera la disp. legale mentionate în actiune.
În probatiune depune în copie, act identitate, decizia de stabilire a pensiei de serviciu,
decizia de revizuire a pensiei, situatii venituri, contestatie formulata la Casa sectoriala de pensii, dovada de comunicare, hotarârea Comisiei de Contestatii nr. 462/20.09.2011, dovada comunicarii, cupoane pensie.
Casa de Pensii Sectoriala, Comisia de Contestatii Pensii au formulat întâmpinare si note de sedinta, prin care s-au opus admiterii contestatiei ca netemeinica si nelegala, sustinând în esenta ca prin revizuirea pensiei categoriile de pensionari vizate de L. nr. 119/2010 nu si-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei, din necesitatea reformarii sistemului de pensii, reechilibrarea si eliminarea inechitatilor existente , în conditiile situatiei de criza economica si financiara.
Anexeaza documentatia avuta în vedere la emiterea deciziei de revizuire.
Asupra contestatiei de fata, instanta retine urmatoarele:
Contestatorul Pe. D. a fost beneficiarul unei pensii militare de serviciu stabilita în temeiul Legii 164/2001, al carei cuantum a fost pâna în luna iulie 2011 de 4253 lei brut conf. cupoanelor de pensie de la f.37.
Prin decizia de revizuire atacata cu nr. 88934/27.06.2011 emisa de intimatii Casa de Pensii Sectoriala, Comisia de Contestatii Pensii a fost revizuita pensia contestatorului potrivit OUG nr.1/2011 rezultând o pensie în suma de 3254 lei brut (f.22).
Împotriva deciziei de revizuire contestatorul P. D. a formulat contestatie pe cale administrativa, iar prin hotarârea nr. 462/20.09.2011 emisa de Comisia de Contestatii din cadrul S.R.I. s-a respins ca neîntemeiata contestatia (f.34-35).
Decizia de revizuire a fost emisa în baza disp. L. nr.119/2010 si OUG nr.1/2011, termenul de aplicare fiind expres prevazut de ultimul act normativ.
Transformarea pensiei de serviciu în pensie pentru limita de vârsta în întelesul L. nr. 19/2000 s-a facut pe baza veniturilor realizate lunar în perioadele care constituie stagiu de cotizare, deciziile de pensie urmând a fi revizuite din oficiu conf. art. 1 din OUG, nr.1 /2011.
Instanta constata ca prin L nr.119/2010 si O.U.G. nr. 1 /2011 categoriile de pensionari vizate nu si-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei, masura fiind impusa de resursele bugetare si de indicatorii socio – economici care arata nivelul de sustenabilitate al sistemului de pensii .
Curtea Europeana a Drepturilor Omului sesizata cu încalcari ale dreptului de proprietate ca urmare a diminuarii pensiilor, a apreciat ca o astfel de ingerinta nu este de tipul „privarii de proprietate” – hotarârea din 2.02.2010 Aizupurua Ortiz c/a Spaniei din 2 februarie 2010 -, unde pierderea unei pensii complementare este analizata din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor). Curtea nu analizeaza situatia reducerii pensiilor sau salariilor ca si cum ingerinta ar fi o “privare de proprietate”. În consecinta, lipsa despagubirii pentru ingerinta nu conduce, eo ipso, la încalcarea art. 1 al Protocolului nr. 1.Statul se bucura de o larga marja de apreciere pentru a determina oportunitatea si intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea constata ca nu este rolul sau de a verifica în ce masura existau solutii legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmarit, cu exceptia situatiilor în care aprecierea autoritatilor este vadit lipsita de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei, hotarârea din 8 decembrie 2009, par. 59 sau Mellacher c. Austriei, hotarâre din 19 decembrie 1989, Series A nr. 169, par. 53). Spre exemplu, in materie de pensie, Curtea accepta reduceri substantiale ale cuantumului pensiei si/sau ale altor beneficii de asigurari sociale fara a ajunge la concluzia încalcarii articolului 1 al Protocolului nr. 1: aprox. 43% (T. c. Suediei – reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane – neîncalcare); aprox 38% (Jankovic c Croatia, 12 octombrie 2000); 5% (Lenz c. Germaniei); pierderea statutului de veteran cu avantajele ce decurgeau din acesta (10% din salariul mediu lunar; reduceri de 50% din pretul transportului, consumului de electricitate, caldura, gaz etc., 50% din pretul asigurarii pentru automobile – Domalewski c. Polonia, 15 iunie 1999); reducerea cu 66% a pensiei principale (reclamantul mai primea alte 2 pensii, si reducerea fusese necesara pentru ca suma celor 3 pensii sa nu depaseasca un plafon maximal stabilit de lege pentru pensiile publice – Callejas c. Spaniei, 18 iunie 2002); reduceri intre 30 si 50% din cuantumul unei alocatii speciale pentru vaduve (Adriana C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei, decizie de inadmisibilitate din 22 septembrie 2005).Având in vedere marja mare de manevra recunoscuta statului de CEDO, se poate retine ca numai în circumstante cu adevarat exceptionale s-ar putea ajunge la încalcarea Conventiei.
Constatarea anterioara a constitutionalitatii Legii 119/2010 nu împiedica judecatorul national sa verifice daca aplicarea legii in concret nu produce efecte contrare Conventiei. Aceasta verificare nu poate face abstractie de jurisprudenta CEDO in materie, care însa nu garanteaza dreptul de a continua sa primesti o pensie într-un anumit cuantum.
Necesitatea asigurarii unui just echilibru între exigentele intereselor generale ale comunitatii si interesele de aparare a drepturilor fundamentale ale individului, se reflecta si în structura art. 1 din Protocolul nr.1 si se concretizeaza în necesitatea existentei unui raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si scopul urmarit. Ca urmare, verificarea acestui echilibru presupune analiza diferitelor interese în cauza si a conditiilor socio – economice generale care au impus luarea masurii respective.
În ceea ce priveste retroactivitatea, se retine ca Legea nr.119/2010 si OUG nr.1/2011 produc efecte numai pentru viitor si numai în ceea ce priveste cuantumul pensiei, nefiind afectate sumele obtinute cu titlu de pensie de serviciu anterior intrarii în vigoare a legii.
Nici principiul nediscriminarii nu este încalcat întrucât prin revizuirea pensiei impusa de Legea nr.119/2010 si OUG nr. 1/2011 sunt afectate pensiile tuturor persoanelor aflate în situatii similare (beneficiari ai unor pensii de serviciu), iar pensia revizuita are aceeasi natura cu cea prevazuta pentru toate categoriile de pensionari, conform Legii nr.19/2000, respectiv L. nr. 263/2010.
De altfel, asupra acestor aspecte s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin decizia nr.873/2010 prin care s-a retinut ca dispozitiile Legii nr.119/2010 sunt constitutionale, iar aceasta instanta este garantul suprematiei Constitutiei, conf. art. 1 din L. 47/1992
Curtea retine ca, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementata printr-o lege speciala, are doua componente, si anume pensia contributiva si un supliment din partea statului. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe când partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment tine de politica statului în domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constitutie.
Pensiile speciale, fiind instituite de catre legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, pot fi eliminate doar daca exista o ratiune suficient de puternica spre a duce în final la diminuarea prestatiilor sociale ale statului sub forma pensiei din sistemul public. Or, în cazul de fata, o atare ratiune este, asa cum rezulta din expunerea de motive a legii criticate, atât grava situatie de criza economica si financiara cu care se confrunta statul (bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale de stat), cât si necesitatea reformarii sistemului de pensii, prin eliminarea inechitatilor din acest sistem.
Având în vedere toate acestea, Curtea constata ca în conceptul de “drepturi câstigate” pot intra doar prestatiile deja realizate pâna la intrarea în vigoare a noii reglementari. Prin urmare, numai daca legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestatii deja încasate s-ar fi încalcat dispozitiile art. 15 alin. (2) din Constitutie. În acest sens este si Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, prin care Curtea a statuat ca “o lege nu este retroactiva atunci când modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci când suprima producerea în viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca în aceste cazuri legea noua nu face altceva decât sa refuze supravietuirea legii vechi si sa reglementeze modul de actiune în timpul urmator intrarii ei în vigoare, adica în domeniul ei propriu de aplicare”.
În concluzie, se constata ca dispozitiile Legii privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor si OUG nr. 1/2011 nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii.
Referitor la critica de neconstitutionalitate privind încalcarea art.44 din Constitutie, raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea retine ca, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, “Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale”. Notiunea “bun” utilizata de acest text are o semnificatie autonoma, putându-se considera ca pensia este un bun care intra sub protectia acestui text.
Având în vedere însa cele doua componente ale pensiei de serviciu, precum si faptul ca a doua componenta, adica suplimentul din partea statului, se acorda numai în masura în care exista resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fara afectarea partii contributive, nu poate avea semnificatia unei exproprieri.
Distinct de acestea, Curtea constata ca prevederile art. 53 din Constitutie referitoare la restrângerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati nu sunt aplicabile, deoarece dispozitiile legii criticate nu restrâng dreptul la pensie, ca drept fundamental prevazut la art. 47 alin. (2) din Constitutie, ci prevad recalcularea pensiilor de serviciu, prin algoritmul utilizat de Legea nr. 19/2000, respectiv OUG nr.1/2011, cuantumul rezultat putând fi diferit, ceea ce conduce astfel la eliminarea pensiei de serviciu doar sub aspectul cuantumului acesteia. Or, legiuitorul este în masura sa acorde, sa modifice sau sa suprime componenta suplimentara a pensiei de serviciu, în functie de posibilitatile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea si a celorlalte prevederi sau principii constitutionale.
Nu se poate retine ca în situatia dedusa judecatii s-a încalcat principiul nediscriminarii, întrucât recalcularea si revizuirea pensiei impusa de L. nr. 119/2010 si OUG nr. 1/2011 priveste toate categoriile de persoane aflate în situatii similare (beneficiare a pensiilor de serviciu).
Dispozitiile art. 180 al.7 din L. nr. 19/2000 privind pastrarea în plata a cuantumului mai avantajos sunt aplicabile doar pensiilor stabilite în sistemul public de pensii, potrivit acestei legii si nicidecum prin raportare la pensii stabilite în baza legilor speciale.
Prin urmare, nu pot fi retinute cauze de nulitate a deciziei de revizuire sau a hotarârii nr.462/20.09.2011 data de Comisia de contestatii în solutionarea contestatiei formulata pe cale administrativa.
Nici art.14 din Conventia europeana a drepturilor omului nu interzice unui stat membru de a trata în mod diferit anumite categorii socio-profesionale pentru a corecta „inegalitatile de fapt” dintre ele. În plus, în jurisprudenta CEDO, statele contractante beneficiaza de o marja de apreciere în a evalua în ce masura diferentele între situatii similare justifica un tratament diferit, marja care poate varia în functie de împrejurari, de obiectul si fondul dreptului ( cauza Petrovic versus Austria – hotarârea nr..27/1998).
Decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr.29/2011, aplicabila în cazul de fata, constata cu certitudine ca doua din cele trei conditii care ar fi putut determina ca ingerinta ce s-a produs sa conduca la încalcarea art.1 din Protocolul 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului au fost respectate, respectiv ingerinta este legala (a fost reglementata prin Legea nr.119/2010 si urmareste un scop legitim, de utilitate publica (reformarea sistemului de pensii prin eliminarea inechitatilor din sistem si conditiile de criza economica si financiara a statului).
În privinta celei de-a treia conditii, respectiv existenta unui raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele utilizate si scopul urmarit, consideram ca recalcularea pensiilor de serviciu pentru categoria de pensionari din care face parte reclamantul s-a facut prin pastrarea acestui raport în conditiile în care unul din elementele scopului urmarit a fost determinat de diminuarea resurselor bugetare datorate de grava criza economica si financiara, de notorietate publica, cu care se confrunta statul român, ce tinde sa se cronicizeze pe fondul crizei europene si mondiale si care ar fi putut determina intrarea României în incapacitate de plata.
Instanta suprema porneste de la premiza ca raportul de proportionalitate este compromis numai daca reclamantul ar fi suportat o sarcina individuala excesiva, exorbitanta, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sociala (cazul în care persoana ar fi lipsita în totalitate de un bun sau i-ar fi fost suprimate integral mijloacele de existenta, ceea ce nu poate fi vorba în cazul în speta, la o pensie revizuita la suma de 3254 lei.
Instanta constata ca nu au intervenit erori de calcul la revizuirea pensiei, fiind valorificate toate documentele aflate la dosarul de pensie, inclusiv datele înscrise în carnetul de munca. Verificând tabelul cu datele si elementele care au stat la baza determinarii punctajului mediu anual, se observa ca nu exista perioade si venituri lipsa si au fost evidentiate totodata conditiile de munca în care aceasta si-a desfasurat activitatea.
Pentru toate aceste motive , se va respinge contestatia ca neîntemeiata.
