Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03 12 2014 reclamantul M.C. a chemat în judecată pe pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI, CURTEA DE APEL CRAIOVA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi să-i plătească drepturile prevăzute de art.81 alin 1 din Legea nr.303/2004 , respectiv indemnizaţia egală cu şapte indemnizaţii de încadrare brute lunare avute la data pensionării.
În motivare, reclamantul a arătat că a exercitat funcţia de judecător până la data de 24 decembrie 2011 , când a fost eliberat din funcţie prin Decretul prezidenţial nr.925/06 decembrie 2011, prin pensionare. La data pensionării nu i-au fost acordate cele 7 indemnizaţii de încadrare brute lunare, invocându-se prevederile art.9 din Legea nr.118/2010, prevederi menţinute succesiv prin acte normative ulterioare , ultimul act normativ fiind OUG 103/2013.
Reclamantul consideră că aceste acte normative nu au aplicabilitate în cazul judecătorilor deoarece drepturile solicitate sunt prevăzute în lege specială –Legea nr. 303/2004 , art. 74 ( 2), astfel că acţiunea sa este întemeiată.
În scop probatoriu, au fost anexate fotocopii de pe decretul de eliberare din funcţie, răspunsul Ministerului Justiţiei la cererea reclamantului , decizia de acordare a pensiei de serviciu , recalculare pensie de serviciu , carte de identitate , răspunsul Curţii de Apel Craiova la cererea reclamantului .
Prin cererea depusă la data de 29 01 2015 reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.9 corob cu art 16 din Legea nr.118/2010 , iar prin încheierea din 21 mai 2015 instanţa a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale , cu motivarea ce se regăseşte în cuprinsul acestei încheieri.
La data de 12 februarie 2015 Curtea de Apel Craiova a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A arătat că, faţă de dispoziţiile legale invocate de reclamant, prin raportare la momentul la care s-au născut drepturile patrimoniale solicitate( data publicării în monitorul oficial a decretului prezidenţial de eliberare din funcţie) cât şi la data formulării cererii de acordare a acestui drept ( 06 ianuarie 2015 ), Curtea de Apel Craiova este în imposibilitate legală de a achita indemnizaţia reglementată de art. 81 alin 1 din Legea nr. 303/ 2004.
Ministerul Justiţiei a depus la data de 20 februarie 2015 întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.
A arătat că , potrivit dispoziţiilor art 9 şi 16 din Legea nr.118/2010 , ale art 13 din Legea nr.285/2010 , art 9 din legea nr.283/2011 , art 2 din OUG nr.84/2012 , art 10 alin 1 din OUG 103/2013 , art. 9 alin 1 din OUG 83/2014 , în perioada 2010-2015 nu se acordă indemnizaţia la ieşirea la pensie şi prin urmare , reclamantul nu poate beneficia de plata indemnizaţiei prevăzută de art. 81 alin 1 din Legea 303/2004.
Reclamantul a depus la data de 03 martie 2015 răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de pârâţi , întrucât susţinerile sale privind inaplicabilitatea textelor de suspendare a plăţii celor 7 indemnizaţii la magistraţi potrivit art.74 (2) din L303/2004 sunt întemeiate , aceste drepturi fiind drepturi salariale ce nu pot fi diminuate sau suspendate decât printr-o lege specială .
La data de 02 aprilie 2015 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise , la care a ataşat răspunsurile ce i-au fost comunicate de către pârâţi la cererile de acordare a indemnizaţiei la ieşirea la pensie.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către reclamant.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat următoarele:
Reclamantul a exercitat funcţia de judecător la Curtea de Apel Craiova , iar prin Decretul nr.926/06.12.2011 publicat în Monitorul Oficial nr. 870/09.12.2011 a fost eliberat din funcţie ca urmare a pensionării.
Prin cererea adresată instanţei, reclamantul a solicitat,ca urmare a eliberării din funcţie prin pensionare , plata celor 7 indemnizaţii lunare brute de încadrare prevăzute de art.81 din Legea nr. 303/2004 în conformitate cu care , judecătorii şi procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani beneficiază la data pensionării sau a eliberării din funcţie pentru alte motive neimputabile de o indemnizaţie egală cu 7 indemnizaţii de încadrare lunare brute care se impozitează potrivit legii, iar alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că această indemnizaţie se acordă o singură dată în decursul carierei de judecător sau procuror.
Anterior promovării cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat pârâţilor acordarea indemnizaţiei la ieşirea la pensie , însă aceştia i-au comunicat faptul că există dispoziţii legale exprese prin care se prevede neacordarea acestui drept din anul 2010 până în prezent .
Prin întâmpinările depuse, pârâţii susţin că prin art. 9 din Legea nr. 118/2010 s-a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a acesteia nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori trecerea în rezervă, dispoziţii ce au fost menţinute prin acte normative succesive .
Instanţa constată că , potrivit art.9 din Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar “Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă.”.
În conformitate cu art. 16 din acelaşi act normativ “(1)Prevederile art. 1-3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum şi cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010.
(2)Începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condiţiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.”
Instanţa a constatat că în anul 2011 când s-a pensionat reclamantul erau în vigoare dispoziţiile art 13 alin 1 din Legea nr.285/ 2010( lege specială în această materie) , care stipulau că în anul 2011 , dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie , retragere , încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
În conformitate cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, dar şi cu prevederile legale sus amintite , data pensionării reclamantului este 9 decembrie 2011 ( data publicării decretului de eliberare din funcţia de judecător a reclamantului, urmare a pensionării). Prin urmare, la momentul pensionării reclamantului, erau aplicabile disp.art. 13 alin 1 din Legea nr.285/ 2010 care stipulau că în anul 2011 , dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie , retragere , încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică, astfel că pârâţii nu au obligaţia legală de a plăti indemnizaţia solicitată prin prezenta acţiune.
De reţinut că , prin decizia nr.874 /2010 asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr.118/2010 , Curtea Constituţională a constatat că “prestaţiile sociale care au fost eliminate de textul art. 16 din legea criticată nu sunt prevăzute la nivel constituţional, astfel încât legiuitorul este liber să aprecieze asupra acordării sau neacordării acestora, în funcţie de posibilităţile bugetare ale statului. În consecinţă, eliminarea acestor prestaţii sociale nu contravine prevederilor constituţionale invocate.”
Pentru aceste considerente, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.
