Litigiu de asigurari sociale. Aplicabilitatea sanctiunii prescriptiei extinctive a dreptului material la actiune conform art. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958 în cazul cererilor având ca obiect obligatia de actualizare a pensiilor de serviciu ale magistratilor. Neincidenta dispozitiilor Legii nr. 45/2007 în ce priveste magistratii pensionari.
Curtea retine ca fiind nefondata si critica recurentilor reclamanti referitoare la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, având în vedere faptul ca tribunalul a constatat judicios prescriptia dreptului la actiune în privinta drepturilor aferente perioadei 11.01.2000 – 10.05.2005, raportat la prevederile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care stipuleaza ca “dreptul la actiune, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, de vreme ce obligatia de plata a pensiei se executa prin prestatii succesive, pentru fiecare dintre prestatii curgând un termen de prescriptie distinct, care are o existenta independenta de celelalte, stingându-se la momentul împlinirii celor 3 ani, actiunea dedusa judecatii pentru drepturile aferente perioadei 11.01.2000 – 10.05.2005 fiind promovata peste termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.3 alin.1 din acelasi act normativ.
Curtea retine ca fiind nefondata si critica recurentilor reclamanti referitoare la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, având în vedere faptul ca tribunalul a constatat judicios prescriptia dreptului la actiune în privinta drepturilor aferente perioadei 11.01.2000 – 10.05.2005, raportat la prevederile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, care stipuleaza ca “dreptul la actiune, având ca obiect un drept patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”, de vreme ce obligatia de plata a pensiei se executa prin prestatii succesive, pentru fiecare dintre prestatii curgând un termen de prescriptie distinct, care are o existenta independenta de celelalte, stingându-se la momentul împlinirii celor 3 ani, actiunea dedusa judecatii pentru drepturile aferente perioadei 11.01.2000 – 10.05.2005 fiind promovata peste termenul de prescriptie de 3 ani prevazut de art.3 alin.1 din acelasi act normativ.
Argumentarea recurentilor reclamanti în sensul ca dreptul la actiune s-ar fi nascut la momentul pronuntarii recursurilor în interesul legii, nu poate fi primita de catre Curte, întrucât nimeni nu se poata apara invocând necunoasterea legii, iar pentru a-si valorifica drepturile pretins nesocotite cel interesat se putea adresa instantei de judecata în termenul de prescriptie de 3 ani, recursul în interesul legii stabilind doar interpretarea corecta a unei dispozitii legale fata de practica neunitara a instantelor judecatoresti, iar nu o noua dispozitie legala, necunoscuta pâna la acea data.
Argumentarea recurentilor reclamanti în sensul ca dreptul la actiune s-ar fi nascut la momentul pronuntarii recursurilor în interesul legii, nu poate fi primita de catre Curte, întrucât nimeni nu se poata apara invocând necunoasterea legii, iar pentru a-si valorifica drepturile pretins nesocotite cel interesat se putea adresa instantei de judecata în termenul de prescriptie de 3 ani, recursul în interesul legii stabilind doar interpretarea corecta a unei dispozitii legale fata de practica neunitara a instantelor judecatoresti, iar nu o noua dispozitie legala, necunoscuta pâna la acea data.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca sporul de vechime în munca nu a mai fost acordat magistratilor în activitate dupa intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, astfel ca acest spor nu a mai fost luat în considerare nici la actualizarea pensiei de serviciu a magistratilor.
Pe fondul cauzei, Curtea retine ca sporul de vechime în munca nu a mai fost acordat magistratilor în activitate dupa intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, astfel ca acest spor nu a mai fost luat în considerare nici la actualizarea pensiei de serviciu a magistratilor.
Ulterior, prin Decizia Curtii de Casatie si Justitie – Sectiile Unite pronuntata în recurs în interesul legii s-a statuat ca dispozitiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.I pct.32 din O.G. nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 si art.6 alin.1 din O.G. nr.160/2000 se interpreteaza în sensul ca: “judecatorii, procurorii, precum si persoanele ce au îndeplinit functia de judecator financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României beneficiau si de sporul de vechime în cuantumul prevazut de lege.”
Ulterior, prin Decizia Curtii de Casatie si Justitie – Sectiile Unite pronuntata în recurs în interesul legii s-a statuat ca dispozitiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport de prevederile art.I pct.32 din O.G. nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 si art.6 alin.1 din O.G. nr.160/2000 se interpreteaza în sensul ca: “judecatorii, procurorii, precum si persoanele ce au îndeplinit functia de judecator financiar sau de controlor financiar în cadrul Curtii de Conturi a României beneficiau si de sporul de vechime în cuantumul prevazut de lege.”
Prevederile Legii nr. 45/6.03.2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 prin care a fost reglementat sporul de vechime în munca de la data intrarii în vigoare a acestui act normativ, respectiv 12.03.2007, îi vizeaza doar pe toti magistratii în activitate, iar nu si pe magistratii pensionari, ale caror drepturile de pensie ale acestora se actualizeaza exclusiv pe baza dispozitiilor art. 85 din Legea nr.303/2004.
Prevederile Legii nr. 45/6.03.2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 prin care a fost reglementat sporul de vechime în munca de la data intrarii în vigoare a acestui act normativ, respectiv 12.03.2007, îi vizeaza doar pe toti magistratii în activitate, iar nu si pe magistratii pensionari, ale caror drepturile de pensie ale acestora se actualizeaza exclusiv pe baza dispozitiilor art. 85 din Legea nr.303/2004.
Decizia civila nr. 308/R din 20 ianuarie 2010
Prin sentinta civila nr.4763 din data de 02.06.2009, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a fost respinsa ca neîntemeiata actiunea formulata de reclamantii V.M., V.I. si V.H, în contradictoriu cu pârâtii MP-PICCJ, PCAB si CPMB.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca în conformitate cu certificatul de calitate de mostenitor nr.73 din 4 octombrie 2007 de pe urma defunctului V.T, zis si V., au ramas în calitate de mostenitori reclamantii.
S-a constatat ca defunctul a avut o vechime în magistratura de 40 de ani, îndeplinind la data iesirii la pensie functia de procuror.
S-a avut în vedere faptul ca art.91 din Legea nr.19/2000 prevede ca plata pensiei înceteaza începând cu luna urmatoare celei în care beneficiarul a decedat si s-a retinut ca dreptul la pensie fiind un drept cu caracter viager si strâns legat de titularul sau, nu se transmite mostenitorilor, cu atât mai mult cu cât nici titularul nu a solicitat pe timpul cât era în viata actualizarea pensiei.
În privinta sumelor de bani ce s-ar fi cuvenit defunctului ca diferente dintre pensia încasata si cea cuvenita, sume pretinse prin prezenta actiune, s-a aratat ca atât timp cât titularul dreptului nu a formulat actiuni prin care sa solicite actualizarea pensiei, ca urmare a deciziilor pronuntate de Înalta Curte de Casatie si Justitie, în interesul legii prin care s-a recunoscut dreptul la sporul de risc de suprasolicitare neuropsihica si dreptul la sporul de anticoruptie, mostenitorii acestuia nu mai pot solicita plata de despagubiri.
Împotriva acestei hotarâri au formulat recurs reclamantii, criticând sentinta pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozitiile art.304 pct.8, 9 si art.3041 C.pr.civ., recurentii au aratat ca prin actiunea introductiva nu au cerut Tribunalului Bucuresti sa dispuna actualizarea pensiei de serviciu a defunctului magistrat V.T, ci dimpotriva au solicitat obligarea CPMB la actualizarea pensiei de serviciu, în raport cu venitul brut comunicat de MP.
Reclamantii recurenti au precizat ca nu au cerut plata pensiei curente a defunctului V.T, ci stabilirea de catre MP si comunicarea catre CNPAS a venitului brut lunar, care sa cuprinda si drepturile salariale restante neacordate în perioadele anterioare adica sporurile de anticoruptie de 30-40%, sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica abrogat neconstitutional si sporul de vechime în munca, înlaturate abuziv prin OG nr. 83/2000 si redobândite de magistratii în activitate prin hotarâri judecatoresti irevocabile care nu sunt cuprinse în baza de calcul a pensiei curente a defunctului si nu au nici o legatura cu acesta.
Altfel spus, s-a învederat ca reclamantii nu au cerut sa li se transmita pensia curenta a defunctului magistrat, ci au solicitat includerea în venitul brut lunar a unor sporuri restante si neacordate la timpul respectiv, la care au dreptul în calitate de mostenitori legali.
S-a aratat ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a prevederilor art. 1-3 din Decretul nr. 167/1958, considerând ca dreptul la actiune pentru perioada anterioara datei de 10.07.2005 s-a prescris, fiind încalcate prevederile art.7 din acelasi decret, conform carora “prescriptia începe sa curga de la data când se naste dreptul la actiune”.
S-a sustinut ca Tribunalul Bucuresti trebuia sa aiba în vedere ca dreptul magistratilor în activitate la actiune în redobândirea sporurilor salariale care le-au fost luate abuziv prin încalcarea prevederilor constitutionale, nu putea sa înceapa sa curga mai înainte de Hotarârea nr. 185/27.07.2005 data de Consiliul National de Combatere a Discriminarii si respectiv dupa aparitia deciziilor in interesul legii nr. VI/15.01.2007, nr. XXXVI/7.05.2007 si nr.21/10.03.2008, prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca sporurile salariale de vechime în munca, de anticoruptie si de risc si suprasolicitare neuropsihica înlaturate sau abrogate se cuvin tuturor magistratilor si dupa intrarea în vigoare a OG Nr. 83/2000 data cu încalcarea prevederilor constitutionale.
S-a amintit ca aceste decizii date în interesul legii constituie temeiul juridic si de fapt pe baza caruia prin hotarâri judecatoresti irevocabile magistratii în activitate au obtinut atât recunoasterea sporurilor de anticoruptie de 30-40%, acordate initial discriminatoriu numai anumitor categorii de magistrati, cât si sporurile de vechime în munca si pentru risc si suprasolicitare neuropsihica aratate anterior, de care au fost lipsiti ilicit prin OG nr. 83/2000, fiind majorat astfel si venitul brut lunar, în raport cu care se actualizeaza pensia de serviciu a magistratilor pensionari.
Pe cale de consecinta, s-a aratat ca dreptul la actiune al magistratilor pensionari pentru actualizarea pensiei de serviciu, în raport cu venitul brut si aceste sporuri salariale s-a nascut dupa aceasta data, caz în care actiunea de fata a fost formulata în cadrul termenului legal, admiterea exceptiei privind prescriptia dreptului la actiune pentru perioada anterioara datei de 10.07.2005 de catre instantei de fond fiind facuta cu încalcarea si aplicarea gresita a prevederilor legale.
S-a mai precizat ca instanta de fond a încalcat si prevederile art. 329 al 3 din Codul de procedura civila, conform carora deciziile date de Înalta Curte de Casatie si Justitie Sectiile Unite în interesul legii, nu au efect asupra hotarârilor judecatoresti examinate, dar dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru instante.
Pe cale de consecinta, s-a sustinut ca si magistratii pensionari au dreptul la actualizarea pensiei de serviciu, în raport cu aceste sporuri salariale cuprinse în venitul brut al magistratilor în activitate, pe care însa instanta de fond le-a ignorat total.
S-a mai aratat ca instanta de fond nu a facut o analiza pertinenta a probelor din dosar si nu a tinut seama de principiul nediscriminarii si nici de practica judiciara în materie a instantelor din Bucuresti si din alte orase ale tarii, care prin hotarâri judecatoresti irevocabile au stabilit ca toti judecatorii si procurorii în activitate au dreptul la sporurile de vechime în munca, de risc si suprasolicitare neuropsihica, precum si la sporul de anticoruptie, cu care le-a fost majorat venitul brut, în raport de care se actualizeaza si pensia de serviciu judecatorilor si procurorilor pensionari, potrivit Legii 303/2004.
Prin întâmpinarea formulata intimatul MP-PICCJ a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si, în consecinta, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauza, prin prisma criticilor invocate de catre recurenti, încadrate în motivul de recurs prevazut de art.304 pct.9 C.pr.civ., cât si din oficiu, conform art.3041 C.pr.civ., Curtea retine urmatoarele:
Prima instanta a fost învestita sa solutioneze actiunea formulata de catre recurentii reclamati, având ca obiect obligarea intimatilor pârâti MP-PICCJ si PCAB, la stabilirea pe etape, începând cu 1.11.2000 si comunicarea catre Casa Nationala de Pensii si alte drepturi de asigurari sociale a venitului brut lunar al unui judecator sau procuror în activitate, incluzând indemnizatia de încadrare bruta lunara majorata, conform art. 4 din OUG nr. 177/2002, sporul de vechime în munca prevazut de art. 33 al 2 din Legea nr. 50 /1996, sporul pentru conditii deosebite de munca prevazut de art. 43 din Legea nr. 50/1996 si de art. 30 din OUG nr. 177/2002 , sporul de anticoruptie prevazut de art.11 din OUG nr. 177/2002 si de art.28 al 4 din OUG nr. 43/2004, precum si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica prevazut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în vederea actualizarii pensiei de serviciu a autorului lor defunctului magistrat V.T. (decedat la 2.06.2007); obligarea CPMB la actualizarea pensiei de serviciu, precum si la plata drepturilor banesti rezultate din actualizare, cuvenite defunctului magistrat V.T. în perioada 11.01.2000 – 2.06.2007.
Prin sentinta recurata s-au respins toate capetele de cerere formulate de catre reclamanti, motivat de faptul ca acestia, în calitate de mostenitori, nu sunt îndreptatiti la plata sumelor cuvenite defunctului ca diferente dintre pensia încasata si cea cuvenita, de vreme ce titularul dreptului nu a formulat actiuni având ca obiect actualizarea pensiei, ca urmare a deciziilor în interesul legii pronuntate de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin urmare, prima instanta s-a pronuntat exclusiv asupra cererilor cu care a fost sesizata, în conformitate cu prevederile art.129 alin.6 c.pr.civ., fara a schimba în vreun fel natura sau întelesul actului dedus judecatii, caz în care apare ca fiind nefondat primul motiv de recurs întemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 C.pr.civ.
Prin urmare, în conformitate cu dispozitiile legale mai sus mentionate, pentru perioada în litigiu, dreptul autorului recurentilor reclamanti la actualizarea pensiei de serviciu nu s-a nascut de la aceeasi data cu dreptul judecatorilor si procurorilor în activitate la plata drepturilor salariale majorate prin OUG nr.27/2006.
În cazul autorului recurentilor reclamanti, aflat la pensie la data intrarii în vigoare a Legii nr. 45/6.03.2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006, actualizarea pensiei de serviciu presupunea modificarea bazei de calcul avuta în vedere la stabilirea initiala a pensiei de serviciu si nu se realiza în mod automat din momentul în care se majora indemnizatia bruta lunara a unui judecator sau procuror în activitate, ci numai dupa procedura prevazuta în Hotarâre nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, referitoare la pensiile de serviciu si la acordarea indemnizatiilor pentru cresterea copilului în vârsta de pâna la 2 ani.
Astfel, potrivit prevederilor art. 18 din Hotarârea nr. 1275/2005, “(1) în aplicarea prevederilor art. 85 alin.2 si 3 din lege privind actualizarea anuala a pensiei de serviciu, se stabileste urmatoarea procedura: a) Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale transmite Consiliului Superior al Magistraturii, Înaltei Curti de Casatie si Justitie, Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, Departamentului National Anticoruptie si Ministerului Justitiei listele cu titularii pensiilor de serviciu aflati în plata în luna decembrie a fiecarui an; b) institutiile publice prevazute la lit. a) transmit adeverintele nominale, întocmite conform anexelor nr. 4 – 6 la prezentele norme metodologice, cu datele necesare actualizarii pensiilor de serviciu, Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale, care le comunica caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare. (2) Actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecarui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecatorii si procurorii în activitate.”, iar potrivit art. 20 din acelasi act normativ ” raspunderea cu privire la stabilirea vechimii în magistratura, a vechimii în functia de judecator sau de procuror, a mediei veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionarii si a venitului brut realizat la data pensionarii a judecatorilor si procurorilor revine institutiei care elibereaza adeverinta – tip.”
Ca atare, în conditiile în care în media veniturilor realizate în ultimele 12 luni se includ exclusiv veniturile realizate în cele 12 luni ale anului calendaristic 2006, evident ca, nici în adeverinta prin care intimatul pârât a comunicat Casei de Pensii media acestor venituri si nici în decizia prin care drepturile au fost actualizate începând cu data de 1.01.2007, sporul de vechime nu putea fi prevazut în cazul autorului recurentilor reclamanti, pentru ca acesta nu facea parte din veniturile unui procuror în anul 2006.
Prin OUG nr.100/2007, au fost modificate dispozitiile art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, în sensul ca pensiile de serviciu ale judecatorilor si procurorilor se actualizeaza ori de câte ori se majoreaza indemnizatia bruta lunara a unui judecator si procuror în activitate, în conditii identice de functie, vechime si grad al instantei sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum si a sporului de vechime, însa aceasta norma legala modificata se aplica doar pentru viitor nu si pentru trecut.
Asadar, aceste dispozitii legale nu au relevanta în speta, în conditiile în care perioada pentru care se contesta modul de actualizare a drepturilor de pensie cuvenite autorului recurentilor reclamanti este anterioara datei de intrare în vigoare a OUG nr.100/2007.
În privinta sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, Curtea retine ca prin Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite pronuntata în solutionarea recursului în interesul legii dispozitiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, republicata, au fost interpretate în sensul ca “judecatorii, procurorii, magistratii asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv la salariul de baza brut lunar si dupa intrarea în vigoare a O.G. nr.83/2000, aprobata prin legea nr.334/2001.”
Cu toate acestea, dreptul la actiune al recurentilor reclamanti nu s-a nascut la momentul pronuntarii recursului în interesul legii (10.03.2008), întrucât acesta nu reprezinta izvorul drepturilor patrimoniale pretinse în cauza, ci doar stabileste interpretarea corecta a unei dispozitii legale fata de practica neunitara a instantelor de judecata, iar nu o noua dispozitie legala, necunoscuta pâna la acea data.
Decizia nr.21/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite pronuntata în solutionarea recursului în interesul legii nu are ca efect recunoasterea unui drept individual, ci interpreteaza o norma juridica preexistenta, interpretare ce devine obligatorie pentru instante, cu conditia stabilirii si respectarii conditiilor de forma si de fond ale cadrului procesual în care o instanta de judecata se poate pronunta asupra fondului dreptului.
Aceeasi concluzie se impune a fi retinuta si în cazul deciziei în interesul legii privind sporul de anticoruptie.
Cu privire la drepturile salariale individuale ale altor magistrati, acordate pe cale jurisdictionala, Curtea apreciaza ca hotarârile judecatoresti invocate sunt opozabile doar partilor care s-au judecat în acel litigiu si fata de care s-a obtinut recunoasterea acestor drepturi.
Ca atare, Curtea retine ca cererea recurentilor de obligarea a pârâtilor de comunicare catre Casa de Pensii a veniturilor prevazute de art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004, în raport de media veniturilor magistratilor în activitate, majorate cu sporurile de anticoruptie, vechime si de risc si suprasolicitare neuropsihica, este lipsita de fundament juridic, dezlegarea data problemelor de drept prin recursul în interesul legii solutionat prin deciziile în interesul legii fiind efectiv obligatorie doar pentru instante, potrivit art.329 C.pr.civ.
Curtea nu poate primi sustinerea recurentilor reclamanti cu privire la existenta unei discriminari în sensul avut în vedere de art.2 din O.G. nr.137/2000 republicata privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare, între autorul acestora si persoanele aflate în activitate, care au primit sporul de anticoruptie, de vechime în munca si sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica, întrucât hotarârile judecatoresti prin care s-au admis actiunile magistratilor în activitate pentru acordarea acestor sporuri au avut efecte relative, care nu puteau fi extinse si la alte persoane decât partile în proces, iar deciziile în interesul legii nr. VI/15.01.2007, nr.XXXVI din data de 7.05.2007 si nr.21/10.03.2008 ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite pronuntate în recurs în interesul legii nu constituie izvor de drept, care automat sa duca la plata acestor sporuri.
Pentru toate considerentele aratate, de vreme ce autorul recurentilor reclamanti nu era îndreptatit la actualizarea drepturilor sale de pensie, în raport de sporurile de anticoruptie, de vechime în munca si de risc si suprasolicitare neuropsihica, Curtea retine ca nici acestia nu aveau dreptul, în calitate de mostenitori legali, la plata diferentelor de pensie rezultate dintre cuvenita titularului pe timpul vietii ca urmare a actualizarii si pensia efectiv încasata de catre acesta.
Fata de considerentele aratate, suplinind motivarea fondului, Curtea va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art.312 C.pr.civ.
