Litigiu de asigurari sociale având ca obiect obligarea Casei de Pensii sa recalculeze drepturile de pensie în conformitate cu dispozitiile OUG nr. 4/2005 si HGR. nr. 1550/2004. Echivalenta notiunii de „vechime în munca” prevazuta de Legea nr. 3/1977 cu cea de „stagiu complet de cotizare” enuntata de Legea nr. 19/2000 si efectele juridice ale unei astfel de situatii. Recurs admis.
– OUG nr. 4/2005, art. 4 si HGR nr. 1550/2004, art. 2
Recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005 se face în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrala în munca prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operatiunii de recalculare.
Recalcularea pensiei conform O.U.G. nr. 4/2005 se face în raport de prevederile H.G. nr. 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrala în munca prevazuta de legislatia în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operatiunii de recalculare.
Instanta de fond a apreciat in mod gresit ca recurentul nu indeplineste conditiile de vechime stabilite lege pentru a beneficia de stagiul redus.
Instanta de fond a apreciat in mod gresit ca recurentul nu indeplineste conditiile de vechime stabilite lege pentru a beneficia de stagiul redus.
Astfel, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca norma speciala, prevede o vechime minima necesara deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de munca, vechime asimilata unui stagiu complet de cotizare.
Astfel, art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca norma speciala, prevede o vechime minima necesara deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de munca, vechime asimilata unui stagiu complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, “pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Potrivit art. 2 alin. 3 din H.G. nr. 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, “pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977”.
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de „stagiu complet de cotizare”, care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de „stagiu complet de cotizare”, care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca „stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute în anexa nr.3.”
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca „stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute în anexa nr.3.”
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca “personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile.”
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca “personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile.”
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de “stagiu complet de cotizare” prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de “vechime in munca” prevazuta de Legea nr. 3/1977.
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de “stagiu complet de cotizare” prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de “vechime in munca” prevazuta de Legea nr. 3/1977.
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA NR. 1839 R DIN 21 APRILIE 2010
Prin sentinta civila nr. 1275/F/20.10.2009, Tribunalul Ialomita – Sectia Civila, a respins ca neîntemeiata exceptia tardivitatii cererii de chemare în judecata formulata de pârâta Casa de Pensii si a respins ca neîntemeiata cererea formulata de reclamantul C.P. împotriva pârâtei.
În considerente a retinut ca prezenta actiune nu reprezinta o contestatie împotriva deciziilor de stabilire a dreptului de pensie al reclamantului, ci o actiune având ca obiect obligatia de a face, întemeiata pe dispozitiile art. 89 din Legea nr. 19/2000, în baza carora atât beneficiarii drepturilor de pensie, cât si Casa de Pensii pot sa solicite, respectiv sa revizuiasca recalcularea drepturilor de pensie, când se constata erori în modul de calcul. Asadar, nefiind o contestatie împotriva deciziilor de stabilire a pensiei, prezenta cerere de chemare în judecata nu este tardiva.
În ceea ce priveste fondul cauzei a retinut ca, potrivit deciziei de pensionare nr.48840/30.11.2000, rezulta ca reclamantul-contestator, la data pensionarii, a avut o vechime în grupa I de munca de 19 ani, 11 luni si 28 zile determinata în baza Legii nr.3/1977.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauza, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 30.11.2000, la recalculare se aplica dispozitiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit carora determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii se face pe baza datelor, elementelor si informatiilor din documentatiile de pensie aflate în pastrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Ori, în cazul contestatorului care a înregistrat o vechime în grupa I de munca de 19 ani,11 luni si 28 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevazut de art. 14 din Legea 3/1977, adica de 20 ani.
Înalta Curte de Casatie si Justitie solutionând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronuntata în dosarul nr. 16/2008, a admis ca dispozitiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, se interpreteaza în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.
Împotriva sus-mentionatei hotarâri, în termen legal a declarat recurs C.P.
În sustinerea recursului a aratat ca a introdus cerere de chemare în judecata împotriva Casei de Pensii prin care a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limita de vârsta conform dispozitiilor prevazute de O.U.G. nr. 4 din 2005 în care la stabilirea punctajului mediu sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani precum si plata diferentelor cuvenite pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecata în conformitate cu dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Cererea introdusa pe rolul instantei nu este tardiva având în vedere dispozitiile art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale care prevede ca “în situatia în care se constata erori în stabilirea si în plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuirile si modificarile legale, atragând, dupa caz, raspunderea celor vinovati.” Si faptul ca se contesta o modalitate de calcul si nu o anumita decizie.
De asemenea, nu este conditionat de efectuarea vreunei cereri de recalculare având în vedere dispozitiile art. 89 din Legea nr. 19/2000 care prevede ca, în situatia în care se constata greseli în stabilirea si în plata drepturilor de pensie se vor opera modificarile de rigoare.
Aceeasi prevedere exista si în cadrul dispozitiile art. 7 alin. 4 din OUG nr.4/2005 care reglementeaza aceeasi problema – în situatia constatarii unor erori se vor opera modificarile de rigoare din oficiu.
Coroborând aceste dispozitii legale – art. 89 din Legea nr. 19/2000 si art. 7 alin. 4 din OUG nr. 4/2005 – cu dispozitiile art. 155 lit. a) si lit. f) din Legea nr. 19/2000 instanta competenta este cea care dispune îndreptarea acestor greseli din partea pârâtei.
Mai mult recurentul a facut referire si la art. 168 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 care face trimitere la prevederile legislative în materia recalcularilor, respectiv OUG nr. 4/2005 si HG nr. 1550/2004 si normelor de aplicare aferente, deoarece Legea nr. 19/2000 este o lege cadru, generica pe când OUG nr. 4/2005 si HG nr. 1550/2004 sunt prevederi legislative speciale cu referire stricta la obiectul de fata.
Recurentul a fost pensionat la data de 30.11.2000 prin decizia de pensionare nr. 48840, decizie emisa în baza Legii nr. 3/1977 – act normativ care trebuie avut în vedere la determinarea stagiului complet de cotizare – de catre Casa de Pensii iar prin deciziile ulterioare emise de catre pârâta pensia i-a fost recalculata utilizându-se un stagiu de cotizare eronat de 30 de ani.
Drepturile de pensie au fost stabilite si acordate conform criteriilor prevazute de Legea nr. 3/1977, drepturi de pensie stabilite la data de28.02.2001.
Legea nr.3/1977 nu prevedea notiunea de “stagiu de cotizare”, notiune ce a fost introdusa abia începând cu Legea nr.19/2000.
În cadrul Legii nr. 19/2000 se prevede, art. 41, ca “stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si 35 de ani pentru barbati. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, prin cresterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru barbati, conform esalonarii prevazute în anexa 4.”
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca “personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 de ani barbatii si 25 de ani femeile au dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de vârsta la împlinirea vârstei de 62 de ani barbatii si 57 de ani femeile.”
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de stagiu complet de cotizare prevazuta de Legea nr.19/2000 corespunde notiunii de vechime în munca prevazuta de Legea nr.3/1977.
Se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezinta norma generala în materie de vechime în munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute în art. 14 din Legea nr.3/1977 care stabileau vechimea în munca pentru cei care îsi desfasurau activitatea în grupe superioare de munca (grupa I de munca si grupa a-II-a de munca).
Din aceste decizii emise de catre Casa de Pensii (anexate cererii de chemare în judecata) precum si din copia carnetului de munca atasate cererii de chemare în judecata rezulta ca a avut o vechime în grupa I de munca de 23 ani, 3 luni si 29 zile.
La recalculare pârâta a avut în vedere un stagiu de cotizare eronat – în cauza cel de 30 de ani – ceea ce este contrar dispozitiilor legale în vigoare – stagiul recurentului real de cotizare fiind de 20 de ani, asa cum reiese din deciziile de pensionare si recalculare a pensiei, precum si din buletinele de calcul depuse la dosarul cauzei.
La recalculare, având în vedere data de stabilire a drepturilor de pensionare a recurentului, se aplica dispozitiile art. 4 alin. 1 din OUG nr. 4/2005 potrivit caruia determinarea punctajului mediu anual si cuantumul
fiecarei pensii se face pe baza datelor, elementelor si informatiilor din documentatiile pastrate în arhiva caselor judetene de pensii, cu respectarea dispozitiilor H.G. nr. 1550/2004.
În aceeasi ordine de idei prevazute de H.G. nr. 1550/2004, în cadrul art. 2 alin. 4, stagiul complet de cotizare va fi cel prevazut de Legea nr. 3/1997, în cauza în raport de data stabilirii drepturilor de pensie ale reclamantului care a înregistrat o vechime în grupa I de munca de 21 de ani, 3 luni si 19 zile stagiul de cotizare va fi cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977, adica cel de 20 de ani
Desi aparent textul este concentrat pe reducerea vârstei standard nu se poate face abstractie de faptul ca, în mod real, dupa 20 de ani de activitate în grupa I de munca, sau 25 de ani în grupa a-II-a de munca, asiguratii se puteau înscrie la pensie pentru limita de vârsta daca îndeplineau si conditia privitoare la vârsta redusa.
Prin urmare, aceasta este vechimea în munca ceruta de Legea nr. 3/1977 pentru a se putea solicita pensie pentru limita de vârsta ceea ce înseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, în concordanta cu terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
Aceeasi problema a fost transata în mod irevocabil de catre Înalta Curte de Casatie si Justitie în cadrul Deciziei nr. 40 din 22 septembrie 2008 – recurs în interesul legii – care are caracter obligatoriu pentru instante în baza art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Astfel, Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis ca “stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.”
Conform actelor si lucrarilor depuse la dosarul instantei de fond a rezultat ca drepturile recurentului de pensie au fost stabilite în baza Legii 3/1977 – 31.03.2001 – si ca vechimea în grupa I de munca de 23 ani, 3 luni si 29 zile si ca la recalculare pârâta a utilizat un stagiu de cotizare eronat, în cauza cel de 30 de ani.
În conformitate cu dispozitiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 stagiul recurentului de cotizare este de 20 de ani.
De asemenea, în temeiul art. 1 Cod civil si art. 15 alin. (2) din Constitutia României, Legea nr. 19/2000 nu se poate aplica decât în situatiile ivite dupa intrarea ei în vigoare si persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au deschis dupa data de 1 aprilie 2001 nu si persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Analizând întregul material probator administrat în cauza, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozitiilor art. 3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca recursul recurentului-reclamant este intemeiat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse în continuare:
Curtea retine ca potrivit mentiunilor cuprinse în carnetul de munca al recurentului si în deciziile nr. 48840/28.02.2001, 48840/29.03.2002, 48840/2.03.2006 emise de Casa de Pensii, recurentul-reclamant a realizat o vechime efectiva în grupa I de munca de peste 20 de ani.
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, “persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.”
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca sau 25 in grupa a II-a asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta de fata, recurentul-reclamant a desfasurat timp de peste 20 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Din cuprinsul deciziilor de pensionare depuse la dosar, rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 23 ani 3 luna 29 zile.
Mai mult, Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 40/22.09.2008, data în solutionarea caii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instante, conform art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila, a statuat ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 – 31 martie 2001 si care si-au desfasurat activitatea în grupe speciale de munca este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala.
Prin urmare, Curtea constata ca, în cazul recurentului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicarii art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul de procedura civila, va admite recursul formulat de recurentul-reclamant, va modifica în parte sentinta recurata, în sensul ca va admite actiunea, va obliga pârâta sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani si sa plateasca catre reclamant diferentele dintre pensia încasata si pensia cuvenita potrivit prezentei hotarâri pentru perioada 03.06.2000 la zi, mentinand dispozitiile referitoare la solutionarea exceptiei tardivitatii.
