Obligatia Casei Judetene de Pensii de a valorifica inscrisurile depuse de asigurat, anterior emiterii deciziei si reducerea vârstei de pensionare in conformitate cu Legea nr. 226/2006.


Pentru stabilirea drepturilor la pensie ale reclamantului, pârâta a luat în calcul acele acte care au fost depuse de reclamant la dosarul administrativ împreuna cu cererea de pensionare.

Reclamantul apreciaza ca se impunea sa se fructifice si adeverinta nr. 12180/19.09.2006 emisa de SC R.S. SA deoarece si în situatia în care aceasta adeverinta s-a depus ulterior emiterii deciziei, era de notorietate ca angajatii acestei societati îsi desfasurau activitatea în conditii speciale, astfel ca nici nu mai era necesara depunerea unei adeverinte în acest sens.

Reclamantul apreciaza ca se impunea sa se fructifice si adeverinta nr. 12180/19.09.2006 emisa de SC R.S. SA deoarece si în situatia în care aceasta adeverinta s-a depus ulterior emiterii deciziei, era de notorietate ca angajatii acestei societati îsi desfasurau activitatea în conditii speciale, astfel ca nici nu mai era necesara depunerea unei adeverinte în acest sens.

Rationamentul reclamantului este eronat chiar si pentru faptul ca transfera sarcina probei catre o institutie care nu are rolul de a încadra institutiile angajatoare într-o anumita categorie si cu atât mai mult sa stabileasca daca locul de munca al asiguratului era încadrat în categoria conditiilor speciale.

Rationamentul reclamantului este eronat chiar si pentru faptul ca transfera sarcina probei catre o institutie care nu are rolul de a încadra institutiile angajatoare într-o anumita categorie si cu atât mai mult sa stabileasca daca locul de munca al asiguratului era încadrat în categoria conditiilor speciale.

O decizie de pensionare are la baza doar documentele pe care le prevede legea si nicidecum interpretarile personale ale angajatilor institutiei iar contestarea unei astfel de decizii se face în raport de aceleasi documente si nu functie de alte înscrisuri pe care Casa de Pensii nu le avea la dispozitie în momentul calcularii punctajului.

O decizie de pensionare are la baza doar documentele pe care le prevede legea si nicidecum interpretarile personale ale angajatilor institutiei iar contestarea unei astfel de decizii se face în raport de aceleasi documente si nu functie de alte înscrisuri pe care Casa de Pensii nu le avea la dispozitie în momentul calcularii punctajului.

Legiuitorul nu a lasat la latitudinea angajatilor caselor de pensii, încadrarea unor locuri de munca în conditii speciale/deosebite, stabilind în sarcina asiguratului depunerea acelor acte care atesta conditiile de munca în care a lucrat si pentru care a achitat contributiile de asigurari sociale.

Reclamantul D.I. a chemat în judecata Casa Judeteana de Pensii Constanta, solicitând anularea partiala a deciziei nr. 289468/27.09.2006 emisa de pârâta, sub aspectul stagiului de cotizare si sa oblige pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite în functie de încadrarea muncii prestate în categoriile corecte. 

A aratat ca prin decizia mentionata i-a fost stabilit dreptul la pensie pentru limita de vârsta si munca depusa începând cu data de 10.03.2006,însa la stabilirea stagiului de cotizare pârâta nu a luat în considerare o serie de adeverinte si a ignorat prevederile Legii 226/2006 precum si pe cele ale Ordinului  nr.687/2006, astfel încât se impune ca instanta sa verifice legalitatea acestei decizii.

La termenul din 26.03.2008 reclamantul si-a modificat actiunea, aratând ca solicita si obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie restante, calculate ca diferenta dintre pensia cuvenita si cea efectiv încasata.

Prin sentinta civila nr.248/2009, Tribunalul Constanta a respins cererea ca nefondata.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru munca depusa si limita de vârsta stabilita prin decizia nr. 289468/27.09.2006 în care Casa judeteana de pensii a stabilit ca reclamantul are un stagiu total de cotizare realizat de 50 ani, 10 luni si 10 zile, din care in grupa I (potrivit Legii 3/1977) 21 ani, 3 luni si 20 zile.

Potrivit Anexei 3 a Legii 19/2000,vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului era, la data depunerii cererii (martie 2006) de 62 ani si 9 luni, iar stagiul complet de cotizare de 30 ani si 9 luni. În speta, la data depunerii cererii, reclamantul avea vârsta de 56 ani si 6 luni, institutia pârâta facând aplicarea prevederilor art.1671 din Legea 19/2000 si recunoscând reclamantului beneficiul valorificarii stagiului realizat în grupa I de munca în conditiile Legii 3/1997, în sensul reducerii vârstei standard de pensionare cu numarul de ani corespunzator acestui stagiu, potrivit tabelului nr. 4 al acestui text.

La stabilirea punctajului mediu anual s-a avut însa în vedere stagiul complet de cotizare de 30 ani si 9 luni, impus de anexa 3.

Reclamantul invoca prevederile Legii 226/2006, care instituie o reglementare mai favorabila în ce priveste vârsta de pensionare si a stagiul necesar, pentru asiguratii care au realizat un stagiu de cotizare în locuri de munca încadrate în conditii speciale.

Potrivit art.2 din Legea 226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în conditii speciale perioadele de timp anterioare intrarii în vigoare a Legii nr.19/2000 în care asiguratii si-au desfasurat activitatea în locurile de munca încadrate conform legislatiei anterioare în grupa I de munca si care în prezent sunt încadrate în conditii speciale. Legea 226/2006 impune asadar obligatia încadrarii locului de munca în grupa I conform legislatiei anterioare, concomitent cu cerinta încadrarii în conditii speciale potrivit noii legislatii a aceluiasi loc de munca.

Reclamantul are un stagiu realizat în grupa I, potrivit Legii 3/1977, de 21 ani, 3 luni si 20 zile, astfel cum s-a retinut prin chiar decizia contestata,activitatea desfasurata pe platformele marine fiind încadrata in categoria conditiilor speciale de munca, potrivit anexei 1, pct.11 si a anexei 2 pct.2,12 si 13 din Legea 226/2006.

Desi prin adeverinta nr.12180/19.09.2006 emisa de S.C. Rig Service S.A. se atesta împrejurarea ca si în perioada 01.01.2002-01.03.2006 reclamantul a lucrat în conditiile prevazute de Legea 226/2006, aceste mentiuni nu pot fi valorificate în cadrul contestatiei de fata întrucât adeverinta mentionata nu  se afla depusa la dosarul administrativ la data emiterii deciziei-26.09.2006.

La solutionarea contestatiei îndreptate împotriva deciziei de pensionare din data de 26.09.2006 instanta tine seama doar de documentatia existenta la dosarul administrativ la momentul emiterii deciziei, reclamantul având posibilitatea de a valorifica orice alte mentiuni din adeverinte ulterioare pe calea unei cereri de recalculare a pensiei, întemeiata pe dispozitiile art.95 si art.169 din Legea 19/2000.

S-a retinut astfel, ca reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în conditii speciale de 21 ani, 3 luni si 20 zile.

Pentru asiguratii ce realizeaza un stagiu de cotizare de cel putin 25 de ani în conditii speciale, art.5 din Legea 226/2006 prevede o modalitate de calcul a punctajului mediu anual care nu se raporteaza la stagiul necesar din anexa 3 a Legii 19/2000:în acest caz,numarul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare se împarte la 25, indiferent de numarul de ani cu care asiguratul depaseste stagiul de 25 de ani impus de art.3 din acelasi act normativ.

Art.5 alin.2 din acelasi act normativ prevede ca pentru asiguratii care au realizat un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani în conditii speciale „la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevazute în anexele nr. 4 si 5 la Legea nr. 19/2000”.

Din analiza anexei nr.4, care se raporteaza la un stagiu total de cotizare cuprins între 21 si 30 ani, în functie de diferitele perioade lucrate in conditii speciale de munca,rezulta însa ca o interpretare în  sensul celor sustinute de catre reclamant este contrara spiritului legii si totodata generatoare de profunde inechitati între categoriile  de pensionari beneficiari ai Legii 226/2006. Prin urmare, trimiterea pe care art.5 alin.2 din Legea 226/2006 o face la anexa nr.4 a Legii 19/2000 trebuie înteleasa doar prin prisma conditiilor impuse de lege pentru ca asiguratul sa poata beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, pentru determinarea punctajului mediu anual urmând a fi incidente si în acest caz conditiile anexei nr. 3 din lege. 

Fata de aspectele retinute instanta a apreciat ca institutia pârâta a procedat la stabilirea drepturilor de ale reclamantului printr-o aplicare corecta a algoritmului de calcul mai sus descris,ceea ce a condus la determinarea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul total necesar de 30 ani si 9 luni si nu prin împartirea punctajului total la 20.

Aceasta modalitate de calcul folosita de pârâta a fost confirmata si prin raportul de expertiza contabila efectuat în cauza, expertul stabilind la rândul sau ca reclamantul are un stagiu total realizat în conditii speciale de 21 ani,3 luni si 20 zile, ceea ce îl îndreptateste la un punctaj mediu anual de 3,66617, identic cu cel stabilit de casa judeteana de pensii.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurentul reclamant care a criticato pentru urmatoarele motive:

Atât expertul, dar si instanta de fond gresesc retinând ca si stagiu de cotizare realizat în conditii speciale doar 21 ani, 3 luni si 20 de zile, apreciindu-se ca pentru perioada de peste 4 ani lucrati de asemenea în conditii speciale în cadrul S.C. „R.S.” S.A. (adeverinta nr. 12180/19.09.2006) nu poate fi valorificata deoarece adeverinta care atesta împrejurarea ca în perioada 01.01.2002–01.03.2006 reclamantul ar fi lucrat în conditii speciale a fost depusa la dosarul administrativ dupa emiterea deciziei contestate.

Trebuia retinut ca S.C. „R.S.” S.A. face parte dintre societatile ce figureaza la pozitia 12 din anexa 2 a Legii nr. 226/2006 astfel ca o adeverinta care sa ateste lucrul în conditii speciale nu mai era necesara în speta.

Simplul fapt ca în cartea de munca figureaza ca si angajat al S.C. „R.S.” S.A., iar aceasta societate este înregistrata si recunoscuta ca o societate ai carei lucratori desfasoara activitatea în conditii speciale nu mai impune prezentarea unei adeverinte care sa ateste lucrul în societati de tipul celor prevazute în anexa 1 la amintita lege.

Fata de aceasta situatie este evident ca a realizat în conditii speciale un stagiu complet de 25 de ani astfel ca, drepturile de pensie urmau sa-i fie stabilite în conformitate cu dispozitiile art. 5 din Legea nr. 226/2006.

Astfel, potrivit dispozitiilor legii speciale, de favoare, nr. 226/2006 doua sunt efectele produse de înscrierea unei persoane în ipoteza legii, pe de o parte reducerea vârstei de pensionare, iar pe de alta parte stabilirea punctajului mediu anual în mod diferit fata de sistemul Legii nr. 19/2000.

Apreciind ca singurul efect al Legii nr. 226/2006 în cazul persoanelor ce au realizat stagii de cotizare în conditii speciale mai mici de 25 de ani este reducerea vârstei standard de pensionare instanta de fond se afla din nou în eroare deoarece în masura în care legiuitorul ar fi dorit ca acesta sa fie singurul beneficiu al persoanelor ce realizeaza în conditii speciale stagii de cotizare mai mici de 25 de ani, textul de lege ar fi trimis la legea generala, respectiv la dispozitiile art. 77 si urmatoarele (ce reglementeaza modalitatea generala de calculare a punctajului mediu anual), Legea nr. 226/2006 face însa trimitere la aplicarea dispozitiilor cuprinse în anexele 4 si 5 la Legea nr. 19/2000 cu modificari si completari. 

Recursul este nefondat.

Cererea reclamantului a vizat anularea partiala a deciziei nr. 289468/27.09.2006 emisa de pârâta, sub aspectul stagiului de cotizare si obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite în functie de dispozitiile Legii nr. 226/2006 având în vedere ca a lucrat o perioada mai mare în locuri de munca cu conditii speciale.

Din probele administrate rezulta ca pârâta a luat în calcul pentru stabilirea drepturilor la pensie ale reclamantului, acele acte care au fost depuse de reclamant la dosarul administrativ împreuna cu cererea de pensionare.

Art. 82 din Legea nr. 19/2000 stabileste ca „cererea de pensionare împreuna cu actele care dovedesc îndeplinirea conditiilor prevazute de prezenta lege se depun la casa teritoriala de pensii în raza careia se afla domiciliul asiguratului”.

De asemenea, în O.G. nr. 340/2001 care cuprinde normele de aplicare a acestei legi se arata pe larg ce acte sunt necesare pentru stabilirea pensiei iar printre acestea se numara si „adeverinta privind conditiile de munca speciale si /sau deosebite”.

Asadar, legiuitorul nu a lasat la latitudinea angajatilor caselor de pensii, încadrarea unor locuri de munca în conditii speciale/deosebite, stabilind în sarcina asiguratului depunerea acelor acte care atesta conditiile de munca în care a lucrat si pentru care a achitat contributiile de asigurari sociale.

În aceste conditii, în mod corect instanta de fond a respins cererea reclamantului privind recalcularea pensiei cu includerea acestei adeverinte care nu se afla la dosarul administrativ în momentul emiterii deciziei.

Cât priveste critica referitoare la gresita aplicare a dispozitiilor Legii nr. 226/2006, Curtea o gaseste nefondata având în vedere urmatoarele dispozitii legale:

Potrivit art. 3 al.1 din Legea 226/2006, asiguratul care realizeaza un stagiu de cotizare de cel putin 25 de ani în conditiile speciale prevazute în prezenta lege beneficiaza de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevazute în anexa 3 la Legea 19/2000.

Conform art. 4 „Salariatii care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevazut la art. 3 beneficiaza de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea proportionata a vârstelor standard de pensionare în conditiile realizarii stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa 4 „Barbatii”. Reducerea vârstelor standard de pensionare este în functie de stagiul de cotizare realizat în conditii speciale de munca la Legea 19/2000 cu modificarile si completarile ulterioare.”

Art. 5 (1) din Legea nr. 226/2006 arata ca „Pentru asiguratii prevazuti la art. 3, punctajul mediu anual se determina prin împartirea la 25 a numarului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

(2) În situatia asiguratilor prevazuti la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevazute în anexele 4 si 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin urmare, beneficiul creat de legiuitor persoanelor care au realizat în conditii speciale de munca un stagiu mai mic de 25 de ani se refera atât la reducerea vârstei de pensionare dar si a stagiului de cotizare prevazute de anexa 3 din Legea nr. 19/2000, pentru ca aceste persoane sa poata beneficia de pensie pentru limita de vârsta înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare prevazuta de Anexa nr. 3 din lege.

Instanta nu-si poate însusi punctul de vedere al reclamantului referitor la obtinerea punctajului prin împartirea la stagiul de cotizare diminuat conform anexei 4, deoarece legiuitorul nu a avut în vedere acest mod de calcul al punctajului care, în cazul în care s-ar aplica, ar  favoriza persoanele ce au realizat în conditii speciale un stagiu mai mic decât cei care au realizat un stagiu de 25 de ani sau chiar mai mult.

În acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin decizia nr.1126/16.10.2008 care a avut ca obiect analiza exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 226/2006.

Curtea Constitutionala a retinut, ca acest articol are în vedere diferente de tratament juridic dintre diferite categorii de asigurati în functie de marimea stagiului de cotizare realizat în conditii speciale iar legiuitorul a stabilit drepturi distincte asiguratilor care au realizat un stagiu de cotizare în conditii speciale mai mare de 25 de ani în raport de cei care au realizat în aceste conditii speciale un stagiu mai mic.

Situatia obiectiv diferita care diferentiaza tratamentul juridic aplicabil asiguratilor consta în perioada cât acestia au cotizat lucrând în conditii speciale, expunându-se unor conditii suplimentare de risc si solicitare astfel ca, o perioada considerabil mai mare de munca în aceste conditii justifica un tratament juridic mai favorabil sub aspectul acordarii dreptului la pensie în raport de cei care au lucrat în aceste conditii o perioada mai scurta si care beneficiaza totusi de o reducere a vârstelor de pensionare.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciaza ca solutia pronuntata de instanta de fond este una legala si temeinica astfel ca în conformitate cu dispozitiile art. 312 cod procedura civila recursul declarat împotriva acestei sentinte va fi respins ca nefondat.

Dosar nr. 1591/118/2007