Pensie de întreţinere.
Art.35 alin.2 din Legea nr.105/1992.
Pensia de întreţinere este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Aceasta poate fi stabilită până la o pătrime din câştigul realizat de debitor.
Acelaşi principiu este reluat şi de dispoziţiile Legii nr.105/1992, în sensul în care potrivit art. 35 din această lege, legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere, în speţă legea română, determină, printre altele, întinderea obligaţiei de întreţinere.
Chiar dacă instanţele nu au invocat aceste dispoziţii legale la nivel de principiu, ele sunt identice cu dispoziţiile cuprinse în Codul familiei. Ca atare, obligaţia de întreţinere a fost stabilită potrivit legii române; întinderea acesteia, respectiv ¼ din veniturile pârâtului a fost de asemenea stabilită potrivit legislaţiei naţionale.
Chiar dacă instanţele nu au invocat aceste dispoziţii legale la nivel de principiu, ele sunt identice cu dispoziţiile cuprinse în Codul familiei. Ca atare, obligaţia de întreţinere a fost stabilită potrivit legii române; întinderea acesteia, respectiv ¼ din veniturile pârâtului a fost de asemenea stabilită potrivit legislaţiei naţionale.
Prin Sentinţa civilă nr.91 din 27 ianuarie 2009, Judecătoria Târnăveni a admis acţiunea reclamantei G.E. împotriva pârâtului G.M.; a desfăcut căsătoria părţilor; a dispus revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei, respectiv Z.; a încredinţat spre creştere şi educare pe minorul M. reclamantei şi a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 800 lei lunar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul G.M.
Apelantul a solicitat prin memoriul de apel schimbarea în parte a hotărârii atacate sub aspectul cuantumului pensie de întreţinere.
Prin Decizia civilă nr.181 din 23 iunie 2009, Tribunalul Mureş a respins ca nefondat apelul formulat de pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:
Obligaţia de întreţinere stabilită în sarcina pârâtului apelant a fost corect cuantificată de instanţa de fond în sensul în care acesta este apt de muncă şi locuieşte în Spania. Orice persoană capabilă de muncă are posibilitatea de a realiza un venit iar prin noţiunea de „mijloace” la care se referă Codul familiei se înţeleg nu numai mijloacele materiale ci şi aptitudinea de a muncii a celui obligat. În lipsa unei cauze temeinice de exonerare, chiar şi atunci când nu există un venit concret al persoanei capabile de a munci, pensia se va stabili în limita unei contribuţii minime, respectiv venitul minim pe economie din ţara unde locuieşte debitorul.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanţa de apel s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul invocând în drept prevederile art.304 pct.7,8 şi 9 C.pr.civ.
Din dezvoltarea criticilor de nelegalitate, Curtea apreciază ca fiind incidente prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Prin memoriul de recurs recurentul a arătat că potrivit art.11 din Legea 105/1992 relaţiile de familie ale persoanei fizice sunt cârmuite de legea sa naţională. Potrivit art.34 lit.a din Legea nr.105/1992 legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere în raporturile dintre părinţi şi copii este legea care cârmuieşte potrivit art.25, 28 şi 31, efectele filiaţiei.
Recurentul a arătat că îi este aplicabilă legea română, iar cuantumul pensiei de întreţinere poate şi trebuie să fie stabilit potrivit legii române prin raportare la salariul minim pe economie în România.
Nu în ultimul rând recurentul a arătat că întreţinerea este datorată şi prin raportare la mijloacele celui ce urmează a o plăti precum şi nevoia celui care o cere. Din această perspectivă recurentul a subliniat că nu realizează un venit constant în ţara unde locuieşte temporar, astfel că nu are posibilitatea să onoreze obligaţia de întreţinere astfel cum a fost stabilită.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art.94 alin.1 şi 3 Codul familiei, pensia de întreţinere este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Aceasta poate fi stabilită până la o pătrime din câştigul realizat de debitor.
Aceleaşi principii sunt reluate şi de dispoziţiile Legii nr.105/1992 în sensul în care potrivit art. 35 din această lege, legea aplicabilă obligaţiei de întreţinere, în speţă legea română, determină, printre altele, întinderea obligaţiei de întreţinere. „Pentru a determina întinderea obligaţiei de întreţinere trebuie să se ţină seama, chiar dacă legea străină aplicabilă dispune altfel, de posibilităţile materiale ale debitorului şi de nevoile efective ale creditorului” (art.35 alin.2 din Legea 105/1992).
Criticile de nelegalitate formulate de recurent prin prisma greşitei aplicări a Legii nr. 105/1992 vor fi înlăturate întrucât atât textele invocate de recurent cât şi cele reţinute de instanţa de recurs nu presupun, prin aplicarea legislaţiei naţionale, raportarea la salariul minim pe economia naţională. Aceasta este în mod evident o interpretare speculativă a recurentului care nu îşi găseşte suport în textele legale amintite anterior.
Instanţa de recurs va reţine ca întemeiate însă, criticile recurentului privitoare la cuantumul pensie de întreţinere stabilit de instanţa de fond şi menţinut de instanţa de apel.
Din considerentele hotărârii pronunţate la fond nu rezultă veniturile la care instanţa s-a raportat pentru a stabili un cuantum al pensiei de întreţinere de 800 lei lunar.
Având în vedere susţinerile recurentului potrivit cărora acesta locuieşte în Spania, instanţa de recurs va avea în vedere valoarea salariului minim pe economie în Spania potrivit http//www.wall-street.ro., respectiv suma de 600 euro lunar.
Instanţa de recurs va ţine seama de susţinerile recurentului necombătute de reclamanta intimată şi anume, faptul că acesta nu realizează în mod constant venituri iar contractul de muncă, la care probabil s-a raportat instanţa de fond, este expirat. De asemenea, va ţine seama şi de interesul minorului precum şi de nevoile concrete ale acestuia înlăturând pretenţia recurentului pârât de a raporta pensia de întreţinere la salariul minim pe economie în România.
Ca atare, Curtea va admite recursul declarat, va modifica în tot decizia atacată, va admite apelul pârâtului, va schimba în parte hotărârea pronunţată de instanţa de fond şi va obliga pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 450 lei lunar.
