Pensie I.O.V.R. Lipsă decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea a capacităţii de muncă.
Legea nr. 49/1999: art.1
Legea nr.19/2000: art.10, art. 56
Ordinul nr.340/2001: Cap.C
Potrivit art. 56 din Legea nr.19/2000 „ încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea a capacităţii de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 277/22 februarie 2010.
Prin acţiunea în asigurări sociale înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 1150/97/2009 precizată ulterior, reclamantul M. GHE. a chemat-o în judecată pe pârâta C.J.P. Hunedoara, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să întocmească formularul necesar pentru obţinerea pensiei I.O.V.R. pe baza îndrumării date de Comisia de Expertiză Medicală Deva şi să i se plătească suma de 44.000 lei.
În motivarea acţiunii sale reclamantul a arătat în esenţă, că pârâta refuză abuziv să îi acorde drepturile de pensie I.O.V.R., deşi a prezenta certificatul medico-legal nr.948/2006, fiind încadrat în gradul III de invaliditate; iar afecţiunile de care suferă sunt consecinţe ale războiului din anul 1944.
Prin notele de şedinţă depuse la dosar la fila 114, reclamantul a solicitat luarea sa în evidenţă ca veteran de război cu invaliditate grad III şi emiterea deciziei de pensei de invaliditate de gradul III cu data de 26.10.2006, potrivit certificatului medico-legal nr.948/26.10.2006 şi acordarea retroactivă a pensiei I.O.V.R pe ani 2006-2009, cu toate indexările aferente, potrivit art. 2 din Legea nr. 544/2001.
În drept au fost invocate prev. art. 998 Cod Civil, art. 2 din Legea nr.44/1992; Legea nr.1/2000, Legea nr.544/20001.
În probaţiune s-au depus următoarele înscrisuri: cupon pensie lunile octombrie, noiembrie 2008, bilet de trimitere, adeverinţă de venit pe anul 2009, fişă privind testarea mâinilor, certificatul medical nr.243/08.05.2008, adresa nr.1083/VIII/1/2008, certificatul medico legal nr.948/C/2006, adresa nr. 4556/2009.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta C.J.P. Hunedoara a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală, arătând că în lipsa unei decizii de încadrare în unul din gradele de invaliditate pentru afecţiunea contractată în timpul războiului, dată de medicul expert al asigurărilor sociale nu sunt realizate condiţiile prevăzute de art. 56 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 1535/LM/20.10.2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 1150/97/2009 s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de către pârâta C.J.P. Hunedoara.
S-a respins, ca nefondată, acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul M. GHE. în contradictoriu cu pârâta C.J.P Hunedoara.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul, a reţinut, în esenţă, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, în primul rând că nu este identitate de obiect, cauză şi părţi în speţă, raportat la sentinţa civilă nr. 178/2003, iar pe fond nu sunt îndeplinite cerinţele art. 56 din legea nr. 19/2000, deoarece certificatul medico legal nr.948/C/26.10.2006 depus de reclamant nu este emis de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat, recurs, în termenul legal, reclamantul M. GHE. solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susţine că prin întâmpinarea depusă casa de pensii a recunoscut refuzul său abuziv de a îi acorda pensia I.O.V.R. care i se cuvine, deoarece conform dispoz. Hotărârii de Guvern publicată în Monitorul Oficial nr.251 bis, cu afecţiunile mâinii în procent de 60% se încadrează în gradul III de invaliditate. În acest sens sunt şi precizările Ministerului Muncii şi Ministerului Sănătăţii. Recurentul arată, de asemenea, că nu au fost respectate indicaţiile medicului de expertiză şi ale medicului legist.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală pârâta C.J.P Hunedoara solicită respingerea recursului ca nefondat, motivând că recurentul este beneficiarul unei pensii de limită de vârstă stabilită în baza Legii nr. 3/1997, aşa încât potrivit art.84 alin.1 din Legea nr. 19/2000 nu mai poate solicita înscrierea la pensie de invaliditate; cu privire la stabilirea şi acordarea unei pensii I.O.V.R. în mod corect s-a reţinut de prima instanţă faptul că reclamantul nu a fost încadrat în vreun grad de invaliditate prin decizia emisă de medicul de asigurări sociale.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuate de art. 306 alin.2 cod procedură civilă, a reţinut următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 49/1999 privind pensiile I.O.V.R., cu modificările şi completările ulterioare „pensiile I.O.V.R. care se acordă invalizilor şi accidentaţilor de război, urmaşilor celor morţi sau dispăruţi în război, precum şi urmaşilor foştilor pensionari invalizi şi accidentaţi de război se stabilesc potrivit prevederilor acestei legi.
Potrivit art.10 din acest act normativ, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 privind pensiile şi alte drepturi de asigurări sociale referitoare la stabilirea şi plata pensiilor şi a ajutorului de deces, la contestarea deciziilor, precum şi la expertiza şi revizuirea medicală se aplică, în mod corespunzător pensionarilor I.O.V.R., precum şi accidentaţilor de război în afara serviciului ordonat.
Potrivit art. 56 din Legea nr.19/2000 „ încadrarea sau neîncadrarea într-un grad de invaliditate se face prin decizie emisă de medicul specializat în expertiză medicală şi recuperarea a capacităţii de muncă, denumit medic expert al asigurărilor sociale, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, însoţită de documentaţia necesară ”.
În speţă, în lipsa unei atari decizii emise de medicul expert al asigurărilor sociale, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea pensiei solicitate.
Nici o altă persoană sau instituţie nu se poate substitui competenţei medicului expert al asigurărilor sociale. Actele medicale invocate de recurent – certificatul medical nr.243/08.05.2008, certificatul medico legal nr.948/C/2006- acte emise de medici primari de medicină generală, fac parte din documentaţia necesară ce se impune a fi depusă la casa teritorială de pensie în vederea emiterii deciziei de către medicul expert al asigurărilor sociale după procedura de încadrare în grade de invaliditate… reglementată expres în Cap.C din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prev. Legii nr. 19/2000 şi în nici un caz nu pot înlocui decizia emisă de acesta-ca şi condiţie esenţială prev. de textul de lege sus enunţat pentru recunoaşterea şi acordarea pensiei I.O.V.R.
Faţă de cele ce preced, Curtea, constatând că soluţia primei instanţe face o aplicare şi interpretare corectă a legii aplicabile raportat la starea de fapt reieşită din actele dosarului, aşa fiind, în conformitate cu art. 312 alin.(1) Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa atacată.
