RECURS. Pensie magistrat . Data acordării. Cerere de pensionare formulată în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare depusă la angajator.
Art. 82 , art. 86 din legea 303/2004, art. 15 şi 16 alin. 1 din Hotărâre a nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 , art. 167 indice 2 din legea 19/2000
Domeniu: pensii (118)
Conform art. 16 alin. 1 din Hotărâre a nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004:
Drepturile de pensie de serviciu se acordă şi se plătesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:
a) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare sau de la data solicitării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile, respectiv de 90 de zile în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare, de la această dată;
a) de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare sau de la data solicitării, dacă cererea a fost depusă în termen de 30 de zile, respectiv de 90 de zile în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare, de la această dată;
b) de la data depunerii cererii, dacă cererea a fost depusă cu depăşirea termenului de 30 de zile, respectiv de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.
Întrucît cererea de pensionare a fost formulată în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare la care se referă atît art. 167 indice 2 din legea 19/2000, cît şi art. 16 alin.1 litera a din Hotărîrea de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii 303/2004 (eşalonare prevăzută de legea 19/2000 pentru perioada aprilie 2011- martie 2015, aşa cum rezultă din art. 167 indice 2 alin. 1 care trimite la anexa 3 a legii ), termenul de depunere a cererii de pensionare, este de 90 de zile, şi nu de 30 de zile .
Conform art. 15 alin. 1 din Hotărâre a nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004, cererea de înscriere la pensie, însoţită de documentaţia de pensionare şi de adeverinţa-tip, se depune la casa teritorială de pensii în a cărei rază îşi are domiciliul persoana îndreptăţită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Faţă de acest text , data depunerii cererii la sediul tribunalului nu poate fi reţinută ca data de la care se acordă drepturile de pensie . ( decizia civilă nr. 30 R/ 6 ianuarie 2012 CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A IX-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ,CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE).
Prin acţiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 40785/3AS/2010 la data de 26.08.2010, reclamanta B E a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa in contradictoriu cu intimata C PM B si T B sa se dispună anularea deciziei nr. 197280/24.06.2010 si obligarea acesteia la emiterea unei decizii de revizuire a deciziei de pensionare susmenţionate in ceea ce priveşte perioada de la care i se acorda plata drepturilor stabilite si pe cale de consecinţa, obligarea pârtii in culpa la plata drepturilor ce i se cuvin pentru perioada martie-mai 2010, in cuantum de 16.721 lei.
In motivarea acţiunii, reclamanta a arătat ca a formulat la data de 02.03.2010 cerere pentru pensionare de limita de vârsta (60 ani pentru acordarea pensiei de serviciu, conform Legii nr.303/2004, cerere inregistrata la T B).
A mai arătat reclamanta ca la data depunerii cererii pentru acordarea pensiei de serviciu, avea statutul de pensionar de invaliditate, cu o pensie aflata in plata de 1169; astfel cum a solicitat insistent funcţionarilor de la compartimentul de resort al tribunalului Bucureşti intocmirea cu celeritate a documentelor aferente si depunerea dosarului la Casa de Pensii, intrucat orice intarziere ar conduce la lipsirea de drepturi ce i se cuvin. Conform deciziei susmenţionate, plata drepturilor stabilite pentru acordarea pensiei de serviciu s-a făcut incepand cu data de 21.01.2010, fara a se motiva neacordarea pensiei de la data formulării cererii de către sine, respectiv 02.03.2010.
In drept isi intemeiaza cererea pe dispoziţiile Legii 19/2000, art.85 si urm., art.89, Legii 303/2004 si Legea Contenciosului Administrativ.
In susţinerea contestaţiei au fost depuse, in copie, decizia atacata nr.197280/24.06.2010, dovada comunicării deciziei si copie talon de pensie aferent lunii mai 2010.
Parata CPMB a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, inclusiv cererea de inscriere la pensie.
Prin sentinţa civila nr. 5271/ 23.05.2011, tribunalul a admis in parte contestaţia , a anulat decizia nr. 197280 din 24.06.2010 privind acordarea pensiei de serviciu , a obligat intimata sa emită o decizie privind acordarea pensiei de serviciu , retroactiv incepand cu data de 07.05.2010, a obligat intimata la plata diferentelor dintre pensia cuvenita si cea efectiv incasata incepand cu data de 07.05.2010 şi a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta a fost beneficiara unei pensii de invaliditate incepînd cu data de 01.04.2000, asa cum rezulta din decizia nr.173479/08.05.2000 emisa de Casa de Pensii sector 2. La data pensionarii a fost judecător al Tribunalului Bucureşti si a realizat o vechime de 21 ani in magistratura din care 6 ani si 9 luni in funcţia de judecător, 8 ani si 2 luni in funcţia de jurisconsult, 2 ani si 11 luni in funcţia de consilier juridic si 3 ani si 3 luni ca avocat.
La data de 03.03.2010, reclamanta s-a adresat cu o cerere inregistrata la Tribunalul Bucureşti prin care a solicitat avizarea intocmirii dosarului de pensionare, cu statutul de pensie de serviciu, intrucat a implinit vârsta de 60 ani si are peste 20 ani vechime in specialitate.
La data de 07.05.2010, reclamanta a depus la Casa de Pensii sub nr.93254 cerere de trecere de la pensia de invaliditate la pensie pentru limita de vârsta.
La data de 07.05.2010, reclamanta a depus la Casa de Pensii sub nr.93254 cerere de trecere de la pensia de invaliditate la pensie pentru limita de vârsta.
Prin decizia nr.197280/24.06.2010, ca urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare, Casa de Pensii sector 2 a admis cererea reclamantei, acordând in favoarea acesteia o pensie de serviciu, drepturile de pensie cuvenite reclamantei, cu începere din data de 01.06.2010, în cuantum de 6866 lei.
Prin decizia nr.197280/24.06.2010, ca urmare a examinării actelor din dosarul de pensionare, Casa de Pensii sector 2 a admis cererea reclamantei, acordând in favoarea acesteia o pensie de serviciu, drepturile de pensie cuvenite reclamantei, cu începere din data de 01.06.2010, în cuantum de 6866 lei.
Din cuprinsul cererii de înscriere la pensie rezulta ca acesta a solicitat stabilirea unei pensii de serviciu in magistratura .
Din analiza carnetului de munca al contestatorului rezulta ca aceasta indeplinea condiţiile pentru acordarea pensiei de serviciu prevăzuta de Legea nr. 303/2004.
Astfel, conform art. 82 alin. 1 din acest normativ, judecătorii si procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani in magistratura beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate in ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionarii. Alin. 4 al art. 82 prevede ca de pensia de serviciu beneficiază si judecătorii si procurorii cu o vechime in magistratura intre 20 si 25 de ani, in acest caz cuantumul pensiei prevăzut la alin. (1) fiind micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrala.
Potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, constituie vechime in magistratura perioada in care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridica prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridica in fostele arbitraje de stat.
Potrivit art. 86 din Legea nr. 303/2004, constituie vechime in magistratura perioada in care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridica prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridica in fostele arbitraje de stat.
Reclamanta si-a desfăşurat activitatea ca judecător, jurisconsult, consilier juridic si avocat, in total o vechime de 21 ani de vechime in magistratura.
Raportând situaţia de fapt reţinută la dispoziţiile legale sus-menţionate, tribunalul reţine că pentru 21 ani de vechime in magistratura reclamanta era îndreptăţită la acordarea pensiei de serviciu in magistratura.
In ceea ce priveşte susţinerea reclamantei referitor la data acordării drepturilor de pensie de serviciu începând cu luna martie, instanţa urmează sa o inlature ca neîntemeiata, având in vedere ca reclamanta avea calitatea de pensionar de invaliditate la data cand a formulat si inregistrat cerere de pensionare pentru limita de vârsta la Tribunalul Bucureşti, nemaifiind angajata acestei instituţii si implicit nemaiavand raporturi de munca cu aceasta, Tribunalul nu avea obligaţia de a-i întocmi dosarul de pensionare.
Potrivit dispoziţiilor art.82 alin. l din Legea nr.l9/2000, cererea de pensionare, impreuna cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor…, se depun la Casa de teritoriala de pensii in raza căreia se afla domiciliul asiguratului.
Potrivit dispoziţiilor art.83 alin. l, drepturile de pensie pentru limita de vârsta se acorda si se plătesc de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, daca cererea a fost depusa in termen de 30 zile de la acesta data, iar potrivit dispoziţiilor art.83 alin.4, in cazul persoanelor ale căror cereri de pensionare au fost depuse cu depăşirea termenului prevăzut la alin. l, drepturile de pensie se acorda si se plătesc de la data depunerii cererii, in cazul pensiei pentru limita de vârsta.
Având in vedere ca reclamanta indeplinea condiţiile de pensie incepand cu luna februarie 2010, insa s-a adresat cu cerere scrisa la Casa de Pensii in data de 07.05.2010, cu depăşirea termenului de 30 zile prevăzut de art.83 alin.l, instanţa apreciază ca in speţa sunt aplicabile dispoziţiile art.83 alin.4 din Legea nr. 19/2000, respectiv apreciază ca data de la care i se pot acorda reclamantei drepturile de pensie de servici este 07.05.2010.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, constatând ca decizia atacata este nelegala, apreciază ca fiind întemeiată in parte acţiunea formulată şi, in baza art. 87 din Legea nr. 19/2000 urmează a anula decizia, iar în baza art. 89 din aceeaşi lege va obliga intimata să emită o noua decizie, prin care sa stabilească in favoarea reclamantei, retroactiv, cu începere din data de 07.05.2010, o pensie de serviciu, pe baza vechimii arătate, urmând sa respingă acţiunea cu privire la acordarea drepturilor incepand cu luna martie 2010.
Prin acordarea drepturilor incepand cu o data ulterioara de cand i s-ar fi cuvenit, parata a calculat si plătit reclamantei drepturi de pensie in cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând in patrimoniul acesteia un prejudiciu, care se impune a fi reparat. Prin urmare, este intemeiat si capătul de cerere privind obligarea paratei la plata către reclamanta a diferentelor dintre pensia cuvenita si cea efectiv incasata, incepand cu 07.05.2010 – la zi.
Împotriva sentinţei de mai sus a formulat recurs reclamanta, intemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 si art.304. indice 1 c.pr.civ. .
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta – reclamanta a arătat că prin cererea formulata la instanţa de fond, a solicitat in contradictoriu cu intimatele sa fie revizuita decizia de pensionare mai sus menţionata in ceea ce priveşte perioada de la care mi s-a acordat plata drepturilor de pensie stabilite conform acestei decizii, respectiv acordarea pensiei de serviciu începând cu luna martie 2010 si nu cu 1 iunie 2010 asa cum i s-a acordat; diferenţa de bani pe care a solicitat-o considerând ca i se cuvine a fost de 16721 lei.
Instanţa dupa trecerea in revista in detaliu a documentelor din dosarul de pensionare la pagina 3 din considerente, alineatul antepenultim, motivează ca, intrucat la data solicitării de acordare de pensie de serviciu prin cererea depusa la Tribunalul Bucureşti – reclamanta fiind deja pensionata de boala la acea data – Tribunalul Bucureşti nu avea obligaţie de a-i întocmi dosarul de pensionare, nemaiavand raporturi de munca cu acesta.
Considera raţionamentul ca fiind greşit intrucat din economia textului de lege inserata in art. 82 alineatul 5 si 6, asa cum a fost modificata Legea 303 / 2004, judecătorii si procurorii care împlinesc vârsta de 60 ani si care pot fi anteriori pensionaţi pe sistemul public de pensie (in speţa pensie de invaliditate ) pot opta pentru acordarea pensiei de serviciu printr-o cerere formulata si depusa la instituţia la care au lucrat intrucat pensia de serviciu ce urmează a se stabili trebuie adusa la nivelul unui judecător cu aceleaşi condiţii de vechime, funcţie si nivel al instantie, unde a funcţionat solicitantul la data eliberării din funcţie .
Din analiza acestui text rezulta fara putinţa de tăgada ca încadrarea la nivel de funcţie grad si nivel al instanţei se face de către instituţia la care a funcţionat cel in cauza pt ca pensia de serviciu are ca baza de calcul indemnizaţia de încadrare bruta lunara cu sporurile respective pe care le are un judecător sau procuror in activitate in condiţii identice.
Intimata Casa de Pensii nu putea pe baza unei simple cereri făcuta de solicitant si înregistrata la sediul sau sa stabilească pensia de serviciu atâta timp cat nu avea datele din baza de calcul, date ce erau numai in posesia instituţiei unde am funcţionat, respectiv Tribunalul Bucureşti.
De altfel Tribunalul Bucureşti nu i-a comunicat nimic in sensul ca trebuie sa mearga personal sa depună dosarul la Casa de Pensii,ci, la cererea formulata a purces la întocmirea documentelor pentru înaintare la casa de pensii, numai ca acest lucru a fost făcut cu mare intarziere de către funcţionarii de la compartimentul de resort. Prin faptul ca s-a depăşit termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru depunerea cererii mele si a documentelor ce s-au „întocmit pentru acordarea pensiei de serviciu si cu toate diligentele personale făcute la angajaţii Tribunalului din compartimentul de resort consideră ca a fost păgubita in sensul ca nu i s-a acordat pensia de serviciu tinand cont de cererea formulata si s-a acordat pensia de serviciu cu o data si asa eronata, de la data depunerii dosarului cu cererea sa de către salariaţii tribunalului. La acea data reclamanta fiind beneficiara pensiei de invaliditate acordata intr-un cuantum mult inferior a solicitat despăgubiri in consecinţa de la părea găsita in culpa. Fata de cele de mai sus considera sentinţa instanţei de fond ca fiind data cu aplicarea greşita a legii si solicita admitearea recursului de fata cu modificarea sentinţei recurate si pe fond admiterea in tot a contestaţiei .
Analizând sentinţa recurată, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, precum şi, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reţine că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii.
Prin decizia civilă nr. 30 R/ 6 ianuarie 2012, în urma admiterii recursului , a fost modificată în parte sentinţa recurată, în sensul că: „ Admite în tot acţiunea. Data începând cu care intimata – pârâtă va emite decizie de pensionare şi va plăti drepturile de pensie este 01 martie 2010. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.”
Astfel, Curtea reţine că reclamanta a fost beneficiara unei pensii de invaliditate incepînd cu data de 01.04.2000, asa cum rezulta din decizia nr.173479/08.05.2000 emisa de Casa de Pensii sector 2. La data pensionarii a fost judecător al Tribunalului Bucureşti si a realizat o vechime de 21 ani in magistratura din care 6 ani si 9 luni in funcţia de judecător, 8 ani si 2 luni in funcţia de jurisconsult, 2 ani si 11 luni in funcţia de consilier juridic si 3 ani si 3 luni ca avocat.
Potrivit art. 82 alin. 1 din legea 303/2004, judecătorii si procurorii cu o vechime de cel puţin 25 de ani in magistratura beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, in cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate in ultimele 12 luni de activitate înainte de data pensionarii. Alin. 4 al art. 82 prevede ca de pensia de serviciu beneficiază si judecătorii si procurorii cu o vechime in magistratura intre 20 si 25 de ani, in acest caz cuantumul pensiei prevăzut la alin. (1) fiind micşorat cu 1% pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrala.
În ceea ce priveşte data acordării drepturilor de pensie, HOTĂRÂRE A Nr. 1275 din 18 octombrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, şi ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiilor pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani prevede în art. 16 alin. 1 că : „ (1) Drepturile de pensie de serviciu se acordă şi se plătesc în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:
b) de la data depunerii cererii, dacă cererea a fost depusă cu depăşirea termenului de 30 de zile, respectiv de 90 de zile de la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare.”
Curtea reţine că în mod eronat instanţa de fond s-a raportat la prevederile art. art.83 alin.4 din Legea nr. 19/2000, în ceea ce priveşte termenul de 30 de zile de depunere a cererii de pensionare, care în speţă este de 90 de zile, întrucît cererea de pensionare a fost formulată în perioada eşalonării vârstelor standard de pensionare şi a stagiilor de cotizare la care se referă atît art. 167 indice 2 din legea 19/2000, cît şi art. 16 alin.1 litera a din Hotărîrea de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii 303/2004 (eşalonare prevăzută de legea 19/2000 pentru perioada aprilie 2011- martie 2015, aşa cum rezultă din art. 167 indice 2 alin. 1 care trimite la anexa 3 a legii ).
Întrucît reclamanta a împlinit vîrsta de 60 de ani la 18.02.2010, la data formulării cererii de pensionare la casa de pensii – 07.05.2010, se afla înăuntrul termenului de 90 de zile prevăzut de textele menţionate mai sus, astfel că era îndreptăţită la acordarea pensiei începînd cu data îndeplinirii condiţiilor de pensionare .
Curtea reţine şi că potrivit art. 15 din Normele metodologice, cererea de înscriere la pensie, însoţită de documentaţia de pensionare şi de adeverinţa-tip, se depune la casa teritorială de pensii în a cărei rază îşi are domiciliul persoana îndreptăţită, care va calcula atât pensia din sistemul public stabilită conform Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Faţă de acest text , data depunerii cererii la sediul tribunalului nu poate fi reţinută ca data de la care se acordă drepturile de pensie .
Curtea reţine că recurenta reclamantă era îndreptăţită la plata pensiei începînd cu data de 18. 02.2010, data împlinirii vîrstei de 60 de ani, însă faţă de principiul disponibilităţi va ţine seama de solicitarea din acţiune de stabilire şi acordare a drepturilor de pensie începînd cu luna martie 2010
Avînd în vedere considerentele de mai sus , în temeiul art. 312 alin. 1 Cpc raportat la 304 punctul 9 Cpc, Curtea a admis recursul , a modificat în parte sentinţa recurată şi a admis în tot acţiunea în sensul că data începând cu care intimata – pârâtă va emite decizie de pensionare şi va plăti drepturile de pensie este 01 martie 2010.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate au fost Menţinute, recursul reclamantei privind data acordării drepturilor de pensie.
