Cotele de contribuţii nu puteau fi calculate la nivelul salariilor tarifare lunare de încadrare deoarece se încălca, în acest mod, legislaţia în vigoare privind modul de stabilire şi virare a CAS la buget. Contribuţia la bugetul asigurărilor sociale s-a efectuat pe întreaga organizaţie cooperatistă raportat la câștigurile salariale nete/brute realizate.
Cotele de contribuţii nu puteau fi calculate la nivelul salariilor tarifare lunare de încadrare deoarece se încălca, în acest mod, legislaţia în vigoare privind modul de stabilire şi virare a CAS la buget. Contribuţia la bugetul asigurărilor sociale s-a efectuat pe întreaga organizaţie cooperatistă raportat la câștigurile salariale nete/brute realizate.
Coroborând dispoziţiile art. 27,28 din Legea 1/1977 cu dispoziţiile art. 12 din aceeaşi lege rezultă în mod evident că în fondul total de retribuire al angajatorului erau incluse şi sumele pentru plata muncii în cote procentuale întrucât aceste drepturi salariale pentru munca prestată nu sunt cuprinse în enumerarea expresă a legiuitorului, enumerare cuprinsă în art. 27 din lege şi nici în enumerarea cuprinsă în art.2 din Decretul 389/1972.
Coroborând dispoziţiile art. 27,28 din Legea 1/1977 cu dispoziţiile art. 12 din aceeaşi lege rezultă în mod evident că în fondul total de retribuire al angajatorului erau incluse şi sumele pentru plata muncii în cote procentuale întrucât aceste drepturi salariale pentru munca prestată nu sunt cuprinse în enumerarea expresă a legiuitorului, enumerare cuprinsă în art. 27 din lege şi nici în enumerarea cuprinsă în art.2 din Decretul 389/1972.
Legea nr. 3/1950: art. 106;
Decretul nr. 389/1972;
Legea nr. 1/1977;
Legea nr. 263/2010.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02 iulie 2015 la Tribunalul Mureş, sub nr. xxx, reclamantul C.Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună recalcularea pensiei sale, cu luarea în considerare a adeverinţei nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureş.
Tribunalul Mureş, prin Sentinţa civilă nr.xxx, a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul C.Z., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mureş.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamantul a fost, aşa cum se susţine chiar de către pârâtă, beneficiar al unei pensii de invaliditate stabilite în anul 1994, iar ulterior, a devenit beneficiarul unei pensii pentru limita de vârstă, stabilite în anul 2011.
Chiar dacă nu a contestat vreuna dintre deciziile de pensionare ce au fost emise pe numele său, această împrejurare nu exclude dreptul reclamantului pensionar, de a solicita revizuirea drepturilor sale de pensie, dacă reuşeşte să prezinte probe apte să conducă la un asemenea rezultat. Dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 263/2010 îi conferă reclamantului acest drept.
Prin cererea nr. 28263/17.04.2015, pensionarul reclamant a solicitat pârâtei case de pensii recalcularea pensiei, cu valorificarea datelor din adeverinţa nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureş, privind veniturile realizate de acesta.
Prin adresa nr. 28263/28.05.2015, casa de pensii pârâtă şi-a comunicat refuzul de soluţionare favorabilă a cererii de recalculare, invocând prevederile art. 134 din Normele de aplicare a Legii nr. 263/2010, în sensul că adeverinţa cu pricina ar fi fost valorificată la calculul pensiei prin decizia nr. 158907/14.05.2004. Pârâta nu a emis o decizie de admitere sau a respinsre a cererii de recalculare, conform art. 107 alin. 3 şi 5 din Legea nr. 263/2010.
Cu respectarea prevederilor art. 153 lit. f şi g din Legea nr. 263/2010, reclamantul a sesizat instanţa de judecată, fiind nemulţumit de refuzul de admitere a cererii sale de recalculare a pensiei.
Cercetând pe de o parte modalitatea în care a acţionat din punct de vedere procedural pârâta, instanţa a constatat că aceasta se plasează în sfera ilicitului, întrucât nu a dat o soluţie formală asupra cererii formulate de către reclamant, încălcând dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privitoare la modalitatea de soluţionare a cererilor de recalculare a pensiei.
Pe de altă parte însă, această conduită a pârâtei nu poate atrage în mod automat admiterea cererii formulate în faţa instanţei de judecată de către reclamant, ci impune examinarea pe fond a solicitării acestuia.
Or, adeverinţa nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureş chiar însoţită de precizările suplimentare făcute prin adeverinţa nr. 136/17.08.2015 nu este în măsură să justifice recalcularea pensiei reclamantului, pe temeiurile invocate de acesta şi anume, Decizia nr. 19/2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de admitere a unui recurs în interesul legii în materia muncii în acord. Prin această hotărâre a instanţei supreme, dată în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e, art. 78 si art. 164 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 si 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Mai întâi, cu titlu general, s-a reţinut că adeverinţa nr. 60/14.04.2015 emisă de UJCC Mureş, completată de adeverinţa nr. 136/17.08.2015, nu corespunde cerinţelor legale edictate de prevederile art. 125, art. 127 alin. 2 şi art. 134 alin. 1 din Normele aprobate prin HG nr. 257/2011 şi art. 107 alin. 3 din Legea nr. 263/2010.
În această adeverinţă sunt cuprinse o serie de informaţii precare, insuficiente pentru a permite stabilirea coordonatelor în care a muncit reclamantul. În primul rând, nu se indică în cuprinsul documentului care a fost sistemul în care a fost retribuit reclamantul, dacă a muncit în acord global sau în altă formă. În al doilea rând, chiar dacă sumele indicate la rubrica „salariu realizat” nu includ adaosuri, prime, premii, ore suplimentare sau alte categorii de sporuri (aşa cum s-a arătat în adeverinţa completatoare emisă de către angajator), totuşi nu se poate stabili dacă valorile acolo indicate sunt valori brute ori nete. Mai mult decât atât, nu poate fi explicată rubrica din adeverinţă intitulată „salariu minim” şi niciuna din probele administrate nu aduce lămuriri suplimentare asupra acestui aspect, cu atât mai mult cu cât valorile indicate în carnetul de muncă al reclamantului sunt diferite atât prin raportare la rubrica „salariu realizat”, cât şi prin raportare la rubrica „salariu minim”. Mai mult decât atât, menţiunea de pe ultima pagină a adeverinţei litigioase, în cuprinsul căreia se arată că a fost reţinut şi virat CAS-ul şi pensia suplimentară conform legilor în vigoare, este una în mod evident evazivă şi generatoare de potenţiale confuzii, întrucât nu se precizează dacă aceste contribuţii au fost virate în raport de salariul tarifar cu care reclamantul figura în evidenţele angajatorului ori în raport de salariul minim indicat la rubrica corespunzătoare din adeverinţă ori în raport de salariul efectiv realizat de acesta. Or, practica angajatorilor din perioada avută în vedere de această adeverinţă de salarizare a fost în mod notoriu diferită, unii dintre ei virând contribuţiile către CAS în funcţie de salariile tarifare cu care erau încadraţi angajaţii lor, in vreme ce alţii virau aceleaşi contribuţii în funcţie de veniturile efective pe care le obţineau salariaţii.
Prin urmare, pentru a se putea da eficienţă Deciziei nr. 19/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi invocată ca temei de către reclamant în susţinerea cererii de chemare în judecată, mai întâi se impunea să fie stabilită forma de retribuire care i-a fost aplicată reclamantului (muncă în acord global ori altă formă), iar în continuare, ar fi trebuit să putem stabili dacă plata contribuţiilor de asigurări sociale la sistemul public de pensii s-a făcut în raport de venitul efectiv realizat de către salariat. Adeverinţa primită de la angajator şi pe care s-a fundamentat pretenţia reclamantului nu este însă în măsură să furnizeze niciuna dintre aceste informaţii şi pe cale de consecinţă, ea nu poate justifica recalcularea pensiei deja stabilite.
La aceeaşi concluzie a condus şi necesitatea respectării principiului contributivităţii, care a fost instituit, ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, prin art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 şi prin art. 2 lit. c Legea nr. 263/2010. Această regulă de drept a stat şi la baza Deciziei nr. 19/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât formele de retribuire obţinute în acord global, vor putea fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, numai dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru motivele expuse mai sus, instanţa s-a pronunţat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamantul C.Z. solicitând schimbarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii introductive.
În motivare apelantul a arătat că adeverinţele depuse la dosarul cauzei cu nr.60/2015 şi 136/2015, dovedesc împrejurarea că în perioada 10 dec.1979 – 01 aprilie 1997 a beneficiat de venturi salariale superioare celor înscrise în carnetul de muncă, venituri pentru care au fost reţinute şi virate de către angajator, contribuțiile de asigurări sociale.
Apelantul reclamant a susținut că prima instanţă avea obligaţia de a ţine cont de adeverinţe în privinţa cuantumului veniturilor întrucât unitatea emitentă şi-a sumat răspunderea faţă de datele înscrise în acestea.
Pârâta intimată Casa Judeţeană de Pensii Mureş a formulat întâmpinare prin care a solicitat a respingerea apelului ca nefondat.
Intimata pârâtă a arătat că acţiunea reclamantului este neîntemeiată întrucât ea contravine tuturor înscrisurilor din dosarul de pensie. Pe de altă parte, adeverinţa eliberată de UJCC nu poate face obiectul recalculării întrucât nu sunt detaliate categoria şi felul eventualelor sporuri acordate şi, de asemenea, nu este individualizat cuantumul acestora.
Datele din adeverinţa prezentată de reclamant ridică semne de întrebare şi sub aspectul faptului că fiind salarii realizate, extrase lunar din statele de plată, acestea cuprind şi alte componente care au caracter temporar şi care nu fac parte din baza de calcul a pensiilor. Lipsa caracterului fix a veniturilor lunare conduce la ideea că, salariile cuprinse în adeverinţă pot cuprinde alte adausuri la salariu, prime, premii, ore suplimentare care potrivit legii, nu făceau parte din baza de calcul a pensiilor şi nu pot face obiectul unor recalculări.
Potrivit disp.art.478 alin.2 Cod procedură civilă, instanţa din oficiu, a dispus administrarea probei cu înscrisuri solicitând angajatorului să comunice: forma de retribuire a reclamantului; dacă sumele indicate în adeverinţa litigioasă cuprind valori brute sau nete; care este componenţa sumelor cuprinse în rubrica „salariu realizat”.
Examinând hotărârea atacată, Curtea a reţinut următoarele:
Reclamantul C.Z. a fost beneficiarul unei pensii de invaliditate stabilită prin Decizia 158907 din 01.08.1994, iar în prezent, este beneficiarul pensiei pentru limită de vârstă conform Deciziei 158907 din 15.09.2011.
Prin cererea înregistrată la 17.04.2015, reclamantul a solicitat pârâtei valorificarea adeverinţei nr.60/14.04.2015, eliberată de UJCC Mureş.
Iniţial, prin răspunsul înregistrat cu nr.28263 din 28 mai 2015, pârâta CJP Mureş, a comunicat reclamantului că veniturile cuprinse în adeverinţa 60/2015 au fost valorificate prin Decizia 158907/2004.
Reclamantul s-a adresat astfel instanţei solicitând ca veniturile realizate în perioada decembrie 1979-august 1994 şi cuprinse în adeverinţa indicată mai sus, să fie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Pe parcursul procedurilor judiciare, în prima instanţă şi în apel, pârâta şi-a nuanţat poziţia în sensul în care a formulat apărări privind conţinutul adeverinţei, mai exact, a invocat aspecte legate de natura sumelor câştigate de reclamant, diferenţele evidente între sumele cuprinse în adeverinţă şi cele înscrise în carnetul de muncă, precum şi componenţa efectivă, nelămurită a veniturilor încasate de reclamant.
Pentru a clarifica conţinutul adeverinţei, instanţa a solicitat, din oficiu, lămuriri unităţii angajatoare.
Din cuprinsul răspunsului aflat la f.26-28 din dosar, se desprind următoarele concluzii:
Forma de remunerare a reclamantului pentru perioada în litigiu a fost aceea de „cote procentuale”.
Sumele indicate în coloana „salariu realizat” cuprind valorile nete pentru intervalul 1979-1991 şi valori brute pentru intervalul 1991-1994.
Emitentul adresei a mai precizat că, în aceste sume nu sunt cuprinse sporurile pentru vechimea neîntreruptă în muncă de care beneficiau salariaţii indiferent de forma de salarizare practicată.
În perioada de referinţă, 1970-1991, sistemul asigurărilor de stat a fost guvernat de dispoziţiile art. 106 din Legea 3/1950 codul muncii, Decretul 389/1972 şi Legea 1/1977.
Potrivit art. 106 CM ( Legea 3/1950) „În vederea organizării Asigurărilor Sociale se stabilesc cotizaţiile de asigurări procentuale în raport cu salariile plătite.
Cuantumul cotizaţiilor de asigurări se va fixa prin decizia Confederaţiei Generale a Muncii, în raport cu felul muncii şi cu pericolul ce-l prezintă condiţiunile în care ea se prestează.
Cotizaţiile de asigurare sunt în sarcina celor care angajează şi nu pot fi reţinute din salariile angajaţilor.”
Prin articolul 8 al Decretului 389/1972 articolul 106 alin 2 din Legea 3/1950 a fost abrogat explicit iar dispoziţiile legale contrare au fost abrogate implicit.
Potrivit art. 1 din Decretul 389/1972 „Unităţile socialiste de stat, organizaţiile cooperatiste, alte organizaţii obşteşti, orice alte persoane juridice, precum şi persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuţie de 15% asupra cîştigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califică la locul de muncă sau care urmează cursuri de perfecţionare profesională, precum şi asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai şcolilor profesionale, pe timpul cât fac practică în producţie, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc şi de durata contractului de muncă..”
Legea 1/1977 a reglementat impozitul pe fondul total de retribuire.
Potrivit art. 27 şi 28 din Legea 1/1977:
„În fondul total de retribuire asupra căruia se calculează impozitul nu se includ: diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transferare sau instalare; drepturile de autor sau colaborator extern; retribuţiile pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii; retribuţiile şi alte drepturi plătite nevăzătorilor invalizi de gradele I sau II.”
„Fondul de retribuire asupra căruia se aplică cotele de asigurări sociale de stat se determină pe baza fondului total de retribuire stabilit potrivit prevederilor art. 12, din care se scad sumele reprezentând drepturile prevăzute la art. 2 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat. La suma astfel obţinută se adaugă impozitul pe fondul total de retribuire aferent calculat cu cotele prevăzute în prezenta lege”.
Potrivit art. 12 din Legea 1/1977
„Fondul total de retribuire asupra căruia se calculează impozitul prevăzut la art. 11 cuprinde retribuţiile tarifare, indemnizaţiile, premiile, precum şi orice alte drepturi prevăzute de lege pentru munca prestată.”
Potrivit art. 29 din Legea 1/1977:
„Prevederile prezentei legi se aplică şi organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti şi de consum, celorlalte organizaţii obşteşti, precum şi asociaţiilor economice intercooperatiste şi cooperativelor agricole de producţie, pentru fondul de retribuire aferent persoanelor încadrate cu contract de muncă.”
Având în vedere argumentele şi dispoziţiile legale citate anterior, dispoziţiile art.2 lit.c din Legea 263/2010 coroborate cu probele administrate în cauză instanţa a apreciat că acţiunea reclamantului este întemeiată urmând a fi admisă în sensul obligării pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a veniturilor („salariu realizat”) cuprinse în adeverinţa nr.60 din 14.04.2015 eliberată de U.J.C.C. Mureş.
