Titlu recalculare pensie pentru limită de vârstă
Tip speta sentinţă civilă
Nr.411
Data 07 martie 2016
Domeniu asociat Pensii
Continut speta .Contestaţie împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa Teritorială de Pensii a Judeţului Vâlcea Nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa I de muncă, întrucât activitatea precizată nu se regăseşte în prevederile Decretului nr. 112/1965
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. dosar 1335/90/2015 contestatorul …, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 10298/02.03.2015 emisă de Comisia Centrală de Contestaţii – Casa Naţionala de Pensii Publice, precum si împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014 privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă emisă de Casa Teritorială de Pensii a Judeţului Vâlcea pe care le consideră netemeinice şi nelegale.
În motivarea contestației, se arată că prin Hotărârea nr. 10298/02.03.2015, Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice a respins contestaţia sa formulată împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014, emisă de Casa Teritorială de Pensii a Judeţului Vâlcea ca fiind neîntemeiată.
Pentru a emite hotărârea nr. 10298/02.03.2015, prin care CNP – CCC a respins ca neinţemeiata contestaţia formulata și s-au reţinut următoarele argumente;
1. Activitatea desfăşurată în perioada 18.08.1982-13.08.1983 şi 17.09.1983-16.02.1985, în funcţiile de şef birou contabil şi contabil şef secţie, în cadrul SC GOVORA SA, fostă TAGC Ind. Piteşti -T.C.Ind. Piteşti-Grupul de şantiere Rm. Vâlcea, dovedită cu adeverinţa nr, 3562/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa I de muncă, întrucât activitatea precizată nu se regăseşte în prevederile Decretului nr. 112/1965, art. 7, c si a Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul J.
2. Activitatea desfăşurată în perioadele 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990-31.12.1990 şi 01.01.1991-01.04.2001 în funcţiile de economist, şef birou contabil, contabil şef contabil şef Grup de şantiere, director economic şi manager economic în cadrul SC GOVORA SA, dovedită cu adeverinţa nr. 3561/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, coroborat cu înscrisurile de la poz. 21 şi 28 din carnetul de muncă, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa a 11-a de muncă, întrucât nu se încadrează în prevederile KG. nr. 1223/1990, coroborate cu Ordinul .MMOS nr. 50/1990, punctul 3, deoarece prin natura atribuţiilor de serviciu activitatea nu se desfăşoară în aceleaşi condiţii cu personalul de bază în condiţii de şantier.
3. In mod corect nu s-a valorificat perioada în care a urmat cursurile învăţământului universitar, întrucât din documentele anexate la dosar nu reiese că a urmat cursurile la zi, conform prevederilor art. 131, alin. 1 din Normele aprobate prin KG. nr: 257/2011, date în aplicarea Legii nr. 263/2010.
4. Prin Decizia nr. 224544/19.12.2014, în mod corect nu au fost valorificate “adaosul acordat global lunar”, “spor ore suplimentare”şi “adaos la salariu”, conform înscrisurilor din adeverinţa nr. 182/24.10.2014, eliberată de SC ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimăneşti şi din adeverinţele nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin HG NR. 257/2011 şi nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.
Contestatorul arată că statuările Comisiei Centrale de Contestaţii a Casei Naţionale de Pensii Publice (CCC-CNPP) sunt netemeinice, nefondate şi nelegale pentru argumentele aratate in continuare:
Motivul nr. 1 de respingere a contestaţiei ” activitatea desfăşurată în perioada 18.08.1982-13.08.1983 şi 17.09.1983-16.02.1985, în funcţiile de şef birou contabil şi contabil şef secţie, în cadrul SC GOVORA SA, fostă TAGC Ind. Piteşti -T.C.Ind. Piteşti-Grupul de şantiere Rm Vâlcea, dovedită cu adeverinţa nr. 3562/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa I de muncă, întrucât activitatea precizată nu se regăseşte în prevederile Decretului nr. 112/1965, art. 1, Ut. c şi a Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul 3″.
De asemenea, se mai susţine, în Hotărârea nr. 10298/02.03.2015, la acelaşi motiv de respingere a contestaţiei că “în mod corect nu a beneficiat de acordarea adaosului la vechime în muncă de 6 luni la fiecare an lucrat potrivit Decretului nr. 112/1965, întrucât în Anexa ” Lista ţărilor cu climă greu de suportat ” la actul normativ mai sus menţionate pentru oraşul Tripoli perioada din timpul anului cu climă greu de suportat este cuprinsă între lunile mai-septembrie. Astfel rezultă că activitatea desfăşurată nu însumează un an lucrat efectiv în condiţii cu climă greu de suportat”.
Precizează contestatorul că în perioada 18.08. 1982-16.02.1985 a fost detaşat de la T.C.Ind. Piteşti-Grupul de şantiere Rm Vâlcea la Filiala ARCOM Tripoli-Libia unde a lucrat in tot acest timp, beneficiind de drepturile salariale în lei şi în valută prevăzute de actele normative în vigoare la acea dată, printre care şi Decretele nr. 112/1965 şi nr. 162/01.011978.
Prin adeverinţa nr. 1705/18.02.1991, anexată la adresa eliberată de SC GOVORA SA sub nr. 3562/31.10.2014 s-a menţionat de către SC ARCOM SA ca “a fost detaşat pe şantierele noastre din străinătate, în ţări cu climă greu de suportat, după cum urmează: Ţara Localitate Perioada Libia Tripoli 18.08.1982-13.08.1983, Libia Tripoli 17.09.1983-16.02.1985
Pe perioada mai sus menţionată s-a reţinut şi virat contribuţia pentru pensie suplimentară şi C.A.S.
S-a eliberat prezenta pentru a-i servi la calculul vechimii în muncă în conformitate cu prevederile art. 1, Ut. c. ale Decretului nr. 112/1965
Menţionează că pentru perioada 18.08.1982-16.02.1985, pensia se stabilea şi se diferenţia în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia cuvenită si grupa de muncă, conform art.l (3) din Legea nr. 3/1977 şi ” în raport de condiţiile, complexitatea şi importanţa muncii, locurile de muncă se încadrează în grupa I, II sau III de muncă, prin decret al Consiliului de Stat”.
Prin decretul nr. 112/22.03.1965, privind acordarea unor drepturi angajaţilor trimişi să lucreze în ţări cu climă greu de suportat, s-a statuat că toţi angajaţii trimişi să lucreze în ţări cu climă greu de suportat beneficiază de drepturile stipulate în acesta, nefiind făcute nici un fel de diferenţieri sau discriminări cu privire la activităţile desfăşurate în aceste ţări sau în legătură cu persoanele care au lucrat
Or, prin răspunsul dat de intimata Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice in sensul ca aceste dispoziţii nu i-ar fi aplicabile atunci când se referă la activitatea desfăşurată în perioada 18.08.1982-16.02,1985, în funcţia de şef birou contabil şi contabil şef secţie la filiala ARCOM Tripoli-Libia se încalcă in mod evident dispoziţiile legale menţionate.
Cu referire la Decretul Lege nr. 68/1990 în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 50/05.03.1990 al MMOS, MS şi CNPPM (art.2), repetat obsesiv în Hotărârea nr. 10298/02.03.2015 de CCC, se arată că acest act normativ (Decretul Lege nr. 68/1990) a fost abrogat prin anexa nr. 1, pct.V din Legea nr. 158/2004 ” privind declararea ca abrogate a unor acte normative, în aplicarea prevederilor art. 154 (fost 150 din Constituţia României aprobată iniţial la 08.12.1991nn), în vederea eliminării din legislaţia României a actelor normative care contravin ordinii de drept sau au devenit anacronice,” publicată în M.O. nr. 467/25.05.2004.
Din lecturarea Decretului nr. 112/1965 şi a Ordinului nr. 50/05.03.1990 al MJVIOS, nu rezultă vreo prevedere prin care să se excludă de la beneficiile acestor acte normative angajaţii trimişi, să lucreze în ţari cu climă greu de suportat care erau de profesie economişti, care îndeplineau funcţii de şef birou contabilitate, contabili şefi de secţii, economişti contabili, etc, sau că sporul de vechime s-ar acorda în cazul oraşului Tripoli numai pentru perioadele mai – septembrie, cum în mod netemeinic şi discriminatoriu susţine Comisia Centrală de Contestaţii.
Ordinul nr. 50/1990 precizează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul Lege nr. 68/1990, pentru locurile de muncă din ţara, anexa nr. 1 pentru grupa I de muncă şi anexa nr. 2 pentru grupa II de munca şi nu şi pentru angajaţii trimişi să lucreze în ţări cu climă greu de suportat, în perioadele anterioare intrării în vigoare a acestui act normativ.
Motivul nr. 2 de respingere a contestaţiei de Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice statuează ca ” activitatea desfăşurată în perioadele 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990 -31.12.1990 şi 01.01.1991-01.04.2001 în funcţiile de economist, şef birou contabil, contabil şef, contabil şef Grup de Şantiere, director economic şi manager economic în cadrul SC GOVORA SA, dovedită cu adeverinţa nr. 3561/31.10.2014, eliberată de SC GOVORA SA, coroborat cu înscrisurile de la poz. 21 şi 28 din carnetul de muncă, în mod corect nu a fost valorificată la stabilirea stagiului realizat în grupa a II-a de muncă, întrucât nu se încadrează în prevederile H.G. nr. 1223/1990, coroborate cu Ordinul MMOS nr. 50/1990, punctul 3, deoarece prin natura atribuţiunilor de serviciu activitatea nu se desfăşoară în aceleaşi condiţii (locuri de muncă) cu personalul muncitor de bază în condiţii de şantier.”
Susţinerile Comisiei Centrale de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice sunt neîntemeiate şi nu au acoperire în actele normative menţionate în Hotărârea nr. 10298/02.03.2015 ce face obiectul acestei contestaţii.
Pentru perioada 01.10.1975-01.04,2001, cât a lucrat în condiţii încadrate în grupa a II a de muncă, SC GOVORA SA a eliberat adeverinţa nr. 3561/31.10.2014, iar în anexa la aceasta au fost menţionate temeiurile juridice şi documentele care au stat la baza încadrării activităţii subsemnatului la grupa a II- a de muncă.
Face menţiunea că aşa cum rezultă din adeverinţa nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA, trebuia să beneficieze de încadrarea în grupa a II – a de muncă pentru următoarele perioade:
a) 01.10.1975 – 17.08.1982, poz. 21 din carnetul de muncă = 6 ani, 10 luni şi 17 zile;
b) 17.02.1985-05.12.1986, poz. 21 din carnetul de muncă = 1 an, 9 luni şi 17 zile;
c) 14.07.1990-01.01.1991, poz. 21 din carnetul de muncă = 0 ani, 5 luni şi 17 zile;
d) 01.01.1991-01.04.2001, poz. 28 din carnetul de muncă parţial = 10 ani, 3 luni;
e) Total vechime în muncă pentru perioada cât am fost încadrat in grupa a II –a de muncă = 19 ani, 4 luni şi 20 zile.
Precizează că încadrarea în grupa a II a de muncă a locurilor de muncă sau a activităţilor din ramura de construcţii montaj, inclusiv de la SC GOVORA SA şi de la predecesoarele acesteia, s-a făcut până la data de 01.04.2001 în baza H.G. nr. 1223/20.11.1990.
Rezultă fară nici un dubiu că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă nu se face prin actele normative indicate ca temeiuri legale, cum eronat susţine Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice, în cazul de faţă H.G. nr. 1223/1990 care preciza încadrarea activităţilor de construcţii montaj în grupa a II a de muncă, ci ( numai ) prin actul administrativ emis de fiecare unitate în parte în baza acestei reglementari legale.
La decizia nr. 28/20.12.1990 au fost anexate tabelele nominale cu personalul care a lucrat în condiţiile ce se încadrau în grupa a II a de muncă în vederea pensionării, printre care şi tabelul cu personalul TESA şi indirect productiv, unde la poziţia 3 este nominalizat şi contestatorul .
In baza acestei decizii, în carnetul de muncă al contestatorului seria AZ nr. 0432693 (anexa nr.14, filele 39 şi următoarele de la cererea de acordare a pensiei la poziţia nr. 21 s-a făcut următoarea menţiune ” In perioada 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990-31.12.1990 a lucrat în grupa a II – a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 art. 3, al. 2 şi H.G. 1223/1990, in total 11 unsprezece ani 7 (şapte) luni 21 (douăzecişiuna) zile”).
Urmare a H.G. nr. 1223/1990, în contractul individual de muncă nr. 2655 încheiat la data de 01.01.1991, SC GOVORA SA a consemnat că locul de muncă din punct de vedere al condiţiilor de muncă ” Se încadrează în grupa a II-a de muncă conf. H.G. nr. 1223/1990″ , contract de muncă ce a fost valabil de la data de 01.01.1991 şi la data prezentei ( aspect esenţial ignorat de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea cât şi de Comisia Centrală de Contestaţii a Casei Naţionale de Pensii Publice).
Rezultă fară nici un dubiu că prin contractul individual de muncă încheiat cu SC GOVORA SA s-a stabilit că activitatea desfăşurată în cadrul unităţii, având în vedere condiţiile de muncă ( condiţii nocive, vătămătoare ) se încadrează în grupa a II – a de muncă în baza H.G. nr. 1223/1990.
Prin Contractele Colective de Muncă întocmite anual şi semnate de Consiliul de Administraţie, de reprezentanţii salariaţilor sindicalişti şi reprezentanţii salariaţilor nesindicalişti, s-a prevăzut că “Personalul S.C. GOVORA S.A. se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, conf. ordinului nr. 50/1990, ordinului, nr. 125/1990, completat prin adresa nr. 6718/05,11IX990.şi HG nr. 1223/1990, cu obligaţia .unităţii de a înscrie în. cartea. de muncă a perioadei respective.”
SC GOVORA SA si predecesoarele sale au calculat si plătit cotele de CAS asupra câştigurilor brute realizate de toţi salariaţii inclusiv pentru câştigurile brute realizate de subsemnatul, datorate pentru grupa a II-a de muncă, şi s-a reţinut cota legală pentru pensia suplimentară, conform anexei nr. 2 de la adeverinţele nr. 3563/31.10.2014, pentru care s-au întocmit Declaraţiile lunare care s-au depus la Direcţia Muncii şi Protecţiei Sociale a Judeţului Vâlcea (predecesoarea Casei Judeţene de Pensii).
Motivul nr. 3. Se retine de către CCC din cadrul CNP ca ” în mod corect nu s-a valorificat perioada în care a urmat cursurile învăţământului universitar, conform Diplomei nr. 222743/2801 din 03.09.1979, eliberată de Universităţii din Craiova – Facultatea de Ştiinţe Economice, întrucât din documentele anexate la dosar nu reiese că domnul Cotar Ion a urmat cursurile la zi, conform prevederilor art. 131, alin. 1 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. nr. 257/2011.”
În contestaţia întocmită, la motivul nr. 2, a arătat că ” Nu s-a valorificat perioada ca vechime cât a urmat studiile universitare deoarece nu a solicitat să fie luata in calcul această perioadă”
Motivul nr. 4 de respingere a contestaţiei releva ca ” Faţă de toate acestea Comisia Centrală de Contestaţii constată că, prin Decizia nr. 224544/19.12.2014, în mod corect nu au fost valorificate “adaosul acordat global lunar”, ” ore suplimentare” şi ” adaos la salariu”, conform înscrisurilor din adeverinţa nr. 182/24.10.2014 , eliberată de SC ELECTROMONTAJ S.A. – Sucursala Călimăneşti şi din adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform anexei nr. 15 la Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin H.G. NR. 257/2011 şi nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.
In combaterea acestor reţineri străine de natura pricinii, arată că forma de retribuire în acord global era reglementată de art. 12(1), litera a, liniuţa a doua din Legea nr. 57/1974, legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii şi consta în asumarea pe baza unui contract de acord global, a obligaţiilor executării într-un anumit termen a unei lucrări de construcţii ca: o hală industrială, o clădire, o şosea, o linie electrică, un pod sau altor obiective de investiţii complexe de către o formaţie de lucru, o secţie, o brigadă, un şantier, o antrepriză pentru care primeşte o sumă globală determinată în raport cu manopera necesară pentru executarea lucrării.
Sumele necesare pentru plata salariilor pentru lucrările executate până la sfârşitul lunii se plăteau sub formă de avans din care se reţinea o garanţie de 20%, avansul maxim ce se plătea era de 80% din manopera cuvenită, iar garanţia reţinută de 20% se restituia la finalizarea lucrărilor care au făcut obiectul contractului de acord global, proporţional cu gradul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate. Datorită specificului acestei forme de salarizare prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri salariale, ci ele reprezentau o forma de salarizare, venituri ce se plăteau în avans 80% şi ulterior 20% când se plăteau, se restituiau garanţiile. În acest sens, arată că îndeplinea funcţia de contabil şef la Antrepriza Electromontaj Călimăneşti (AEMH) în perioada 05.12.1986-01.03.1989, având ca obiect de activitate executarea de lucrări hidroenergetice, inclusiv linii electrice, beneficiar fiind Ministerul Energiei Electrice. De regulă avansul de 80% lunar cuprindea cel puţin salariul tarifar, sporul de vechime şi indemnizaţia de conducere.
CAS-ul se plătea la fondul total de salarii de 100% (respectiv avansul de 80% si garanţia de 20% ce urma să se restituie ulterior). In situaţia în care nu se restituiau garanţiile de 20% ulterior, din cauza neîndeplinirii obligaţiilor, din contractele de acord global se aplicau diminuări din fondul de salarii, regularizându-se si CAS-ul dacă era cazul .
Deoarece în practica stabilirii veniturilor care se iau în calcul la determinarea pensiilor au apărut noi discriminări între Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 3/1977 şi între Legea nr. 263/2010 şi Legea nr. 3/1977, neexistând un punct de vedere unitar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), prin Decizia nr. 19/17.10.2011, publicată în M.O. nr. 824/22.11.2011, privind recursul în interesul legii, referitor la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a stabilit că “Formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut su pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii. Decizia nr. 19/17.10.2011 a ICCJ este obligatorie.
In ce priveşte sporul pentru ore lucrate suplimentar peste programul normal de muncă, se arată că prin contractul individual de muncă nr. 2655/01.01.1991 s-a stabilit că durata muncii este de 8 -10 ore/zi, iar “plata orelor suplimentare se va face conform C.C.M. în adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 eliberata de SC GOVORA SA, fílele 17-18 la cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, acest spor este redat la poziţia nr. 5, iar temeiurile juridice pentru acordarea sporului pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru sunt redate în anexa nr. 13/5.
Sporul pentru orele lucrate suplimentar peste programul de lucru a fost negociat şi cuprins în toate Contractele Colective de Muncă (CCM) întocmite la nivelul SC GOVORA SA în perioada 01.01.1991-31.12.2000, dupa cum urmează:
Sporul pentru orele lucrate suplimentar peste programul de lucru a fost negociat şi cuprins în toate Contractele Colective de Muncă (CCM) întocmite la nivelul SC GOVORA SA în perioada 01.01.1991-31.12.2000, dupa cum urmează:
– CCMnr.16/02.05.1991, extras pag.9-12, poz.5, pag.ll;
– CCM nr.24/15.04.1992, extras pag. 8-11, poz. 8, pag. 10 ;
– CCM nr.20/12.05.1993, extras pag. 7-10, poz. 5, pag.9 ;
– CCM nr. 10/31.05.1994, extras pag. 9-11, poz. 5, pag. 10;
– CCM nr. 8/01.04.1995, extras pag. 9-12, poz. 5, pag.10 :
– CCM nr. 4/29.04.1996, extras pag. 9-11, poz. 5, pag.10;
– CCM nr. 4/29.04.1996, extras pag. 9-11, poz. 5, pag.10;
– CCM nr.5900/30.04.1997, extras pag. 8-10, pag.9 ;
La stabilirea drepturilor de pensie se ia în considerare şi veniturile obţinute pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de muncă, acestea fiind sume tarifare determinate prin înmulţirea salariului tarifar orar cu numărul de ore, fără a depăşi durata muncii prevăzută în contractul individual de muncă şi CCM şi pentru care s-a plătit CAS.
Prin Decizia nr. 19/10.12.2012 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 51/23.01.2013, s-a constatat că ” în concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări SOCiale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salaríala pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat. ”
Rezultă că sumele plătite pentru munca prestată de salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile contractului individual de muncă nr. 2655/01.01.1991(durata muncii fiind de 8 -10 ore/zi prevăzută în contractual de muncă al subsemnatului) şi CCM şi pentru care s-a plătit CAS trebuie sa se aiba în vedere la stabilirea pensiilor din sistemul public.
Referitor la adaosul la salariul de bază, se arată următoarele; – în contractul individual de muncă nr.2655/01.01.1991 s-a stabilit că sporurile se acordă, conform Contractului Colectiv de Muncă. Adaosurile la salariul de bază pentru perioada 01.01.1992-31.12.2000 sunt redate în adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA, la pct. 6 filele 16 şi 17 la cererea privind acordarea pensiei, stabilite în temeiurile juridice pentru acordarea adaosurilor la salariul de bază, anexa nr. 6 la adeverinţa nr. 3563/31.10.2014.
Numai din lecturarea punctului 6 din anexa nr. 13 rezultă că aceste sporuri au avut un caracter permanent, acordându-se în fiecare lună, în perioada 01.01.1992-31.12.1997 şi în perioada 01.01.2000-31.12.2000. Conform Contractelor Colective de Muncă, SC GOVORA SA a acordat pe lângă salariile tarifare de bază sporuri pentru timpul efectiv lucrat în condiţii pentru care se acordă acestea precum şi adaosuri salariate.
Adaosurile la salariul de bază acordate au fost adaosuri de acord sau premii acordate din fondul de salarii realizat de minim 10%. Pentru personalul TESA şi maiştrii s-a acordat adaosuri la salariul în funcţie de realizarea programului valoric de producţie şi a stadiilor fizice programate.
Adaosurile la salariul de bază acordate au fost adaosuri de acord sau premii acordate din fondul de salarii realizat de minim 10%. Pentru personalul TESA şi maiştrii s-a acordat adaosuri la salariul în funcţie de realizarea programului valoric de producţie şi a stadiilor fizice programate.
Prin Decizia nr. 19/10.12.2012 a ÎCCJ publicată în M.O. nr. 51/23.01.2013, s-a constat că “In concluzie, principalul element obiectiv apt să conducă la o justă si legală stabilire si reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat îl reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat. ”
Or, in ce priveşte angajatorul său, pentru adaosurile la salariile de bază a plătit întotdeauna contribuţia asupra salariilor (CAS) corespunzătoare grupei a II-a de muncă, aceste adaosuri, inclusiv primele acordate pentru rezultate deosebite, fiind cuprinse în fondul de salarii. Rezultă că adaosurile la salariile de bază au fost acordate în baza CCM, au avut caracter permanent, şi au fost acordate în perioada 01.01.1992-31.12.1997 continuu şi în perioada 01.01.2000-31.12.2000 în fiecare lună, au fost cuprinse în baza de calcul a CAS pentru grupa a II-a de muncă, aceste adaosuri făcând parte din fondul de salarii.
Prin urmare, constatarea Casei Teritoriale de Pensii a Judeţului Vâlcea că adaosurile la salariul de bază nu au avut caracter permanent este lipsită de temei.
Motivul 5: In ce priveşte sporul de condiţii grele de climă si indemnizaţiile acordate pentru lipsa din tara pentru o perioada mai mare de 6 luni a sa, se arată că este confirmata cu trimiteri la actele normative aplicabile ( Decretul nr. 162/01.01.1978, art. 1 aliniat 3 ) ce nu a fost analizata de Comisia Centrală de Contestaţii, care nu s-a pronunţat in niciun fel, respectiv dacă o respinge sau o admite.
Având în vedere că acest spor încasat si pentru care s-au plătit contribuţiile aferente nu a fost valorificat ca punctaj prin Decizia nr. 224544/19.12.2014 emisa de Casa Judeţene de Pensii Vâlcea, precum si ca CCC a ignorat critica sa cu privire la acesta, se arată că trebuie valorificat.
De altfel, pentru acest spor SC GOVORA S.A. a eliberat adeverinţa nr. 3563/31.10.2014, pct.4 , iar în temeiurile juridice pentru acordarea acestui spor sunt redate în anexa nr. 13/4 la aceasta.
Denumirea corectă a sporului este ” spor pentru majorarea indemnizaţiei lunare cu 20% pe durata lipsei din ţară mai mult de 6 luni”. Acest spor a fost acordat în temeiul art. 198 din Legea nr. 57/1974, Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii, şi a art. 1 (3), aliniat ultim din Decretul nr. 162/01.01.1978, privind drepturile şi obligaţiile personalului muncitor trimis în străinătate pentru executări de lucrări şi asistenţa tehnică, contractate de unităţile economice româneşti.
In ce priveşte sporul pentru majorarea indemnizaţiei lunare cu 20% pe durata lipsei din tară mai mult de 6 luni, arată ca acesta a fost încasat și s-au reţinut si plătit contribuţiile aferente in perioada si procentul arătat in continuare.
– perioada 01.02.1983 – 01.08.1983 = 20%
– perioada 01.10.1983 – 01.07.1984 – 20%
Concluzionând, contestatorul arată că rezultă netemeinicia şi nelegalitatea Hotărârii nr. 10298/02.03.2015 a Comisiei Centrale de Contestaţii, cat şi a Deciziei nr. 224544/19.12.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, motiv pentru care, solicită admiterea contestaţiei asa cum a fost formulata si motivata pe larg si sa se dispună: anularea Hotărârii nr. 10298/02.03.2015 a Comisiei Centrale de Contestaţii de pe lângă C.N.P.P., anularea Deciziei nr. 224544/19.12.2014 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, recunoaşterea vechimii în muncă cu încadrarea în grupa a I – a de muncă pentru perioada 18.08.1982 – 13.08.1983 şi 17.09.1983-16.02.1985, conform adeverinţei nr. 3562/31.10.2014, adeverinţei nr. 1705/18.02.1991 a ARCOM SA, adeverinţei nr. 865/03.12.2014 şi a Decretului nr. 112/1965, art 1 lit. (c) de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi CCC, recunoaşterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II – a de muncă, conform adeverinţei nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A. conform HG, nr. 1223/1990 de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi C. C. C, luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a următoarelor sporuri , prevăzute în adeverinţa nr. 3563/31.10.2014: spor ore suplimentare, adaos la salariu, spor 20% pentru lipsa din ţară mai mult de 6 luni, conform Decretului nr. 162/01.01.1978, art. 1(3) de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi CCC, luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a adosului de acord global prevăzut în adresa nr, 182/24,10.2014 eliberată de SC ELECTR O MONTAJ S.A. Sucursala Călimăneşţi de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi C. C C., să fie obligata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a Judeţului Vâlcea să calculeze drepturile de pensie conform cererii înregistrate la nr. 65543/03.11.2014 şi CCC. în raport cu documentele anexate şi cu prevederile Legii nr. 263/2010
In drept, prezenta contestaţie a fostîntemeiată pe dispoziţiile art. 151(2) din Legea nr. 263/16.12.2010 şi ale Codului de Procedură Civilă.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, in temeiul art. 205 Cpc.a formulat întâmpinare, prin care a solicitat de a dispune respingerea contestaţiei ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Se învederează aspectul că toate deciziile de pensie aflate la dosarul contestatorului poartă acelaşi număr, ceea ce le diferenţiază fiind data la care au fost emise, deci se impune lămurirea dacă este o cerere de revizuirea sau recalcularea a pensiei, care este condiţionată, in toate cazurile, de un demers administrativ: fie contestaţia prev. de art. 149 alin 1), fie cererea de revizuire prev, de art. 107 alin 1), fie cererea de recalculare prev. de art. 107 alin 3) si 4) din Legea nr. 263/2010, iar procedura de contestare este diferită.
Pe fondul cauzei, conform motivelor exprimate prin contestaţia instrumentata in cadrul intimatului sub nr. A 2732/15.01.2015, se arată că prin cererea nr. 65543/03.11.2014, petentul Cotar Ion a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, in baza legii nr. 263/2010.
Potrivit Deciziei 224544/19.12.2014 emisa de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a fost respinsa cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârsta, având in vedere următoarele elemente de calcul: total stagiu de cotizare realizat: 39 ani si 27 zile, din care 38 ani, 9 luni si 4 zile in condiţii normale de munca si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat (stagiu militar); stagiu complet de cotizare prevăzut de lege: 35 ani; vârsta standard de pensionare: 65 ani vârsta la data solicitării pensiei pentru limita de varsta:62 ani si 2 luni. Adeverinţele 3561 si 3562 din 31.10.2014 eliberate de SC Govora SA, prin care se menţionează ca activitatea desfăşurata in perioadele 01.10.1975-17.08.1982, 17.02.1985-05.12.1986 si 14.07.1990-01.04.2001 se încadrează in grupa a Il-a de munca, respectiv ca perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985 se încadrează in grupa I de munca nu au fost valorificate la stabilirea pensiei întrucât funcţiile de sef birou contabilitate, economist, contabil sef, director economic nu se regăsesc in actele normative enumerate.
Având în vedere considerentele expuse, Comisia Contrala de Contestaţii a constatat următoarele că activitatea desfăşurata in perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985, in funcţiile de sef birou contabil si contabil sef secţie in cadrul SC Govora SA Rm. Vâlcea, fosta Trustul Antrepriza Generala Construcţii Industriale Piteşti, Trustul Construcţii Industriale Pitesti-Grupul de Şantiere Rm. Vâlcea, dovedita cu Adeverinţa nr. 3562/31.10.2014 eliberata de SC Govora SA, in mod corect nu a fost valorificata la stabilirea stagiului realizat in grupa I-a de munca, intrucat activitatea precizata mai sus nu se regăseşte in prevederile art. 1 lit. c din Decretului Lege nr. 112/1965 si ale Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul 3.
In conformitate cu prev. art 1 Ut. c din Decretul nr. 112/1965 privind acordarea unor drepturi angajaţilor trimişi sa lucreze in tari cu clima greu de suportat, astfel de angajaţi beneficiau de acordarea unui adaos la vechimea in munca, pentru drepturile de asigurări sociale de 6 luni la fiecare an lucrat Or, contestatorul in mod corect nu a beneficiat de acordarea adaosului la vechimea in munca de 6 luni pentru fiecare an lucrat, având in vedere ca potrivit Anexei la Decretul 112/1965 intitulata „Lista tarilor cu clima greu de suportat”, pentru orsul Tripoli perioada din timpul anului cu clima greu de suportat este cuprinsa in intervalul mai-septembrie din cursul unui an. Astfel, rezulta ca activitatea desfăşurata in perioada despre care se face vorbire in adeverinţa nr. 3562/31.10.2014 privitoare la funcţia de sef birou contabil si contabil sef secţie la filiala Arcom, din Libia, oraşul Tripoli, nu însumează un an efectiv lucrat efectiv in condiţii cu clima greu de suportat.
Activitatea desfăşurata in perioadele 01.10.1975-05.12.1986; 14.07.1990-31.12.1990; 01.01.1991-01.04.2001, in funcţiile de economist-sef birou contabil, contabil sef, contabil sef-grup şantiere, director economic si manager economic in cadrul SC Govora SA Rm. Vâlcea, fosta Trustul Antrepriza Generala Construcţii Industriale Piteşti, Trustul Construcţii Industriale Pitesti-Grupul de Şantiere Rm. Vâlcea, potrivit Adeverinţei nr. 3561/31.10.2014 emisa de SC Govora SA, coroborat cu consemnările de la rubricile 21 si 28 din carnetul de munca, in mod corect nu a fost valorificata la stabilirea stagiului realizat in grupa a II-a de munca, intrucat nu se incadreaza in prevederile HG nrf1223/1990 coroborate cu Ordinul MMOS nr. 50/1990 punctul 3, deoarece prin prin natura atribuţiilor de serviciu activitatea nu se desfăşoară in aceleaşi condiţii (locuri de munca) cu personalul muncitor de baza in condiţii de şantier. Astfel, potrivit art. 1 din HG nr. 1223/1990 privind grupa a II-a de munca, in vederea pensionarii, a unor locuri de munca sau activităţi de construcţii- montaj:„Personalul care este în activitate şi care a lucrat la locurile de munca sau activităţile cu condiţii de munca nocive, grele sau periculoase de pe şantierele de construcţii-montaj, grupurile de şantiere şi întreprinderile-şantier, inclusiv unităţile de deservire ale acestora: bazele de producţie, depozitele, laboratoarele, unităţile de mecanizare se încadrează în grupa a Il-a de munca în vederea pensionării, pentru Întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969. ”
Asa cum rezulta din Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii HG NR. 1223/1990, acest act normativ s-a adresat personalului muncitor si personalului tehnic care prin natura sarcinilor de serviciu si-a desfăşurat activitatea in „condiţii grele de munca datorita lucrului in aer liber, sub influenta permanenta a intemperiilor (ploi, zăpezi, vant) si temperaturilor mediului ambient, lucru in general la inaltimi mari-pe schela cu asigurarea in centura, sub nivelul solului, in săpaturi deschise sau in subteran, efort fizic mare, lucru prestat 10-12 ore/zi.
Tot astfel, Ordinul nr, 50 din 5 martie 1990,actualizat, pct. 3. Beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de munca, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiştri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleaşi drepturi personalul muncitor din construcţii-montaj sau din alte activităţi, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparaţii ale capacităţilor de producţie şi care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I şi II de munca.
Pct.7. încadrarea în grupele I şi II de munca se face proporţional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiţia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puţin 50%, iar pentru grupa II, cel puţin 70% din programul de lucru.
In mod excepţional, personalul care, prin natura sarcinilor ce-i revin, lucrează o parte din timp în subteran poate fi încadrat în grupa I sau II de munca, chiar dacă acest timp este sub plafonul de 50% prevăzut în grupa I şi 70% pentru grupa II, luându-se în calcul numai timpul efectiv lucrat în subteran.
Se mai susține că în mod corect nu s-a valorificat perioada in care contestatorul a urmat cursurile invatamantului preuniversitar, conform Diplomei nr. 222743/2801 din 03.09.1979 emisa de Univ. Din Craiova-Facultatea de Ştiinţe Economice, întrucât din documentele anexate la dosar nu reiese ca petentul … a urmat cursurile la forma de învăţământ „ZI”, in conformitate cu disp. prev. de Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010:
Prin Decizia nr. 224554/19.12.2014, in mod corect nu au fost valorificate „adaosul acord global lunar,” „spor ore suplimentare” si „adaos la salariu”, conform înscrisurile din Adeverinţa nr. 182/24.10.2014 eliberat de SC Electromontaj SA -Sucursala Calimanesti si din Adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 eliberata de SC Govora SA, întrucât nu constituie sporuri cu caracter permanent potrivit Anexei 15 la Normele de aplicare a prev. Legii nr. 263/2010 aprobate prin HG nr. 257/2011 si nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare date de 1 aprilie 2001.
Fata de cele prezentate, intimata solicită respingerea contestaţia ca neîntemeiată.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de contestator s-a solicitat admiterea acţiunii, asa cum a fost formulata, sa se dispună anularea ca fiind netemeinice si nelegale atat hotărârea nr. 10298/02.03.2015 emisa de Casa Naţionala de Pensii Publice – Comisia Centrală de Contestaţii, cat si decizia nr. 224544/19.12.2014 emisa de Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, cu consecinţa: recunoaşterii vechimii in munca cu incadrarea in grupa I – a de munca pentru perioadele 18.08A982 – 13.08.1983 si 17.09.1983 -16.02.1985 conform adeverinţei nr. 3562/31.10.2014 (anexa nr.5), adeverinţei nr. 1705/18.02.1991 a ARCOMSA, adeverinţei nr. 865/03.12.2014 şi a Decretului nr. 112/1965, art 1, lit. (c) de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi CCC; recunoaşterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II-a de muncă, conform adeverinţei nr. 3561/31.10.2014 (anexa nr,7) eliberată de SC GOVORA S.A. conform H.G. nr. 1223/1990 de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi CCC; luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a următoarelor sporuri prevăzute în adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 (anexa nr.13); spor ore suplimentare; adaos la salariu; spor 20% pentru lipsa din ţară mai mult de 6 luni, conform Decretului nr. 162/01.01.1978, art. 1(3) de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi CCC; luarea în calcul la stabilirea punctajului anual a adosului de accord global prevăzut în adresa nr. 182/24.10.2014(anexa nr.12) eliberată de SC ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimăneşti de către Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi C. C C.; să fie obligata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a Judeţului Vâlcea să calculeze drepturile de pensie ale subsemnatului conform cererii înregistrate la nr. 65543/03.11.2014 şi CCC în raport cu documentele anexate şi cu prevederile Legii nr. 263/2010.
Examinând contestația formulată, tribunalul reține că aceasta este întemeiată, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea înregistrată sub nr. 65543/03.11.2014 la intimata casa Județeană de Pensii Vâlcea, contestatorul … a solicitat înscrierea la pensie pentru limita de vârsta, in baza legii nr. 263/2010.
Prin Decizia nr. 224544/19.12.2014 emisa de intimata Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea a fost respinsa cererea de înscriere la pensie pentru limita de vârsta a contesatorului, având in vedere următoarele elemente de calcul: total stagiu de cotizare realizat: 39 ani si 27 zile, din care 38 ani, 9 luni si 4 zile in condiţii normale de munca si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat si 3 luni si 23 zile stagiu asimilat (stagiu militar); stagiu complet de cotizare prevăzut de lege: 35 ani; vârsta standard de pensionare: 65 ani vârsta la data solicitării pensiei pentru limita de varsta:62 ani si 2 luni.
Prin adeverinţele 3561 si 3562 din 31.10.2014 eliberate de SC Govora SA, prin care se menţionează ca activitatea desfăşurata in perioadele 01.10.1975-17.08.1982, 17.02.1985-05.12.1986 si 14.07.1990-01.04.2001 se încadrează in grupa a II-a de munca, respectiv ca perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985 se încadrează in grupa I de munca nu au fost valorificate la stabilirea pensiei întrucât funcţiile de sef birou contabilitate, economist, contabil sef, director economic nu se regăsesc in actele normative enumerate.
Prin Hotărârea nr. 10298/02.03.2015, Comisia Centrală de Contestaţii din cadrul Casei Naţionale de Pensii Publice a respins contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 224544/19.12.2014, emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Vâlcea, ca fiind neîntemeiată.
În considerentele acestei hotărâri, s-a reținut că activitatea desfăşurata in perioadele 18.08.1982-13.08.1983 si 17.09.1983-16.02.1985, in funcţiile de sef birou contabil si contabil sef secţie in cadrul SC Govora SA Rm. Vâlcea, fosta Trustul Antrepriza Generala Construcţii Industriale Piteşti, Trustul Construcţii Industriale Pitesti-Grupul de Şantiere Rm. Vâlcea, dovedita cu adeverinţa nr. 3562/31.10.2014 eliberata de SC Govora SA, in mod corect nu a fost valorificata la stabilirea stagiului realizat in grupa I-a de munca, întrucât activitatea precizata mai sus nu se regăseşte in prevederile art. 1 lit. c din Decretului Lege nr. 112/1965 si ale Ordinului MMOS nr. 50/1990, punctul 3.
În ceea ce privește primul petit al acțiunii referitor la recunoaşterea vechimii în muncă cu încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 18.08.1982 – 13.08.1983 şi 17.09.1983-16.02.1985, conform adeverinţei nr. 3562/31.10.2014, adeverinţei nr. 1705/18.02.1991 a ARCOM SA, adeverinţei nr. 865/03.12.2014, în condiţiile art. 1 lit. c din Decretul nr. 112/1965, tribunalul reține că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin adeverința nr. 3562/31.10.2014 eliberată de SC Govora SA Rm. Vâlcea se atestă faptul că activitatea desfăşurată în perioada 18.08.1982-13.08.1983 şi 17.09.1983-16.02.1985, în funcţiile de şef birou contabil şi contabil şef secţie, în cadrul SC GOVORA SA, fostă TAGC Ind. Piteşti -T.C.Ind. Piteşti-Grupul de şantiere Rm Vâlcea, a fost în grupa I de muncă. S-a mai arătat că temeiul juridic al încadrării în grupa I de muncă îl reprezintă Decretul nr. 112/22.03.1965, art. 1, lit. c şi Ordinul MMOS nr. 50/1990, punctul 3.
Prin adeverinţa nr. 1705/18.02.1991 a ARCOM SA, anexată la adresa eliberată de SC GOVORA SA sub nr. 3562/31.10.2014, s-a menţionat de către SC ARCOM SA ca petentul .. a fost detaşat pe şantierele din străinătate, în ţări cu climă greu de suportat, după cum urmează: Libia Tripoli 18.08.1982-13.08.1983, Libia Tripoli 17.09.1983-16.02.1985. Pe perioada mai sus menţionată s-a reţinut şi virat contribuţia pentru pensie suplimentară şi C.A.S.
S-a eliberat prezenta pentru a-i servi la calculul vechimii în muncă în conformitate cu prevederile art. 1, lit. c. ale Decretului nr. 112/1965.
Întrucât în Decretul nr. 112/1965 şi Ordinul nr. 50/05.03.1990 nu este menționată vreo prevedere prin care să se excludă de la beneficiile acestor acte normative angajaţii trimişi, să lucreze în ţari cu climă greu de suportat care erau de profesie economişti, care îndeplineau funcţii de şef birou contabilitate, contabili şefi de secţii, economişti contabili, etc. sau că sporul de vechime s-ar acorda în cazul oraşului Tripoli numai pentru perioadele mai – septembrie, tribunalul reține , în acord cu concluziile cuprinse în raportul de expertiză, că activitatea desfășurată de contestatorul … în perioada 18.08.1982 – 13.08.1983 şi 17.09.1983-16.02.1985, se încadrează în grupa I de muncă.
Referitor la recunoaşterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II – a de muncă, conform adeverinţei nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A., în condiţiile H.G. nr. 1223/1990, instanța reține că și aceasta este întemeiată.
Astfel, pentru perioada 01.10.1975-01.04.2001, SC GOVORA SA a eliberat contestatorului adeverinţa nr. 3561/31.10.2014, iar în anexa la aceasta au fost menţionate temeiurile juridice şi documentele care au stat la baza încadrării activităţii la grupa a II a de muncă. Ca atare, se atestă faptul că petentul a desfășurat activitate în grupa a II – a de muncă pentru următoarele perioade: 01.10.1975 – 17.08.1982, poz. 21 din carnetul de muncă, 6 ani, 10 luni şi 17 zile; 17.02.1985-05.12.1986, poz. 21 din carnetul de muncă = 1 an, 9 luni şi 17 zile; 14.07.1990-01.01.1991, poz. 21 din carnetul de muncă = 0 ani, 5 luni şi 17 zile; 01.01.1991-01.04.2001, poz. 28 din carnetul de muncă parţial = 10 ani, 3 luni;total vechime în muncă pentru perioada cât a fost încadrat in grupa a II-a de muncă = 19 ani, 4 luni si 20 zile.
În aceeași adeverință, se mai atestă faptul că încadrarea în grupa a II a de muncă a locurilor de muncă sau a activităţilor din ramura de construcţii montaj, inclusiv de la SC GOVORA SA şi de la predecesoarele acesteia, s-a făcut până la data de 01.04.2001 în baza H.G. nr. 1223/20.11.1990. Din dispoziţiile art. 1 si 2 din acest act normativ, rezultă fără nici un dubiu că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă nu se face prin actele normative indicate ca temeiuri legale, în cazul de faţă H.G. nr. 1223/1990 care preciza încadrarea activităţilor de construcţii montaj în grupa a II a de muncă, ci prin actul administrativ emis de fiecare unitate în parte în baza acestei reglementări legale.
Ca atare, în baza acestui act normativ şi a Hotărârii nr. 15 a Consiliului de Administraţie al T. C. Ind. Piteşti privind încadrarea în grupa a II – a de muncă a personalului care şi-a desfăşurat activitatea pe şantierele de construcţii montaj, Grupul de Şantiere Rm Vâlcea, (predecesoarea SC GOVORA SA) a emis decizia nr. 28/20.12.1990 prin care s-a dispus:
“Art. 1. Se va înregistra în carnetele de muncă ale personalului ce şi-a desfăşurat activitatea în construcţii după data de 18.03.1969, ca perioadă lucrată în grupa aii a de muncă.
Art. 2. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II a de muncă este cea aprobată de Consiliul de administraţie şi sindicatele libere.”
La decizia nr. 28/20.12.1990 au fost anexate tabelele nominalizate cu personalul care a lucrat în condiţiile ce se încadrau în grupa a II a de muncă în vederea pensionării, printre care şi tabelul cu personalul TESA şi indirect productiv, unde la poziţia 3 este nominalizat şi contestatorul.
În baza acestei decizii, în carnetul de muncă al contestatorului seria AZ nr. 0432693 la poziţia nr. 21 s-a făcut următoarea menţiune ” In perioada 01.10.1975-05.12.1986, 14.07.1990-31.12.1990 a lucrat în grupa a II – a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 art. 3, al. 2 şi H.G. 1223/1990, in total 11 unsprezece ani 7 (şapte ) luni 21 ( douăzecişiuna ) zile”).
Față de aceste considerente, instanța reține că este întemeiat și capătul de cerere care are ca obiect recunoaşterea vechimii în muncă de încadrare în grupa a II – a de muncă, conform adeverinţei nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A., în condiţiile H.G. nr. 1223/1990.
Referitor la petitul acțiunii ce vizează luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a următoarelor sporuri prevăzute în adeverinţa nr. 3563/31.10.2014: spor ore suplimentare, adaos la salariu, instanta reține că acesta este fondat, în raport de următoarele considerente:
Prin contractul individual de muncă nr. 2655/01.01.1991 încheiat între contestator şi SC GOVORA SA s-a stabilit că durata muncii este de 8 -10 ore/zi, iar plata orelor suplimentare se va face conform C.C.M. În adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA, filele 17-18 la cererea privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, acest spor de ore suplimentare este redat la poziţia nr. 5, iar temeiurile juridice pentru acordarea sporului pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de lucru sunt redate în anexa nr. 5 la această adeverință.
– CCMnr.16/02.05.1991, extras pag.9-12, poz.5, pag.ll ;
– CCM nr.24/15.04.1992, extras pag. 8-11, poz. 8, pag.10 ;
– CCM nr.20/12.05.1993, extras pag. 7-10, poz. 5, pag.9;
– CCM nr. 10/31.05.1994, extras pag. 9-11, poz. 5, pag.10;
– CCMnr. 8/01.04.1995, extras pag. 9-12, poz. 5, pag.10 ;
– CCM nr.5900/30.04.1997, extras pag. 8-10, pag.10;
La stabilirea drepturilor de pensie se iau în considerare şi veniturile obţinute pentru orele lucrate suplimentar peste programul normal de muncă, acestea fiind sume tarifare determinate prin înmulţirea salariului tarifar orar cu numărul de ore, fără a depăşi durata muncii prevăzută în contractul individual de muncă şi CCM şi pentru care s-a plătit CAS.
Referitor la adaosul la salariul de bază, acesta este prevăzut pentru perioada 01.01.1992-31.12.2000, este redat în adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA SA,iar temeiurile juridice pentru acordarea adaosurilor la salariul de bază sunt menționate în anexa nr. 6 la adeverinţa nr. 3563/31.10.2014.
Numai din lecturarea punctului 6 din anexă rezultă că aceste sporuri au avut un caracter permanent, acordându-se în fiecare lună, în perioada 01.01.1992-31.12.1997 şi în perioada 01.01.2000-31.12.2000.
Conform Contractelor Colective de Muncă, SC GOVORA SA a acordat pe lângă salariile tarifare de bază sporuri pentru timpul efectiv lucrat în condiţii pentru care se acordă acestea precum şi adaosuri salariate.
De asemenea, se impune luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a formelor de retribuire în acord global prevăzut în adresa nr. 182/24.10.2014 eliberată de SC. Electromontaj S.A. Sucursala Călimăneşţi, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând, prevederile art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice consacră în mod expres principiul contributivităţii ca principiu de bază al sistemului public de pensii. Potrivit acestui texte de lege: „Sistemul public se organizează şi funcţionează având ca principii de bază: … principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite; …”
Principiul contributivităţii este consacrat şi de alte dispoziţii ale Legii nr.263/2010, cum ar fi cele ale art.96, conform cărora: „Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a sumei punctajelor lunare realizate în anul calendaristic respectiv. Punctajul lunar se calculează prin raportarea câştigului salarial brut/solda brută sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale, la câştigul salarial mediu brut din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică. În situaţia asiguratului care contribuie la un fond de pensii administrat privat, punctajul lunar stabilit în condiţiile prezentei legi se corectează cu raportul dintre contribuţia datorată la sistemul public de pensii şi contribuţia prevăzută de lege pentru condiţii normale de lucru. Pentru lunile pentru care Institutul Naţional de Statistică încă nu a comunicat câştigul salarial mediu brut se utilizează, pentru întreaga lună, ultimul câştig salarial mediu brut comunicat.”
Aşadar, în baza dispoziţiilor Legii nr.263/2010 şi a principiului contributivităţii consacrat de acestea, la stabilirea pensiei de asigurări sociale a reclamantului trebuia să se ţină seama şi de drepturile la care fac referire adeverința nr. 3563/31.10.2014 ( spor ore suplimentare, adaos la salariu) și formele de retribuire în acord global prevăzute în adresa nr. 182/24.10.2014 eliberată deSC. ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimăneşti, pentru care s-a plătit de către angajator contribuţia de asigurări sociale.
În al doilea rând, menţiunea de la pct.VI din anexa nr.15 la HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: „Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001: – formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; …”, astfel cum a fost interpretată de intimate, contravine nu numai prevederilor Legii nr.263/2010, ci şi chiar prevederilor anterioare din cuprinsul HG nr.257/2011.
Astfel, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială: „Pensia se stabileşte în raport de contribuţia adusă de fiecare om al muncii la dezvoltarea societăţii, potrivit principiului socialist al retribuirii după cantitatea, calitatea şi importanta socială a muncii şi se diferenţiază în funcţie de vechimea în muncă, retribuţia avută şi grupa de muncă”
Aşadar, sumele în litigiu, pentru care s-au plătit contribuţii de asigurări sociale, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Menţiunea de la pct.VI din anexa nr.15 la HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice contravine principiului contributivităţii reglementat de Legea nr.263/2010 şi de HG nr.257/2011.
Având în vedere aceste motive, precum şi justificarea din cuprinsul menţiunii de la pct.VI din anexa nr.15 la HG nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform căreia „anumite forme de retribuire nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001”, instanţa apreciază că textele din anexe invocate trebuie interpretate în sensul că veniturile acordate cu titlu de „sume aferente pentru programul de lucru de peste 8 ore/zi”, „regim prelungit de lucru” şi „regim prelungit” nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual numai dacă nu s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale aferente şi nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001. În schimb, dacă au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi s-au plătit contribuţiile de asigurări sociale aferente acestor sume, ele trebuie să fie luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, pe baza legislaţiei anterioare intrării în vigoare a Legii nr.263/2010, identică sub aspectul analizat cu cea ulterioară datei de 01.01.2011, statuând, în cuprinsul deciziei nr.19/2011, că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabileşte că formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
În motivarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut că: „Legea nr. 19/2000 a instituit, prin art. 2 lit. e), ca principiu fundamental al sistemului de asigurări sociale român, principiul contributivităţii, nominalizat expres şi în preambulul legii. Acest principiu era prevăzut, chiar dacă nu era menţionat în mod expres, şi în legea anterioară, respectiv Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, stipulându-se că dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetăţenilor care au desfăşurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă pentru care angajatorii au plătit contribuţia de asigurări sociale prevăzută de lege.
Sub acest aspect nu poate fi primită teoria, îmbrăţişată în a doua orientare jurisprudenţială, în sensul că s-ar face o aplicare retroactivă a Legii nr. 19/2000, în ceea ce priveşte principiul contributivităţii, pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au născut anterior datei de 1 aprilie 2001.
Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia au fost stabilite pensiile aflate în discuţie, nu există obligaţia salariatului de a vira contribuţia pentru pensia de asigurări sociale, această obligaţie revenind numai angajatorului. Ulterior, noua lege a pensiilor, Legea nr. 19/2000, a instituit obligaţia virării acestei contribuţii de asigurări sociale atât pentru angajator, cât şi pentru angajat, reglementând şi posibilitatea recalculării pensiei prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia (art. 169).
Conform art. 8, 9 şi 117 din Legea nr. 57/1974 şi art. 4 şi 5 din Legea nr. 2/1983 cu privire la principiile de bază ale perfecţionării sistemului de retribuire a muncii şi de repartiţie a veniturilor oamenilor muncii, care reglementa lucrul în acord global şi instituia forma de retribuire prin acord global, veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri, ci, la acea vreme, ele reprezentau însăşi o formă de retribuire.
În acelaşi timp dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că baza de calcul al pensiei o constituie retribuţia tarifară, text ce a fost modificat ulterior prin Legea nr. 49/1992, prin care baza de calcul al pensiei a fost extinsă, în sensul că la stabilirea drepturilor de pensionare erau avute în vedere salariul de bază şi o serie de sporuri sau indemnizaţii ce nu intraseră anterior în această bază.
Apariţia Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, şi anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuţii de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În acest sens, pentru înlăturarea inechităţilor dintre Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
La pct. I – V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 sunt enumerate sporurile, indemnizaţiile şi orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispoziţiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Această dispoziţie normativă pe care procurorul general îşi întemeiază argumentaţia poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicţie atât cu prevederile anterioare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, cât şi cu Legea nr. 19/2000, în condiţiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, Legea nr. 19/2000 fiind legea-cadru, iar ordonanţa de urgenţă fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivităţii, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001.
Normele speciale reprezentate de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 se completează cu cele generale cuprinse în Legea nr. 19/2000, ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivităţii, instanţa de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situaţii particulare, în care este lipsit de relevanţă juridică caracterul temporar şi variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reţinute sume reprezentând contribuţii la fondul de pensii.
În acest sens trebuie subliniat că dispoziţiile menţiunii de la pct. VI din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 au fost atacate la Curtea Constituţională a României, respingându-se excepţia de neconstituţionalitate, conform Deciziei nr. 736 din 24 octombrie 2006, însă această decizie a Curţii Constituţionale nu exclude “de plano” posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv în acest act normativ, ci prevede că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileşte de instanţă, în funcţie de includerea sau nu a acestor venituri în baza de calcul al contribuţiilor de asigurări sociale. Astfel, în opinia Curţii Constituţionale, problema dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor şi dacă s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la punctajul anual constituie probleme de fapt şi de aplicare a legii a căror soluţionare intră în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.
Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, instanţelor judecătoreşti, în exercitarea deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, iar nu o problemă de interpretare a legii.
Astfel, interpretarea general obligatorie, care ar contura sau determina înţelesul şi sensul legii, are ca obiect principal şi exclusiv interpretarea considerată ca necesară, faţă de sensul îndoielnic sau obscur al legii.
Interpretarea cazuistică, însă, are în vedere nu un impediment determinat de o lege neclară sau obscură, ci aplicarea legii, în funcţie de circumstanţele particulare ale cauzei, care incumbă exclusiv instanţelor judecătoreşti învestite cu o anumită cauză.
Această concluzie este întărită de considerentele Curţii Europene a Drepturilor Omului, enunţate în Cauza Moşteanu contra României, (Hotărârea din 22 noiembrie 2002, paragraful 42), astfel: în ceea ce priveşte obligaţia judecătorilor de a se conforma jurisprudenţei stabilite de Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, Curtea reaminteşte că reunirea Secţiilor Unite ale unei jurisdicţii are drept scop să confere autoritate deosebită celor mai importante decizii de principiu pe care această jurisdicţie este chemată să le pronunţe; această autoritate particulară – fiind vorba de o curte supremă – se impune secţiilor acestei jurisdicţii, ca şi jurisdicţiilor inferioare, fără a se aduce atingere dreptului şi sarcinii lor de a examina, în totală independenţă, cazurile concrete care le sunt supuse judecăţii.
În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităţilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea nr. 19/2000, în ceea ce priveşte cuantumul acestor drepturi.
Astfel, în condiţiile în care se constată de către instanţele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuţia de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obţinute de către salariaţi, este firesc ca o parte din această contribuţie să revină foştilor salariaţi, în prezent pensionaţi, şi să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform Legii nr. 19/2000 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005.”
Totodată, prin Decizia nr. 5 din 20 septembrie 2010 pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte şi a decis că, în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit, în condiţiile art. 1 şi 2 din Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte a reţinut că „veniturile realizate din munca prestată peste programul normal de lucru sunt venituri cu caracter tarifar, care trebuie luate în calcul la stabilirea bazei de calcul al pensiei datorate pentru munca depusă, subliniind faptul că pentru aceste sume s-a plătit contribuţia la asigurările sociale de stat, conform Decretului nr. 389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat. Or, potrivit principiului contributivităţii instituit prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”.
Şi prin decizia nr. 19 din 10 decembrie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art. 164 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale. În esenţă, justificarea s-a raportat la principalul element obiectiv apt să conducă la o justă şi legală stabilire şi reactualizare a pensiilor provenind din fostul sistem de asigurări sociale de stat, şi anume reprezintă contribuţiile de asigurări sociale plătite, astfel că la stabilirea şi reactualizarea drepturilor de pensie trebuie luate în calcul toate sporurile şi alte venituri de natură salarială pentru care angajatorul/angajatul a plătit contribuţia pentru asigurările sociale de stat.
Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că, pe toată perioada de la data emiterii deciziei de pensionare şi până în prezent, contestatorul a beneficiat de o pensie într-un cuantum mai mic decât cel cuvenit, neluându-se în considerare veniturile menţionate în adeverinţa nr. 3561/31.10.2014 eliberată de SC GOVORA S.A., în adeverinţa nr. 3563/31.10.2014 ( spor ore suplimentare, adaos la salariu), precum și luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual a formelor de retribuire în acord global prevăzut în adresa nr. 182/24.10.2014 eliberată deSC. ELECTROMONTAJ S.A. Sucursala Călimăneşţi.
Pe cale de consecință, va fi obligată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea să calculeze drepturile de pensie ale contestatorului, prin valorificarea veniturilor şi a stagiilor de cotizare, astfel cum s-a menţionat mai sus.
În baza dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., pe temeiul culpei procesuale, pârâtele vor fi obligate să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 1660 lei, reprezentând onorariu de avocat și onorariu de expert.
