11. Recurs. Litigiu de asigurări sociale – deschiderea dreptului de pensie pentru limită de vârstă; neluarea în calcul a tuturor sporurilor din alte evidenţe decât menţiunile carnetului de muncă. Posibilitatea reţinerii concluziilor unui raport de expertiză anulat de instanţă.
Asigurări sociale. Drept procesual civil.
Art. 78, 164 din Legea 19/2000, art. 10 din Legea 3/1977,
Legea 6/1969 şi Legea 128/1997, art. 1169 C.civil
Contestaţia împotriva deciziei de pensionare privind modul de calculare a punctajului anual, pe motiv de neluare în considerare a tuturor sporurilor şi adaosurilor menţionate într-o adeverinţă completatoare şi chiar contrară menţiunilor din carnetul de muncă, nu poate fi primită decât în condiţiile în care se dovedeşte nerespectarea dispoziţiilor art. 78 cu referire la art. 164 din Legea 19/2000;
Neaplicabilitatea dispoziţiilor O.U.G. 4/2005.
Lipsa valorii probatorii a concluziilor unui raport de expertiză contabilă anulat de către instanţă pentru nerespectarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie.
Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,
conflicte de muncă şi asigurări sociale
Decizia civilă nr. 1561 din 16 decembrie 2009
Prin Sentinţa civilă nr. 732/D/29.04.2009, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea M. A. în contradictoriu cu C. J. P. Bacău, vizând Decizia de pensionare pentru limită de vârstă nr. 1****/2007, şi, în consecinţă, s-a anulat decizia şi a fost obligată intimata să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a tuturor sporurilor şi îndemnizaţiilor cuprinse în adeverinţa nr. ***/2007, precum şi să-i plătească contestatoarei diferenţele băneşti rezultate din recalculare.
În motivarea acestei soluţii instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte stagiul efectiv, prin decizia contestată s-a luat în calcul întreaga perioadă lucrată de către contestator (37 ani, 7 luni şi 10 zile) precum şi un stagiu asimilat de 2 ani şi 11 luni, astfel încât susţinerile sale nu sunt justificate sub acest aspect.
În ceea ce priveşte însă veniturile neluate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, instanţa a constatat că susţinerile acestuia sunt, în parte, fondate.
Astfel, din cuprinsul expertizei contabile efectuate în cauză a rezultat faptul că în cuprinsul deciziei contestate nu s-au luat în calcul toate sporurile şi indemnizaţiile cuprinse în adeverinţa nr. ****/2007 depusă de către contestator o dată cu cererea de pensionare, deşi conform art. 4, alin. 3 din O.G. 4/2005, sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverinţe conform legii, eliberate de angajatori, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora, iar legea nu acordă menţiunilor din carnetul de muncă întâietate faţă de menţiunile cuprinse în adeverinţele eliberate ulterior.
Din analiza anexei 1 a raportului de expertiză, instanţa a constatat că există diferenţe între veniturile luate în calcul în decizia contestată (coloana a doua) faţă de veniturile cuprinse în adeverinţa nr.409/2007(prima coloană).
În ceea ce priveşte neluarea în calcul a veniturilor obţinute în perioada 01.07. – 01.09.2007 şi decembrie 2007, instanţa a constatat că susţinerile contestatorului sunt nefondate având în vedere că drepturile la pensie au fost deschise începând cu data de 01.07.2007, iar pentru perioada ulterioară acestui moment acesta are posibilitatea de a solicita, printr-o nouă cerere, adăugarea la stagiile realizate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat şi legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către C. J. P. Bacău, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub acelaşi nr. ca la tribunal.
Criticând hotărârea primei instanţe, recurenta a invocat, în esenţă, următoarele:
– întemeierea soluţiei pe dispoziţii legale ce nu sunt incidente speţei, respectiv pe dispoziţiile O.U.G. 4/2005;
– nesocotirea dispoziţiilor art. 164 alin.1 din Legea 19/2000 sub aspectul reţinerii unor sporuri care nu au fost înregistrate în carnetul de muncă ori care erau în neconcordanţă cu cele menţionate în carnetul de muncă, şi respectiv al reţinerii unor sporuri care după 1.04.1992 nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare (a se vedea art. 10 din Legea 3/1977, Legea 6/1969 şi Legea 128/1997). Ori, la emiterea deciziei contestate au fost luate în considerare doar sporurile cu caracter permanent conform actelor normative menţionate.
– întemeierea soluţiei pe concluziile unei expertize anulate de către prima instanţă prin dispunerea unei noi expertize de către un alt expert, probă la care însă contestatoarea a renunţat.
– după emiterea deciziei contestate, intimatul şi-a completat carnetul de muncă pentru perioada 1.04.1992-1.04.2001 cu salariile brute, iar prin Decizia 1**** din 2008 i s-au recalculat drepturile conform acestor menţiuni.
Legal citat, intimatul s-a prezentat, a formulat întâmpinare (fl. 12) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat faţă de faptul că expertiza contabilă a confirmat neluarea în considerare a adeverinţei ***/2007.
Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, precum şi faţă de dispoziţiile art. 300, 3041, 312 C. pr. civ. Constată următoarele:
Prin decizia contestată în cauză s-a deschis intimatului contestator dreptul la pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă în condiţiile art. 41 din Legea 19/2000 – forma de la data emiterii deciziei (2.08.2007).
Prin urmare, legalitatea acesteia, în limitele investirii, trebuia realizată prin raportare la dispoziţiile Legii 19/2001, în forma în vigoare la data soluţionării cererii de pensionare, şi nu prin raportare la dispoziţiile O.U.G. 4/2005 ce reglementează recalcularea pensiilor (deci o fază ulterioară stabilirii pensiei), aşa cum s-a procedat de către prima instanţă.
Sub aspectul criticilor formulate de către contestator (limitate a fi verificate în această fază procesuală doar în măsura în care s-au admis la fond şi au fost contestate în recurs) se constată că acesta a pretins că stabilirea punctajului anual nu s-a raportat la toate sporurile şi salariile menţionate în adeverinţa 409/2007.
Apărarea intimatei C. J. P. Bacău s-a clădit pe susţinerea că operaţiunea respectivă (calculul punctajului anual) s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 164 alin.1,2,3 Legea 19/2000 în sensul că s-au luat în considerare atât salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
A) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
B) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991;
C) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991.
Cât şi sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă – conform art. 164 alin.2 din Legea 19/2000, respectiv şi sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare – conform alin.3 a art. 164, cu excepţia celor ce nu au avut un astfel de caracter conform Legii 7/1977, Legii 6/1969 şi Legii 128/1997, respectiv orele suplimentare şi premiile de 2% (fl.62).
În atare împrejurări, faţă de natura litigiului – asigurări sociale -, contestatorul avea obligaţia de a proba toate susţinerile sale, conform art. 1169 Cod civil, în măsura în care din compararea înscrisurilor depuse de către intimată nu reieşea, în mod neechivoc temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii.
Pe acelaşi raţionament a mers şi instanţa de fond atunci când a repus cauza pe rol la 19.02.2008 şi a dispus completarea probatoriului cu o expertiză contabilă, constatând că din înscrisurile depuse (carnet de muncă, adeverinţă salarii şi sporuri, buletin de calcul) nu rezultă în mod evident dacă s-au avut sau nu în vedere toate veniturile contestatorului la care se calculează conform legii numărul de puncte realizat în fiecare lună.
Însă, în mod greşit, soluţia primei instanţe s-a întemeiat exclusiv pe raportul de expertiză contabilă efectuat, deşi acesta fusese anulat de instanţă prin dispoziţia din 27.02.2009 când s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile de către un alt expert (expertiză nouă care nu s-a mai efectuat pentru că s-a renunţat la administrarea sa de către contestator).
Pe fondul litigiului se constată, din examinarea buletinului de calcul de la fl.14 prin raportare la dispoziţiile art. 164 alin.2 Legea 19/2000, că pentru perioada de până la 1.04.1992 s-au avut în vedere toate sporurile cu caracter permanent din carnetul de muncă, cu excepţia celui de diriginte aferent perioadei 1.09.1983-1.07.1984 care, deşi înscris în carnetul de muncă la poziţia 14 ca şi componentă a salariului net de 2590 (menţionat şi în adeverinţa ***/2007 de la fl. 26 sub forma salariu încadrare+spor diriginte), nu s-a luat totuşi în calcul (omisiune nejustificată nici în fapt nici în drept de către intimata C. J. P. Bacău); sporul de vechime aferent perioadei 1.07.1984 – 1.01.1991 (menţionat în adeverinţa ***/2007), nu a fost luat în calcul nefiind operat în carnetul de muncă (aşa cum prevede art. 164 din Legea 19/2000); însă va putea fi avut în vedere la o recalculare a pensiei, dacă se va solicita aceasta de către intimatul contestator în condiţiile art. 169 din Legea 19/2000.
Pentru perioada ulterioară datei de 1.04.1992 şi până la 1.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii 19/2000), faţă de faptul că trebuiau luate în calcul doar salariile brute la care se adăugau sporurile cu caracter permanent, iar în adeverinţă erau menţionate doar salarii de încadrare, recurenta a valorificat doar menţiunile din carnetul de muncă; însă, urmare a rectificării menţiunilor din carnetul de muncă sub aspectul salariilor brute pentru această perioadă, la 22.03.2008 i s-a emis intimatului contestator o nouă decizie de recalculare (aşa cum s-a susţinut de către recurentă şi nu s-a contestat de către intimatul contestator – chiar s-a recunoscut la termenul din 16.01.2009 – fl. 120) Prin urmare, pentru respectiva perioadă, în lipsa unui probatoriu contrar, nu trebuia să se admită acţiunea.
În atare împrejurări, constatând că hotărârea primei instanţe s-a dat cu aplicarea greşită a legii, recursul a fost admis, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei numai sub aspectul obligării intimatei C. J. P. Bacău la emiterea unei noi decizii cu luarea în considerare doar a sporului de diriginte din adeverinţa ***/2007 emisă de Ş.G. S. pentru perioada 1.09.1983-1.07.1984.
