Venitul minim pe economie, care constituie baza de calcul pentru stabilirea pensiei de întreţinere, va fi cel din statul unde locuieşte permanent debitorul obligaţiei de întreţinere, nu cel din România, atunci când debitorul locuieşte în alt stat.
Prin sentinţa civilă nr. 15696/4 noiembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a respins acţiunea civilă având ca obiect majorare pensie de întreţinere formulată de reclamanta O.A.C., personal şi ca reprezentant legal al minorei D.A.M., împotriva pârâtului D.N.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
După cum rezultă din recunoaşterile părţilor, pârâtul nu este încadrat în muncă, iar venitul minim realizat la nivelul economiei naţionale nu a crescut între timp pentru a se putea majora cuantumul pensiei de întreţinere stabilită anterior, astfel că în raport de faptul că nu s-au schimbat mijloacele celui care dă întreţinerea, iar pârâtul are în întreţinere în prezent trei copii minori, instanţa constată că acţiunea civilă formulată de reclamantă nu este întemeiată.
Împotriva sentinţei civile a declarat recurs reclamanta O.A.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 04/21.01.2010 a Tribunalului Dolj-Secţia pentru Minori şi Familie, s-a admis recursul, s-a modificat în totalitate sentinţa atacată, în sensul că, pe fond, s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a majorat pensia de întreţinere, la care a fost obligat pârâtul prin s.c. nr. 14491/13.10.2008 a Judecătoriei Craiova, în favoarea minorei D.A.M., de la 90 lei lunar la 200 euro lunar, începând cu data de 22.07.2009 şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligaţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În mod greşit prima instanţă a respins cererea reclamantei privind majorarea pensiei de întreţinere.
Astfel, deşi s-a reţinut că pârâtul nu este salariat, se constată că la dosar nu există niciun fel de dovezi în sensul că nu ar avea capacitatea de muncă sau că aceasta ar fi diminuată.
Or, în condiţiile în care pârâtul este apt de muncă, se prezumă că el se poate angaja şi poate realiza venituri, cel puţin la nivelul salariului minim pe economie, acest venit constituind baza de calcul pentru stabilirea pensiei de întreţinere.
Acest venit minim pe economie, conform practicii instanţelor de judecată, va fi cel din statul unde locuieşte permanent debitorul obligaţiei de întreţinere, nu cel din România, atunci când debitorul locuieşte în alt stat.
În speţa de faţă, având în vedere că intimatul-pârât locuieşte permanent în Belgia, iar salariul minim pe economie în acest stat este, încă din anul 2006, de 1.234 euro lunar (conform site-ului oficial al Uniunii Europene „Europa.eu” pagina „Statutory minimum wages varied by one to eleven across the EU in January 2006”), precum şi disp. art. 94 C. fam., în care se arată că pensia se calculează până la 1/2 din venituri când există 3 copii (deci 1/6 pentru fiecare copil), rezultă că intimatul-pârât datorează pensie pentru minora D.A.M. de până la 205,3 euro lunar.
Instanţa consideră însă că suma de 200 euro lunar este îndestulătoare pentru satisfacerea nevoilor minorei, fiind foarte aproape de plafonul maxim.
Astfel fiind, constatând că recursul reclamantei este întemeiat, instanţa, în baza art. 312 C.p.civ., l-a admis.
